Se dezvoltă din trofoblast și este constituită din două componente care participă integral la formarea ei: Componenta fetală - dezvoltată din trofoblast 80%; Componenta maternă - alcătuit din vizitați terțiare, scăldate în sângele Camerelor cotiledobare, aceste din urmă fiind delimitate de septuri cu inserție din peretele uterin.
Fața maternă aderă de peretele uterin, ușor convexă, neregulată, roșie, cărnoasă, brăzdată cu șanțuri adânci care o delimitează în cotiledoane.
Placenta are mai multe funcții iar acestea sunt: Funcția respiratorie - elimină dioxidul de carbon venit de la făt și captează oxigenul căpătat de la mamă; Funcția nutritivă - se realizează prin trecerea transplacentară a substanțelor nutritive și prin participarea activă la metabolizarea unor substanțe (Na, K, Fe, Ca, Cl); Funcția excretorie - o serie de cataboliți din metabolismul feto-placentar se elimină prin placentă (uree, creatinină, acid uric, bilirubină). Trec în sângele matern prin difuziune, apoi sunt metabolizati și excretați prin intermediul plămânilor, tegumentelor și rinichilor; Funcție de protecție și apărare - are rol de protecție împotriva microbilor și a toxinelor lor; Funcție de rezervă - stochează substanțele nutritive; Funcție hormonală - joacă un rol de neînlocuit în menținerea sarcinii și în adaptarea organismului matern la gestație cu ajutorul hormonilor pe care îi secretă.
Face legătura între placentă și făt, are o formă cilindrică cu neregularități și o lungime de 50 de cm.
Cordonul este torsionat în axul său lung, prezentând o neregulată, variabilă dată de răsucirea celor două artere ombilicale în jurul venei. Această torsiune asigură o rezistență crescută a cordonului.
Este alcătuit din trei părți: ax conjunctiv - gelatina Wharton cu rol de suport și teacă protectoare pentru vase; vasele ombilicale - două artere și o venă, aceasta fiind situată central iar arterele spiralate în jurul ei. Vena este mai groasă, conține sânge arterial, oxigenat. Când prezintă o tentă verzuie, acesta conține meconiu ceea ce traduce un stres fetal.
Originea lichidului amniotic este dublă: Origine anexială - format din celulele amniotice care îl și absorb în relație cu serul sanguin matern; Origine fetală - produs prin excreția de urină a fătului după 18 săptămâni de sarcină, transepidermic (apă și electroliți) și tract respirator. Din săptămâna 14, fătul înghite periodic lichid amniotic care ajunge în tubul digestiv. Sunt în număr de două: amnios și corion (înconjoară fătul în sacul ovular).
Corionul derivă din trofoblast și este membrana din exterior ce are contact direct cu peretele uterin (caduca). Este subțire și puțin rezistent. Amniosul provine din ectodermul discului embrionar și delimitează în interior sacul ovular.
Data publicării: 7 martie 2025 Ultima actualizare: 7 martie 2025
Torsiunile cordonului ombilical reprezinta o complicatie a sarcinii, caracterizata prin rasucirea cordonului ombilical in jurul propriei axe. Aceasta rasucire poate comprima vasele de sange, reducand astfel fluxul de oxigen si nutrienti catre fat. Severitatea afectiunii variaza, de la cazuri usoare, care nu au un impact semnificativ asupra fatului, pana la situatii grave ce necesita interventie medicala imediata.
Torsiunea cordonului ombilical este adesea asimptomatică pentru mamă, facand dificila detectarea acesteia fara monitorizare atenta. Cu toate acestea, exista semne care pot indica prezenta unei probleme si pot fi observate prin monitorizarea starii fatului. Tratamentul pentru torsiunile cordonului ombilical variaza in functie de gravitatea situatiei si de stadiul sarcinii. In cazurile usoare, se poate opta pentru monitorizare atenta, observand ritmul cardiac si miscarile fatului pentru a identifica rapid orice semne de stres sau complicatii. In schimb, cazurile severe necesita adesea o interventie mai drastica, cum ar fi nasterea prin cezariana, pentru a proteja sanatatea fatului. Decizia finala privind modul de gestionare a torsiunilor cordonului ombilical este influentata de starea generala a fatului si a mamei, precum si de saptamana de sarcina. Colaborarea stransa cu un medic obstetrician este esentiala pentru a determina cea mai adecvată abordare terapeutica.
Patologia accidentala a cordonului ombilical cuprinde o serie de evenimente care pot cauza compresiunea vaselor ombilicale si, implicit, suferinta fetala prin mecanisme complexe, cum ar fi hipoxia, hipovolemia si reflexul vagal. Iata principalele conditii care contribuie la aceste probleme: Circulara de cordon ombilical - Cordonul ombilical poate infasura una sau mai multe ori in jurul unor segmente ale fatului, cel mai frecvent in jurul gatului. Nodurile de cordon ombilical - Nodurile pot fi adevarate sau false, si pot aparea singular sau multiple. Procidenta de cordon ombilical - Aceasta se refera la prezenta unei anse de cordon in segmentul inferior al uterului, impreuna cu prezentarea fatului. Trombozele - Desi rare, trombozele vaselor ombilicale pot aparea si sunt favorizate de factori precum insertia velamentoasa a cordonului, inflamatii sau infasurari. Torsiunile cordonului - Miscarile active ale fatului pot duce la rasucirea cordonului, uneori pana la punctul de a compromite circulatia fetala si a provoca moartea fatului. Stenoza cordonului - Aceasta este asociata cu torsiunea si cu deficienta grava a gelatinei Wharton.
Cordonul ombilical este o structură vitală, asemănătoare unui tub, care conectează fătul de placentă pe parcursul sarcinii. Acesta joacă un rol esențial în asigurarea nutriției și oxigenării bebelușului, precum și în eliminarea substanțelor nefolositoare.
Structura și Funcția Cordonului Ombilical: În mod normal, cordonul ombilical conține două artere și o venă, dispuse spiralat. Aceste vase de sânge sunt protejate de o substanță gelatinoasă numită gelatina Wharton. La termen, lungimea cordonului ombilical variază între 50 și 80 cm, cu un diametru de 15-20 mm. Vena ombilicală este responsabilă pentru transportul sângelui oxigenat și a substanțelor nutritive din placentă către făt, în timp ce arterele transportă sângele neoxigenat și produsele de excreție de la făt către placentă. Gelatina Wharton, pe lângă rolul protector, este o sursă valoroasă de celule stem mezenchimale. Aceste celule au proprietăți regenerative și de modulare a sistemului imunitar, fiind utilizate în diverse terapii și stocate pentru utilizare medicală viitoare.
Formarea Cordonului Ombilical și Rolul Anexelor Fetale: Cordonul ombilical începe să se formeze încă din ziua a 21-a de sarcină, ca parte a anexelor fetale. Printre aceste anexe se numără și alantoida, un sac embrionar care, deși are un rol mai proeminent în alte specii, contribuie la formarea structurilor vasculare ale cordonului ombilical la mamifere, inclusiv la om. Alantoida, alături de sacul vitelin, cavitatea amniotică, corionul și decidua, reprezintă structurile embrionare esențiale pentru dezvoltarea fătului. Deși textul furnizat nu detaliază specific rolul alantoidei în formarea cordonului ombilical uman, în contextul general al dezvoltării embrionare, alantoida este implicată în formarea vaselor de sânge și a tractului urinar al fătului, structuri care se anastomozează cu cele ale cordonului.
Patologiile cordonului ombilical pot crea dificultăți semnificative în timpul nașterii și pot pune în pericol viața fătului. Printre cele mai frecvente și importante afecțiuni se numără: Procidenta de Cordon Ombilical, Circulara de Cordon Ombilical, Noduri de Cord ombilical, Recoltarea Celulelor Stem din Sângele și Țesutul Cordonului Ombilical, Inserția velamentoasă a cordonului ombilical.
Procidenta de Cordon Ombilical: Aceasta este o anomalie de poziție a cordonului ombilical, care se manifestă de obicei în timpul travaliului. Procidenta de cordon apare atunci când, după ruperea membranelor și pierderea lichidului amniotic, cordonul se deplasează anormal înaintea fătului. Riscul principal este compresia cordonului între pereții bazinului matern și făt, ceea ce poate duce la oprirea circulației sanguine și la privarea fătului de oxigen. În astfel de cazuri, este necesară o intervenție medicală de urgență, adesea o cezariană, pentru a salva viața bebelușului. Factorii care favorizează procidenta de cordon includ prezentările anormale ale fătului (pelvian, transversal), sarcinile multiple, tumorile genitale, ruptura precoce a pungii apelor, cordonul ombilical excesiv de lung și hidramniosul (excesul de lichid amniotic).
Circulara de Cordon Ombilical: Circulara de cordon se referă la situația în care cordonul ombilical se înfășoară o dată sau de mai multe ori în jurul gâtului, mâinilor sau picioarelor fătului. Aceasta este o situație destul de frecventă, estimându-se că afectează aproximativ 25% din sarcini, în special în jurul gâtului. Cauzele exacte nu sunt pe deplin elucidate, dar se consideră că activitatea crescută a fătului în uter, cordoanele ombilicale lungi, fătul relativ mic și excesul de lichid amniotic pot contribui la apariția acestora. În majoritatea cazurilor, circulara de cordon nu cauzează probleme și se poate rezolva de la sine. Totuși, dacă strangulația este severă, poate duce la hipoxie fetală (lipsă de oxigen). Nou-născuții afectați pot prezenta tonus muscular scăzut, dificultăți la alăptare, paloare sau cianoză. Diagnosticul se poate pune ecografic, dar severitatea strangulării este dificil de evaluat înainte de naștere. În timpul nașterii naturale, medicul poate manevra cordonul pentru a-l elibera sau, în cazuri de risc crescut de suferință fetală, poate decide clamparea sau tăierea imediată a acestuia sau o cezariană.
Noduri de Cordon Ombilical: Nodurile de cordon ombilical, cunoscute și sub denumirea de noduri adevărate, apar atunci când fătul se încolăcește sau se înnodă în jurul cordonului. Acestea sunt surprinzător de frecvente, dar majoritatea sunt benigne și nu cauzează complicații. Totuși, în cazuri rare, un nod strâns poate reduce fluxul de sânge și oxigen către făt, putând duce la leziuni cerebrale sau chiar la moartea fetală. Un nod fals este o acumulare excesivă de gelatina Wharton, care poate mima aspectul unui nod adevărat, dar nu prezintă riscuri pentru făt. Factorii de risc pentru formarea nodurilor adevărate includ activitatea crescută a fătului, cordoanele ombilicale lungi, fătul mic, excesul de lichid amniotic, sarcina multiplă și vârsta maternă avansată. Diagnosticul nodurilor de cordon se poate realiza prin ecografie și examinare Doppler, însă detectarea formării lor este dificilă. În cazul unui nod diagnosticat ca fiind strâns, se poate recomanda nașterea prin cezariană.
Recoltarea Celulelor Stem din Sângele și Țesutul Cordonului Ombilical: Sângele și țesutul cordonului ombilical reprezintă o sursă valoroasă de celule stem, utilizate în prezent în tratamentul a peste 80 de boli grave. Recoltarea acestora este o oportunitate unică, disponibilă la naștere. Celulele stem hematopoietice, prezente în sângele cordonului ombilical, au capacitatea de a se transforma în diverse tipuri de celule sanguine și de a regenera sistemul hematologic. Celulele stem mezenchimale, extrase din gelatina Wharton, au potențial regenerativ și imunomodulator, fiind utile în tratamentul afecțiunilor vasculare, a arsurilor, leziunilor tegumentare și a altor afecțiuni. Procesul de recoltare implică prelevarea unui segment de cordon ombilical și a sângelui din acesta, urmată de procesarea și stocarea lor în condiții speciale, la temperaturi criogenice. Aceste celule stem oferă avantaje față de cele recoltate din măduva osoasă, fiind mai tinere și având un potențial terapeutic mai mare. Băncile de celule stem utilizează tehnologii avansate pentru procesarea și stocarea sigură a acestor materiale biologice prețioase, asigurând monitorizarea constantă a temperaturii și a condițiilor de mediu.
Alte Afecțiuni Legate de Regiunea Omibilicală: Hernia ombilicală este o patologie a peretelui abdominal, în care conținutul abdominal se extroverzează printr-un spațiu preexistent, precum orificiul ombilical, rămas după eliminarea cordonului ombilical. Cicatricea ombilicală poate reprezenta un loc unde germenii se pot multiplica, ducând la infecții. O noua generatie de implanturi de sold Vesti bune pentru pacientii care sufera de fracturi de col femural si necesita protezare de sold. Cercetarile arata ca un implant de sold cu mobilitate duala poate reduce semnificativ riscul de dislocare, oferind o mai buna stabilitate postoperatorie pacientilor. Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile si orice alte informatii despre sanatate disponibile pe sfatulmedicului.ro au scop informativ si educational. Ele nu pot substitui consultul medical direct si nici diagnosticul stabilit in urma investigatiilor si analizelor medicale. ALANTOIDĂ Alantoida este un diverticul embrionar mic care pornește din peretele sacului vitelin și se extinde în pediculul de legătură în primele săptămâni de dezvoltare. La om nu devine un organ respirator voluminos ca la păsări, ci contribuie la organizarea regiunii ombilicale și se continuă cu viitorul urac. Persistența completă poate lăsa o fistulă uracală prin care se scurge urină la ombilic; un sinus se deschide doar ombilical, iar un chist rămâne închis între vezică și ombilic. Infecția unui rest uracal poate produce durere mediană subombilicală, eritem, secreție și febră. Ecografia este frecvent prima investigație, completată prin alte imagini când anatomia sau complicațiile nu sunt clare. La nou-născut, umezeala persistentă a ombilicului trebuie caracterizată după culoare, miros și legătura cu micțiunea. Febra, tumefacția sau puroiul necesită evaluare rapidă pentru infecție. Tratamentul unui rest simptomatic poate include antibiotice și excizie chirurgicală după controlul inflamației. Cordonul ombilical face parte din anexele fetale, începând a se forma încă din ziua 21 a sarcinii. Acesta asigură conexiunea dintre placentă și făt. Majoritatea cordoanelor ombilicale cresc în lungime în final aproximativ cât lungimea bebelușului (cu unele excepții), ajungând pânã la 40-70 cm. Cordonul ombilical are în jur de 40 de spire pe lungime. Acesta este format din 3 vase de sânge: două artere ce duc sânge neoxigenat de la făt înspre placentă și o venă ce aduce sânge oxigenat la făt. Diametrul cordonului este de obicei mai mic de 2 cm, iar vasele de sânge sunt înconjurate și protejate de un strat gelatinos. După naștere, cordonul se secționează între două pense aplicate la 6-8 cm de abdomenul fetal, iar ulterior acesta va fi clampat la 2-3 cm de la inserție de către medicul neonatolog. Pentru nou-născuții la termen, momentul pensării este discutabil. Întârzierea clampării până la 60 secunde poate duce la creșterea depozitelor totale de fier, a volumului sanguin și reducerea incidenței anemiei nou-născutului. Pentru nou-născutul prematur, întârzierea clampării are mai multe beneficii și anume: necesitate scăzută a transfuziilor, rată redusă a hemoragiilor și a enterocolitei necrotizante. Această conduită este încurajată și de Academia Americană de Pediatrie. