La nivel global, milioane de femei se confrunta cel putin o data in viata cu infectii vaginale, ca urmare a faptului ca acestea sunt cauzate de o gama variata de agenti patogeni, si nu numai. La o persoana sanatoasa, flora vaginala normala include peste 50 de specii de bacterii, dintre care speciile de Lactobacillus sunt predominante. Bacteriile sunt simbiotice cu gazda, iar acest lucru inseamna ca nu provoaca boli si chiar sustin functionarea normala a aparatului reproducator. Infectiile la nivelul vaginului se pot prezenta sub forma mai multor entitati clinice: vaginita sau vaginoza, candidoza, clamidioza, herpes genital si altele. Afectiunea va fi denumita, de obicei, in functie de agentul patogen implicat.
Multe infectii vaginale tind sa se prezinte relativ la fel, motiv pentru care identificarea agentului implicat poate fi dificila. De asemenea, diferiti factori, cum ar fi sarcina, perioada menstruala, comportamentul sexual, varsta, metodele contraceptive utilizate, fumatul si consumul de alcool, pot creste riscul de infectii vaginale. Clinic, pot fi diferentiate mai multe tipuri de infectii vaginale, in functie de cauza. Dintre toate tipurile de infectii vaginale, vaginoza bacteriana este cea mai frecventa. Apare mai ales la femeile aflate la varsta reproductiva, cand echilibrul normal al bacteriilor din vagin este perturbat (apare starea de disbioza).
Acest lucru favorizeaza proliferarea excesiva a unor specii de bacterii care, in mod normal, nu sunt prezente in numar mare, in special a bacteriilor anaerobe. De exemplu, incarcatura cu Gardnerella vaginalis este crescuta la persoanele cu acest tip de infectii vaginale. Alte specii care se multiplica in exces sunt Mycoplasma hominis, Mobiluncus si Prevotella. Candidoza vaginala face parte din infectiile vaginale cauzate de specii de fungi. Desi Candida albicans este prezenta in mod normal in cantitati mici la nivelul vaginului, anumite situatii (dezechilibre hormonale, utilizarea antibioticelor, imunodepresia) favorizeaza proliferarea. Din categoria de infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si trichomoniaza cauzata de parazitul protozoar Trichomonas vaginalis. De obicei, infectia este asimptomatica, dar ar putea provoca si simptome precum scurgeri vaginale cu miros respingator, mancarime, dureri.
Cele mai frecvente infectii vaginale virale sunt infectiile cu Herpes simplex (herpes genital) si infectiile cu papilomavirusul uman (HPV). Ambele sunt considerate infectii vaginale transmise pe cale sexuala si pot cauza inflamatii si leziuni vaginale. Din categoria infectii vaginale cu transmitere sexuala face parte si clamidioza, infectie cauzata de bacteria Chlamydia trachomatis, transmisa prin contact sexual neprotejat. In unele cazuri se poate transmite si vertical, adica de la mama la fat, in timpul nasterii. Neisseria gonorrhoeae, bacterie transmisa prin contact sexual neprotejat, poate duce la infectii vaginale. Simptomele gonoreei sunt foarte similare cu cele ale candidozei vaginale, produsa de suprapopularea florei vaginale cu Candida albicans, si includ secretii vaginale, durere, senzatie de arsura, mancarime.
Multe infectii vaginale au la baza contactul sexual neprotejat, incidenta infectiilor transmise pe cale sexuala fiind destul de mare. Fumatul, consumul de alcool, obezitatea si igiena deficitara cresc riscul ca o femeie sa dezvolte infectii vaginale. Majoritatea infectiilor vaginale, indiferent de agentul etiologic implicat, se manifesta relativ la fel, cu diferente foarte subtile. Alternativele de tratament infectii genitale la femei se individualizeaza in functie de cauzele de baza si, de cele mai multe ori, implica administrarea unui antibiotic cu spectru larg pentru infectii genitale (majoritatea acestor infectii vaginale sunt cauzate de anumite specii de bacterii). Insa, este esential ca medicul ginecolog sa determine despre ce tip de infectii vaginale este vorba, si in cele din urma sa recomande ce antibiotic se ia pentru infectia genitala. Se prescriu antibiotice, in special azitromicina. Pentru a reduce riscul de infectii vaginale, se recomanda in special practicarea sexului protejat si limitarea numarului de parteneri sexuali.
