Agalaxia contagioasă a oilor și caprelor, cunoscută popular ca „răsfugul alb”, este o boală infectocontagioasă ce afectează, în special, femelele în lactație, dar poate îmbolnăvi și femelele sterile, masculii și tineretul. Agentul etiologic este Mycoplasma agalactiae, cu rezistență redusă în mediul exterior, dar care poate rămâne în stare latentă în glanda mamară un timp îndelungat.
Ca surse principale de infecție se numără animalele bolnave și cele purtătoare care elimină micoplasme prin secreții genitale, urină, fecale și lapte, iar laptele infectat poate răspândi boala la femelă sănătoasă dacă ajunge la papile. Boala se transmite rapid și prin mâinile mulgătorilor. Clinic, boala evoluează cu localizări mamare, articulare și oculare.
Localizarea mamară apare la animalele în lactație, provocând modificări calitative și cantitative ale laptelui: acesta devine verzui sau gălbui, se separă în două straturi și coagulează la fierbere; secreția lactată scade brusc sau încetează. Mamita poate fi benignă sau gravă, glanda mamară fiind congestionată, mărită, caldă și dureroasă, cu posibilă atrofie și abcese. În localizarea articulară apar artrite, iar în cea oculară pot exista forme benigne sau ireversibile cu pierdere de vedere.
Mamita gangrenoasă a oilor și caprelor, denumită „răsfugul negru”, este o boală gravă în lactație, provocată de Staphylococcus aureus, epifit pe tegumentul mamar al animalelor sănătoase. Sursa principală de infecție este reprezentată de oile bolnave care elimină bacterii prin secrețiile mamare, contaminând obiectele din jur și devenind surse secundare de infecție. Boala se transmite prin mâinile mulgătorilor sau prin mioii care sug și provoacă răniri mameloanelor. Clinic, debutează brusc cu febră, abatere, lipsa poftei de mâncare, accelerarea pulsului, iar mamela devine caldă, tumefiată și dureroasă; de obicei afectează doar jumătate din glandă, care devine insensibilă, violacee, iar secreția lactată dispare, înlocuită cu o secreție roșiatică cu grunji. În mod obișnuit, evoluția se finalizează prin moartea animalului după 3-5 zile, iar cei care supraviețuiesc au mamela compromisă, cu eliminarea jumătății gangrenate.
Diagnosticul în ambele tipuri de boli se bazează pe semnele clinice și pe ancheta epidemiologică; confirmarea se face în laborator. Prevenția se realizează prin măsuri generale și specifice, iar profilaxia specifică se bazează pe vaccinuri inactivate contra agalaxiei contagioase, cum sunt AGALAXIN și AGALAXIN FORTE (conțin germeni inactivați de Mycoplasma agalactiae și Staphylococcus aureus).
În profilaxia curentă, vaccinurile se administrează la oi și capre în a doua jumătate a gestației, iar la celelalte categorii de ovine și caprine se administrează în luna mai. În cazuri infectate, tratamentul vizează atât măsuri generale, cât și locale cu antibiotice active față de micoplasme (ex.: tetracicline, spectinomicină, tilosină, eritromicină). Animalele cu forme grave, fără valoare zootehnică, pot fi sacrificate; carnea se poate consuma după confiscarea glandei mamare, capului și articulațiilor afectate.
- Morbiditatea poate varia între 50% și 60%, uneori ajungând la 100%, dar mortalitatea este mult mai mică.
- Forma acută este rară, cu febră, abatere și moarte în 6-7 zile.
- Forma subacută poate afecta mamara, articulațiile sau ochii, cu descreștere a producției de lapte și cu coexistență de semne articulare sau oculare.
- Forma cronică apare la tineret, cu slăbire progresivă, posibil avorturi la femelele gestante, și scurgeri vaginale.
Agalaxia contagioasă la oi și capre în context postpartum
Agalaxia contagioasă rămâne o provocare majoră pentru crescătorii de ovine și caprine la nivel mondial. Transmiterea se face prin contact direct sau prin echipamente contaminate, iar vaccinarea este cea mai eficientă metodă de prevenție. Vaccinarea stimulează sistemul imunitar al animalelor, conferind protecție împotriva bacteriei, ceea ce contribuie la reducerea costurilor tratamentelor și creșterea rentabilității fermei.
La bivolite și în cadrul fermelor de lapte, mamita la vaci reprezintă o problemă majoră; însă în articolul se regăsesc și notiuni legate de mamita la alte rumegătoare, pentru a evidenția similitudinile în sindroame mamare și impactul lor asupra producției de lapte.
Ologirea după fătare la oi și capre (pareza puerperală) este o tulburare metabolică severă asociată cu lipsa calciului și dezechilibre electrolite în perioada post-partum. Apariția acesteia după fătare este frecventă în condiții de alimentație necorespunzătoare în ultima perioadă de gestație, iar lactogeneza consumă cantități mari de calciu din organism. Semnele includ rigiditate a membrelor posterioare, apoi ale membrelor anterioare, cu posibilă paralizie dacă nu este tratată.
Tratamentul parezei puerperale cuprinde două etape: mai întâi stoparea efectelor lactogenezei prin insuflarea aerului în mameloane (procedură ce poate necesita un aparat special sau pompe alternative) pentru a reduce extragerea glucozei și calciului, apoi restabilirea resurselor de minerale și glucide. Se administrează săruri injectabile de calciu (calciu gluconat, clorură de calciu) și vitamine, cu monitorizarea ritmului cardiac. Dieta este ajustată în raportul calciu-fosfor (<1,5:1) și se prelungește cu vitamina D pentru a preveni recurența în sarcini viitoare.
O altă componentă importantă a managementului este intervenția nutrițională în ultimele zile înainte de fătare: se recomandă oprirea aportului de concentrate, consultarea unui nutriționist, utilizarea alternativelor cu niveluri scăzute de calciu în furaj, precum fânul de cereale sau silozul de porumb, iar raportul calciu-fosfor rămâne critic pentru prevenție.
Diagnosticul și măsurile de igienă
Diagnosticul agalaxiei contagioase poate fi suspicions pe baza epidemiologiei și semnelor clinice; confirmarea necesită teste de laborator asupra probelor de lapte, secreții articulare sau oculare. Igiena riguroasă în saivane, uneltelor de muls și echipamentelor este esențială pentru reducerea infecțiilor mamare la oi și capre, iar vaccinarea la efectivele sănătoase din turmă contribuie la prevenție.
Note despre literatură și practici regionale
Se subliniază faptul că agalaxia contagioasă a fost discutată în contexte diferite, iar opiniile despre protocolul de vaccinare pot varia în funcție de regiunile geografice. În multe situații, tratamentele includ antibiotice pentru micoplasme, precum tetraciclinele, iar în cazuri avansate se recomandă sacrificarea animalelor cu valoare economică redusă. De asemenea, se menționează importanța diagnosticării precoce pentru protecția producției de lapte și reducerea pierderilor economice.
VIRUS LA OVINE! Alertă în FERMELE de oi și capre din România
În concluzie, agalaxia contagioasă rămâne o provocare globală, dar radiografia măsurilor preventive - imunizare, gestionare igienică și nutriențională adecvată - poate reduce semnificativ incidența bolii și impactul economic asupra fermelor.
tags: #agalaxia #laptelui #postpartum #la #bivolita
Postări populare:
- Ghid pentru părinți: cât mănână un nou-născut în fiecare zi
- Activitatea ASFI: sprijin pentru femeia însărcinată și familia, obiective și rezultate
- Descoperă Aptamil Pepti pentru Sugarii Alergici
- Creșterea sănătoasă prin alimentație diversificată la sugari
- Riscurile și complicațiile avortului medicamentos