Prescripția acțiunii în tăgada paternității este deseori ignorată în practică. Deși este o instituție care poate paraliza un demers judiciar/proces, prescripția operează doar dacă este invocată de partea adversă. Începem prin a reda dispozițiile art. 414 C.civ. Analizând dispozițiile alin. De precizat că nu orice subiect de drept poate uza de cererea de chemare în judecată privind tăgada paternității, întrucât, art. 430 - 433 C.civ. indică persoanele care se pot folosi de această instituție: soțul mamei, mama, pretinsul tată biologic, copilul și moștenitorii acestuia din urmă.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederile legii procesual civile, indicând aici art. 92 C.proc.civ. ce conferă și procurorului calitatea de a promova anumite acțiuni, implicit cele de acest gen, având deci calitate procesuală activă. Legea (art. În prima situație, arătăm că soțul mamei - cunoscând că din diverse motive nu poate fi tatăl copilului - are posibilitatea de a introduce în termen de 3 ani de la nașterea copilului o acțiune privind tăgada paternității.
În cea de a doua situație, tot în termen de 3 ani de zile, soțul mamei are la dispoziție posibilitate de a solicita tăgada paternității. În acest caz însă, termenul de prescripție curge de la o dată diferită, anume, de la momentul la care soțul mamei a aflat că prezumția de paternitate nu corespunde realității, dându-și seama că este imposibil ca el să fie tatăl copilului. Nu este obligatoriu ca o astfel de cerere să fie introdusă în timpul minorității copilului, legiuitorul utilizând termenul ,,copil” sub aspect general (legea nu menționează cuvântul minor).
Un aspect foarte important pe care justițiabilul trebuie să-l aibă în vedere este reprezentat de legea aplicabilă. NOTĂ: Articolele indicate mai sus sunt prevăzute de actualul Cod civil. Actul normativ privind Codul civil este reprezentat de Legea nr. 287/2009. În continuare, pentru punerea în aplicare a Codului civil a fost reglementată și adoptată Legea nr. 71/2011. Amintim că actualul Cod civil a intrat în vigoare începând cu data de 1 octombrie 2011, astfel cum art. 220 alin. (1) din Legea nr.
Pentru a oferi clarificare legală cu privire la legea aplicabilă instituției „tăgada paternității”, redăm dispozițiile art. În cazul copiilor născuți anterior datei intrării în vigoare a Noului Cod civil, sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei din 1953 (adoptat prin Legea nr. Codul familiei, în art. 55 alin. (1) prevedea că „acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului.”
În concluzie, în vederea efectuării demersurilor pentru a promova o acțiune în tăgada paternității, soțul mamei trebuie să analizeze temeinic dacă această acțiune este sau nu prescrisă, mai ales în cazul situațiilor cărora le este aplicabilă legea veche. Pentru analizarea situației juridice în detaliu este necesară consultanța la un avocat pentru a identifica ce tip de acțiune se impune, competența instanței, durata unui astfel de proces și ce soluții pot exista.
Încercând a realiza o prezentare a acestei acțiuni, trebuie să remarcăm, în introducere că, filiația față de tată este, de fapt, legătura juridică între tatăl și propriul copil. Legiuitorul instituie o prezumție de paternitate: pater is est quem nuptiae demonstrant. Prezumția aceasta „își păstrează legitimitatea, cu toate că la noi, la fel ca în mai toate sistemele de drept europene, prin extinderea cercului de persoane titulare ale dreptului în dezavuarea paternității și prin rescrierea regimului juridic al demersurilor titularilor dreptului la acțiune-îndeosebi sub aspectul prescripției dreptului la acțiune - s-a marcat intrarea într-o etapă de declin a acestei reguli.”
Astfel, art. 408 alin. „Pentru copilul din căsătorie, prezumția de paternitate este singurul mod de stabilire a filiației față de tată și operează ope legis. Atunci când nu există acoperire în realitatea biologică, paternitatea prezumată poate fi înlăturată, dar exclusiv pe cale judiciară, printr-o acțiune în tăgada paternității. „Tăgada paternității este acțiunea care are ca scop răsturnarea prezumției de paternitate atunci când este cu neputință ca soțul mamei să fie tatăl copilului.
Deși doctrina a susținut aproape unanim necesitatea de a permite și altor persoane interesate să introducă acțiunea, cel puțin în situațiile în care soțul mamei nu putea sau nu înțelegea să introducă acțiunea, schimbarea opticii legiuitorului în această materie a venit târziu, mult după ce, sub influența Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea Constituțională a declarat neconstituțional art. 54 C.fam. Noul Cod Civil a extins sfera persoanelor care pot introduce o cerere de chemare în judecată, astfel, art. 429 Cod Civil, care constituie sedes materiae, atestă că „(1) Acţiunea în tăgada paternităţii poate fi pornită de soţul mamei, de mamă, de tatăl biologic, precum şi de copil. (4) Mama sau copilul poate introduce acțiunea împotriva soțului. (5) Tatăl biologic poate introduce acțiunea împotriva soțului mamei şi a copilului.
„Indiferent cine a promovat acțiunea în tăgada paternității, admiterea ei printr-o hotărâre judecătorească definitivă produce o modificare în starea civilă a copilului, întrucât acesta pierde statutul de copil din căsătorie și devine copil din afara căsătoriei cu filiația nestabilită față de tată. Dreptul la acțiune al soțului mamei sau acțiunea introdusă de moștenitorii acestuia. Acțiunea se va îndrepta automat împotriva copilului.
