Pentru investitorii care caută oportunități de business în zona de agrement și divertisment, dezvoltarea unui parc de distracții poate deveni o direcție atractivă. Totuși, deschiderea unui parc de distracții nu este doar un proiect de amenajare, ci un model de business complex care trebuie planificat strategic. Primul pas strategic este alegerea unei direcții tematice. Înainte de orice investiție majoră, este esențial un studiu de fezabilitate realist. În cazul unui parc de dimensiuni medii, investiția poate varia semnificativ în funcție de complexitatea atracțiilor. Colaborarea cu o echipă specializată este esențială pentru siguranța, durabilitatea și respectarea termenelor de execuție. Este esențial să nu tratezi cu mai puțin interes activitatea de recrutare-instruire a angajaților, deoarece găsirea unor specialiști în domeniu poate implica resurse foarte mari.
Factorii ce pot influenta noțiunile de mai sus pot fi de natură: juridică, fiscală, social-politică sau economică. În Sectoarele 3 și 4, parcurile sunt super aranjate, cu gazon, sisteme de irigații, multe alei cu asfalt sau pavele, mult mobilier urban. La polul opus, parcurile Primăriei Capitalei nu sunt foarte întreținute, nu au gazon, iarba a crescut liber, nu strânge nimeni frunzele toamna, sunt plantate doar câteva flori. Primarul general, Nicușor Dan, a declarat recent pentru HotNews.ro că nici nu va pune gazon sau flori scumpe, ci doar se va semăna iarbă, iar băncile vechi vor fi recondiționate și nu se vor aloca bani pentru bănci noi.
Gazon tuns la linie, flori, alei pavate minuțios, locuri de joacă amenajate cu tartan și mobilier urban elaborat sau un loc în care intervenția omului este minimă, alei cu pietriș, locuri de joacă cu nisip, iarbă și mobilier discret? Ce spun peisagiștii? Voi cum credeți că trebuie să arate un parc?
Peisagistul Nicolas Triboi, cu o bogată experiență în Franța și România, este de părere că un parc trebuie să exprime emoție și să aibă farmec, altfel este doar o adunătură de obiecte. ”În imaginația noastră, un parc se referă la o întindere de teren întreținută, amenajată pentru agrement. O oază de verde pentru mămici cu copii ! Trilogia perfectă, parcul, mama și copilul. Mai lipsește cățelul, mașina, tinerii zgomotoși, bătrânii, o cafenea….și ajungem la un plan cu zonificări, regulament, locuri de joacă pe categorii de vârstă și alei « smart », cu wi-fi. Este parcul contemporan creat prin PUZ, cu de toate, ca la shaorma, picant sau dulce. Totul de o perfecțiunea insuportabilă pentru mine. Este parcul un spațiu functiunal și atât ? Nu! Un parc nu trebuie să fie funcțional, un parc trebuie să exprime emoție, este complex, controversat. Un loc primitor pentru unii, infect pentru alții”, spune într-un mod foarte poetic Nicolas Triboi.
Peisagistul spune că în mare parte, parcurile amenajate în ultimii ani de autoritățăți sunt adunări de mobilier la suprapreț, frivole și prost gestionate. ”Fără sentimente, fără artă, fără viziune, un parc este un pretext electoral penal capabil să înghită sume faraonice de bani. Personal, ca peisagist, mă deprimă plimbările în parcuri și grădini pentru că în 90 % din cazuri sunt rezultatul unor demențe ipocrite și mercantile, prost gestionate, adunări de mobilier la suprapreț și tehnologii futile. Când ajungi într-un parc istoric îngrijit, înțeles de cei care îl gestionează și îl vizitează ( cum sunt cele din Anglia, din Italia, Franța….) atunci înțelegi. Înțelegi că un parc este un organism viu, complex, multidisciplinar, istoric. Mai aproape, să ne gândim la parcul Romanescu din Craiova, un exemplu unic, secular și în pericol din cauza lipsei de vizune estetică/ artistică. Lipsa de viziunea și de cultură generală legată de natură, « sălbăticia urbană și rurală » a oamenilor a făcut ca la ora aceasta crearea sau întreținerea unui parc să devină o misiune extrem de grea în România”, spune Nicolas Triboi.
Acesta spune că am ajuns în această situație atât din cauza faptului că în țară nu prea mai sunt pieseagiști, grădinari, iar pe cei care sunt, administrația locală nu prea îi folosește, iar felul cum arată parcurile este dictat de fapt de primari. ”Sunt câteva zeci de peisagiști în țară, poate 4 grădinari diplomați. Grădinari, peisagiști, horticultori, arboricultori sunt meserii pierdute într-un vis romantic din secolul trecut….azi dorim să fim project manageri, fotbaliști, avocați. Parcurile au nevoie de oameni educați din punct de vedere artistic, dar și tehnic, agronomi, grădinari, hidrologi… fără artă, fără sensibilitate, simplitate, parcul nu există, se transformă în «spațiu verde», util, funcțional, care apare în statisticile privind reducerea poluării, dar atât. Un parc are ceva în plus : farmec ! Tendința actuală de a monitoriza și de a calcula în exces lucruri care trebuie să ramână prin definiție sensibile și artistice, necuantificabile, este o tendința periculoasă.