Dr. Ma bucur foarte mult ca abordam acest subiect pentru ca este una dintre afectiunile pentru care se prezinta pacientele cel mai frecvent in cabinetele noastre si este o afectiune care caracterizeaza sezonul estival. In primul rand ca semnal de alarma ar trebui sa fie modificarea secretiei vaginale care de regula se intampla in urma unei scaderi a imunitatii, unui contact sexual care poate sa fie infectant sau pur si simplu din cauza unor conditii locale. Ceea ce este foarte important este prezentarea la o consultatie si atunci in cadrul acestei consultatii se incearca sa se gaseasca cauza si se recolteaza secretia vaginala care se trimite la examinarea la laborator atat pentru examen pe frotiu, cat si pentru culturi specifice astfel incat sa identificam agentul patogen si sa-l tratam corespunzator cu tratamentul pe agentul prezent astfel incat sa nu avem tratamente foarte agresive si cu efect minim. Tratamentul este, de cele mai multe ori, antibiotic, avand in vedere investigatiile pe care le efectuam vom identifica cauza si poate fi antibiotic sau antimicotic sau uneori antiviral, in functie de ceea ce le afectaza pe paciente. Acest tratament e esential sa fie urmat cu strictete si de cele mai multe ori recomandam urmarea tratamentului si de catre partenerul pacientei pentru ca orice infectie vaginala afecteaza si partenerul chiar daca este asimptomatic. Putem intampina probleme deoarece uneori partenerii sunt reticenti la tratament, spun ca nu au nicio problema, intr-adevar putem sa avem aceasta situatie, dar partenerul este purtator.
Complicatiile sunt in functie de agentul cauzator. Cel mai frecvent putem vorbi despre infectii ale uterului, ale ovarelor, acele anexite, acele procese inflamatorii pelvine care netratate pot duce la consecinte destul de severe asupra sanatatii femeii, la infertilitate de cele mai multe ori, suntem intr-o perioada in care ne confruntam mai mult cu aceasta problema. Pe timpul verii, pe langa faptul ca temperaturile cresc, vaginul este un mediu propice pentru dezvoltarea bacteriilor deoarece este un mediu umed, anaerob care favorizeaza cresterea coloniilor de bacterii care, de regula, sunt prezente in mod normal acolo, dar datorita sistemelor de protectie a lactobacililor, a PH-ului vaginal nu se dezvolta, nu prolifereaza si nu afecteaza mucoasa. Dar temperaturile extreme de afara, faptul ca in perioada de vara femeia este mai activa, se duce in concediu, se duce la piscine care pot sa genereze aceste infectii sau dezechilibre, fac ca sezonul de vara sa fie cel mai plin de astfel de patologii si noi vedem in fiecare zi numarul in crestere al pacientelor.
Medicii ginecologi se ocupa cu diagnosticul și tratamentul bolilor care afectează femeile. În prezent, fiecare a doua femeie suferă de pe urma acestor boli, iar 10 - 15% din femei sînt identificate cu boli ginecologice severe. Tulburările sistemului endocrin al organismului duce la patologii de pubertate - pubertate precoce sau întîrziată, tulburări ale ciclului menstrual, dezvoltarea anormală a organelor genitale. O atenție deosebită trebuie de acordat fetitelor mici cu vîrsta cuprinsă între 4-6 ani deoarece o maladie netratata la timp duce la declanșarea unor probleme mai severe. Este greșită conceptia că la copcii mici nu pot apărea probleme ginecologice deoarece nu întreţin relații sexuale. De cele mai multe ori fetițele care suferă de pielonefrita, se luptă și cu bolile inflamatorii ale organelor genitale, infecții, cistită, etc.
Toate bolile ginecologice sînt însoțite de simptome specifice cum ar fi secreția anormală, tulburări menstruale, durere în timpul actului sexual, etc. Prima consultație la un medic ginecolog trebuie făcută la vîrsta de 15-16 ani, mai ales în cazul în care fata nu a avut înca prima menstruație. Vizita este necesară și în cazul în care ați început sau intenționați să vă începeți viața sexuală. Femeia modernă are grijă de ea și sănătatea ei, deoarece frumusețea vine din interior iar fericirea dintr-un corp sănătos și plin de viață!