Se pune în discuție dacă moștenitorii pot avea interes în a formula o astfel de cerere de chemare în judecată. Răspunsul nu poate fi decât unul afirmativ, întrucât prin interes înțelegem „folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.” Astfel, în cauză, interesul trebuie să fie determinat, legitim, născut și actual și personal. Orice posibilitate de a critica dreptul moștenitorilor de a introduce o astfel de acțiune în justiție este eliminată prin faptul că „Drepturile și obligațiile pot fi transmise în cursul procesului, ceea ce echivalează cu o transmisiune a calității procesuale, active sau pasive.”
În continuare, trebuie să avem în vedere situația în care copilul a predecedat, motiv pentru care, conform art. 429 alin. 2 C Civ, acțiunea se poate porni în contradictoriu cu mama sau, dacă este decedată, cu alți moștenitori. De asemenea, art. Prescripția dreptului la acțiune va interveni, inevitabil, în termen de 3 ani, socotit fie de la data când a luat la cunoștință că în privința sa operează o prezumție de paternitate, fie de la data când a aflat că prezumata sa paternitate nu corespunde adevărului.
Un exemplu ilustrativ din practică indică situația în care reclamantul a aflat suspiciuni despre paternitatea minorului încă din ziua nașterii, dar cererea a fost înregistrată ulterior. În concluzie, dreptul la acțiune al mamei copilului poate aparține acesteia, precum și moștenitorilor ei, dobândind calitatea de reclamantă, iar faptul că nu există o încălcare a interesului superior al copilului prin nedezvăluirea adevăratei paternități a fost arătat în mod expres.
În ceea ce privește autoritatea reprezentativă, reprezentarea legală poate include oricare dintre părinți, inclusiv tatăl prezumat, care, până la înlăturarea paternității prezumate prin hotărâre definitivă, este cotitular al autorității părintești. În plus, tatăl biologic poate formula o cerere de chemare în judecată îndreptată împotriva soțului mamei și a copilului său, sau împotriva moștenitorilor acestuia, conform prevederilor legale. Astfel, legiuitorul a instituit principiul egalității în fața legii, iar toate persoanele au o vocație egală de a fi judecate de aceleași instanțe judecătorești și după aceleași reguli de procedură, fără discriminare.
O cerință indispensabilă pentru admiterea unei astfel de acțiuni în ceea ce îl privește pe tatăl biologic este, conform art. 432 alin.1 C.Civ, să se facă dovada paternității față de copil. „Pe scurt, paternitatea prezumată a soțului mamei nu poate fi înlăturată, la inițiativa sau în numele tatălui biologic, decât în cazul în care, concomitent cu pierderea paternității prezumate a copilului, are loc și stabilirea paternității din afara căsătoriei.”
În practică, soluția în cazul admiterii acțiunii constă în modificarea statutului copilului, care dobândește statutul de copil din afara căsătoriei. Aceasta poate avea efecte asupra obligării la întreținere și restituirii sumei plătite, în situațiile în care hotărârea stabilește noul statut juridic. Dreptul la acțiune exercitat de mamă, în numele copilului, este conferit de lege și mama poate exercita acest drept în calitate de reprezentant legal. Conform art. 433 alin.
Dacă avem în vedere hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului, Hotărârea Ostace c. României este relevantă în spețe la nivel național privind stabilirea filiației. Curtea a constatat încălcarea art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în contextul stabilirii filiației, subliniind necesitatea unui mecanism judiciar adecvat pentru contestarea unei decizii de paternitate. Dreptul la acțiune al copilului există și este recunoscut de legea română, conform art. 429 alin. 4 C.Civ, acesta urmând a chema în calitate de pârât pe cel prezumat a fi tatăl copilului, adică pe soțul mamei sau moștenitorii acestuia. În timpul minorității sale, acțiunea se introduce prin reprezentant legal, iar reprezentarea legală poate implica oricare dintre părinți, inclusiv tatăl prezumat, exercitând autoritatea părintească în comun cu mama, inclusiv după desfacerea căsătoriei.
Art. 426 Prezumția filiației față de pretinsul tată
Din perspectiva legiuitorului, tatăl biologic poate formula cerere de chemare în judecată împotriva soțului mamei și a copilului sau împotriva moștenitorilor acestuia. Astfel, legea prevede egalitatea în fața legii și evitarea discriminării, în timp ce condiția esențială rămâne dovada paternității față de copil, conform art. 432 alin. 1 C.Civ. În final, soluția practică depinde de verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, de natura și cuantumul drepturilor părților, precum și de aplicabilitatea legii vechi sau noi în funcție de data nașterii copilului și de momentul modificărilor legislative.
Pe lângă acestea, este important de reținut că posibilitatea de a solicita testul ADN poate fi discutată în contextul cererii în tăgada paternității, însă această cerere poate implica aspecte ce țin de dispozițiile legale aplicabile în timpul minorității copilului, precum și de prescripția dreptului la acțiune. În cazul copiilor născuți înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil, aplicabilitatea legii vechi poate crea situații de imprescriptibilitate sau prescripție diferită, în funcție de reglementările anterioare și de deciziile Curții Constituționale referitoare la compatibilitatea legilor vechi și noi.
tags: #actiunea #in #tagaduirea #paternitatii #prescriptie #data
Postări populare:
- Ghid practic despre contraindicațiile expunerii la soare în ginecologie
- Dr. Cosmin Rugina: traseu de back-up medical în obstetrică-ginecologie la Piatra Neamț
- Rolul departamentului juridic în avizarea caietului de sarcini
- Recuperarea pisicii tale după cezariană: pași esențiali pentru confort și vindecare
- Ghid complet pentru încălzirea în siguranță a laptelui în biberon