La ora actuală observăm în mod clar incapacitatea administrației locale de a constitui o echipă pluridisciplinară, tehnică și artistică pentru întreținerea, renovarea sau crearea de parcuri. Video cu primari sheriff….și discuțiile agresive în spațiul public transformă parcurile în terenuri de luptă. O situație extrem de penibilă”, a mai spus Triboi. Parc amenajat de Primăria Sector 6 pe bd. Raluca Munteanu, arhitect, spune că practica actuală de amenajare și întreținere a parcurilor, cu borduri, pavele și gărdulețe este învechită, iar în parc cel mai important ”mobilier” trebuie să fie vegetația.
”Parcurile urbane înseamnă pentru cetățeni conectarea cu natura. În prezent practica de amenjare și întreținere a parcurilor din București este învechită și nepotrivită: asfaltarea aleilor, borduri, gărdulețe la peluze, ronduri cu flori sezoniere, aglomerare de mobilier și construcții „temporare” (chioșcuri, terase). E cel mai sigur mod de a rupe legătura cu natura, să nu uităm celebrele semne „nu călcați pe iarbă”. Un parc ar trebui de fapt să ofere cît mai multe oportunități de a călca pe iarbă, de a interacționa cu vegetația. Textura aleilor ar trebui să fie cît mai diversă și în primul rînd permeabilă (să lase apa de ploaie să intre în sol) - alei de iarbă, de piatră, de pietriș. Asfaltul ar trebui limitat foarte strict sau chiar eliminat complet. Mobilierul de tip chioșcuri, terase ar trebui de asemenea utilizat cu discernămînt parcuri, minim posibil, pentru a evita aglomerările și reducerea suprafețelor naturale. Cel mai important „mobilier” într-un parc îl reprezintă vegetația. Plantările sezoniere ar trebui folosite cît mai puțin, atît din considerente de întreținere, cît și pentru a încuraja dezvoltarea biodiversității în cadrul unei vegetații perene”, a explicat Raluca Munteanu pentru HotNews.ro.
Aceasta spune că sistemele de irigații sunt o risipă inutilă de resurse. ”Din păcate nu știm să folosim și să apreciem spațiile verzi în București. Soluția cu garduri ca să „rămână frumoase”, ronduri de panseluțe și cositul pînă se ridică praful de pe pămînt sunt modalități dezastruoase de a „folosi” spațiile verzi și de a ține oamenii departe. Irigațiile (ultima „modă”) sunt o risipă inutilă de resurse. În condițiile de schimbări climatice și pierdere a biodiversității parcurile ar trebui să se adapteze, să fie oaze de biodiversitate prin plantații perene care conservă umiditatea și contribuie la reducerea temperaturii ambientale. Semnul cel mai evident al modului complet deraiat în care se întrețin spațiile verzi în București sunt copacii (mutilați pînă mor, plantări de soiuri nepotrivite, plantări în ghivece nu în sol etc.). Căutați în București un singur copac care să mai aibă coroana întreagă și armonios dezvoltată”, a explicat aceasta.
”O categorie specială sunt parcurile istorice (precum Cișmigiu, Herăstrău, Carol) care au și o componentă culturală și istorică deosebit de importantă, unde întreținerea și amenjarea trebuie să țină cont de specificul cultural și peisagistic, să fie pus în valoare, iar amenajările moderne trebuie să fie discrete și bine integrate în context. Din păcate amenjările ultimelor decenii au neglijat puternic valoarea lor de patrimiu, permițind atît mutilarea vegetației, cât și obiecte de mobilier și construcții „temporare” improprii și dens amplasate”, a explicat aceasta. Diana Culescu, peisagist și președintele Asociației Peisagiștilor din România, este de părere că iarba din parc nu trebuie să arate ca pe stadion, iar vegetația trebuie aleasă în așa fel încât să fie ușor de întreținut. ”Depinde despre ce parc vorbim. Dacă vorbim despre un parc istoric, acela are o anumită factură și atunci trebuie să păstrezi acea factură, trebuie să-l adaptezi la cum se trăiește în zilele noastre, dar nu poți să tai tot, să ștergi tot cu buretele și să faci ceva nou. În general, parcurile istorice nu erau foarte sălbatice, dar nu aveau nici gazon, cum se pune la noi. Iar apoi, la celelalte, eu cred că un parc bine făcut oferă câte ceva pentru toate tipurile de gusturi. De exemplu, mie nu îmi place cu bordurici și gazon, mie îmi place o zonă mai naturală, prin urmare nu prea am unde să mă duc în parcurile nou făcute. Mie îmi place umbra, am alte criterii. Nu mă interesează să fie gazonul tăiat ca pe stadion. Și depinde cum faci aceste parcuri. Din câte știu eu, în Sectorul 4 a fost știre că se închid parcurile în momentul în care este furtună. Asta înseamnă că ceva în ceea ce privește întreținerea sau execuția nu e făcut bine. La nivel european, aceasta spune că trendul este să ai parcuri cât mai ușor de întreținut. ”La nivel european trendul este să ai parcuri cât mai naturale și cât mai ușor de întreținut pentru că este foarte multă lume care pune presiune pe spațiile verzi și atunci dacă faci mai multe spații verzi, resursele tale ca să le îngrijești sunt cam aceleași, iar atunci trebuie să faci ceea ce se numește gestionare diferențiată, adică să aibă nevoie să fie întreținute cât mai puțin”, a mai spus Diana Culescu.
”Cum trebuie să arate un parc, este o doză mare de subiectivism. Eu înclin spre o amenajare care să fie cât mai ușor de întreținut, ideal să nu coste mult nici la început, sarcina pe banul public să fie cât mai mică și utilizarea lui să fie cât mai intensivă și integrată. Adică oamenii să folosească spațiul respectiv ca pe o grădină proprie, ca pe o pădure, în care nu este interzis să calci iarba, în care nu mergi doar pe alei, unde nu este totul foarte steril și împărțit în alb și negru, zona de călcare și zona de privit, să poți într-adevăr să fii apropiat de natură. Eu cred în această necesitate, mai ales acum, după pandemie, ne dăm seama că aceste momente, din păcate foarte scurte, de contact cu natura, mai ales pentru orășeni sunt vitale pentru sănătatea psihică și cea fizică. Arhitectul spune că orașul Cluj-Napoca este un exemplu bun în acest sens, iar soluția ca să avem spații verzi contemporane și de calitate este concursul. ”Sunt câteva concursuri făcute la Cluj pentru amenajarea unor parcuri, dar ele încă nu sunt realizate, le putem vedea doar la nivel de concept. Este vorba despre Parcul Feroviarilor și Parcul Est, pentru ambele Ordinul Arhitecților a organizat anul trecut concursuri de soluții pentru Primăria Cluj-Napoca. Proiectele câștigătoare au mers pe acest tip de abordare integrală a parcului, a experiențelor pentru oameni, și cred că vor fi niște reușite atunci când vor fi realizate. Cred că concursul de soluții este, să nu spun singura, dar cea mai bună procedură de achiziție de servicii de proiectare pentru ”Obiecte”, adică obiective importante, mai ales publice, finanțate din bani publici, care au un impact consistent asupra vieții orașului, a oamenilor, pentru că ele de fapt dau un nivel de calitate a soluției net superior oricărei alte proceduri de achiziție. Și asta se vede și în faptul că practica internațională pentru achiziții publice de proiectare se așează pe această procedură, a concursului de soluții. La noi este mai puțin utilizată, sau utilizată greșit, dar avem și exemple multe, organizate de OAR la standardele internaționale, care dau satisfacție și autorității publice că au întotdeauna un rezultat bun și un partener bun de lucru cu care să ducă la bun sfârșit aceste proiecte”, a spus acesta.
Irina Zamfirescu este ONG-ist și militează de ani de zile pentru ca Bucureștiul să devină un oraș pentru oameni. Aceasta spune că amenajarea parcurilor trebuie făcută cu consultarea comunității. ”Un parc, înainte de orice, trebuie să respecte nevoia acută de spații verzi, trebuie să producă oxigen pentru oraș. Orice amenajare cred că trebuie să țină cont de această nevoie. Sigur, imediat după este nevoia de petrecere a timpului liber. Dar nu cred că amenajarea parcurilor poate fi făcută fără o consultare a comunității și a experților. Nu mai trăim vremurile în care un primar să poată merge într-un parc, să dea din mâini în fața subalternilor și să implementeze orice gând are el cu privire la acel spațiu verde. Cred tare că a amenaja un parc nu este doar o treabă estetică, ci este știință.
În contextul investițiilor, studii de fezabilitate, proiectare integrată și parteneriate public-private pot crește semnificativ viabilitatea unui parc de distracții, dar necesită o viziune pe termen lung, adaptată la specificul local, la patrimoniu istoric și la nevoile comunității. Sustenabilitatea presupune alegerea atentă a atracțiilor, a infrastructurii verzi, a sistemelor de irigații eficiente, a reglementărilor juridice și a unui plan de gestionare a resurselor umane, cu accent pe recrutare, instruire și dezvoltare profesională continuă.
Astfel, pentru a transforma ideea într-un parc de distracții de succes, este necesară o abordare holistă: definirea tematicii, analiză de fezabilitate, consultare comunitară, proiectare pluridisciplinară, management preocupat de conservarea naturii și de experiența utilizatorilor, precum și un plan financiar robust care să acopere costuri de întreținere pe termen lung și inovare continuă.
Activități pentru copii, în parcul de distracții
Confruntate cu provocările actuale, autoritățile și investitorii trebuie să valorizeze legătura dintre natură, cultură și divertisment pentru a crea spații verzi urbane de calitate, care să ofere în același timp oportunități economice sustenabile.
tags: #a #caror #sarcina #este #crearea #unui