În continuare: organismele din traspunerea contextuală descriu cum variază afectiunile în funcție de vârstă, cum se clasifică infecțiile vaginale în funcție de localizare și cum se gestionează diagnosticul pentru a evita complicații precum infertilitatea, sarcina ectopică sau BIP. De exemplu, între 12-18 ani dismenoreea și chisturile ovariene sunt frecvente, iar între 18-30 de ani bolile cu transmitere sexuala, sindromul ovarelor polichistice si endometrioza sunt principalele afectiuni. Între 30-40 de ani risti să întâlnești HPV cu potential oncogen, endometrioză si fibrom uterin. Între 40-50 de ani apar premenopauza si menopauza iar infectiile genitale raman o problema comuna.
Din categoria infectiilor vaginale sunt adăugate si detalii despre vaginoza bacteriana, candidoza vulvo-vaginală, Trichomonas vaginalis, cervicitele, vaginita aerobă și vaginita citolitică. Vaginoza bacteriană implica non-alinierea florei lactobacilice și este asociată cu risc sporit de BIP și complicatii obstetricale; diagnosticul include criteriile Amsel si scorul Nugent. Candidoza vulvo-vaginală este cea mai frecventă infectie fungică, adesea datorita Candida albicans, dar pot exista specii non-albicans. Trichomoniaza este o ITS frecventă, cu impact asupra sarcinii. Cervicitele pot permite evolutie spre BIP. Vaginita aerobă si vaginita citolitică au oveste cauze si tratamente specifice.
În sarcină, modificarile din micromediul vaginal cresc riscul de candidoză și vaginoză bacteriană, iar screeningul si tratamentul pot fi recomandate pentru a reduce complicatii precum naștere prematură sau infectii neonatale. Streptococul de grup B este de asemenea relevant în sarcină, cu screening la 35-37 de săptămâni.
Diagnosticul infecțiilor vaginale trebuie să fie corect pentru a alege tratamentul potrivit: candidoza necesită antifungice; vaginoza bacteriana necesita antreprenirile anti-proliferative; trichomoniaza necesita tratament al ambilor parteneri si poate implica metronidazol; ITS necesita evaluare cuprinzatoare. Orice simptom vaginal în sarcină necesită evaluare medicală promptă - automedicația este contraindicată, iar riscurile netratării depasesc disconfortul consultului.
Tratamentul și prevenția infecțiilor vaginale
Tratamentul este, in general, antibiotic, antimicotic sau antiviral, în funcție de agentul patogen. Azitromicina este un antibiotic des utilizat. Pentru a reduce riscul, se recomandă sex protejat și-limitarea numărului de parteneri sexuali. Pe lângă tratamentul individual, este esențial ca partenerul să fie tratat în caz de infecție vaginală pentru a preveni recurența. În unele cazuri tratamentul poate implica antifungice, antibiotice sau antivirale, iar decizia este luată de medicul ginecolog în funcție de identificarea agentului patogen.
Profilaxia include igiena adecvata, evitarea douche-ului, folosirea de produse cu pH compatibil cu vaginul, lenjerie adecvata, si protecție în timpul actului sexual. Eforturile de educație medicală pentru tinerele paciente pot reduce semnificativ riscul contractării ITS. Diagnosticarea corectă a tipului de infectie vagino-cervico-vaginală este crucială pentru a evita tratamente inadecvate si complicatii.
Vaginoză bacteriană, cauze, semne și simptome, diagnostic și tratament.
Foarte pe scurt despre syndroamele majore
- Vaginoza bacteriana: disbioza cu exces de bacterii anaerobe; miros de pește și leucoree necșadar ubovă; diagnostic clinic (Amsel) si Nugent; tratament antibacterian.
- Candidoza vulvo-vaginala: prurit intens, leucoree cremoasă; fungicele antibioterapeutice; recurentă necesita evaluare a factorilor de fond.
- Trichomoniaza: leucoree spumoasa, prurit, risc pentru sarcină; tratamentul include gestiune a partenerului.
- ITS: Chlamydia, Neisseria gonorrhoeae, HPV, HSV; necesită evaluare și tratament specific, cu posibilă monitorizare în sarcină.
Rolul diagnosticului în preventie și tratare
Diagnosticul corect permite alegerea tratamentului potrivit și evită agravarea disbiozei sau dezvoltarea rezistenței. Se precizează faptul că tratamentul poate include atât terapii topic, cât și sistemice, în funcție de severitate și de localizare.
tags: #afectiuni #ginecologice #inferioare #si #superioare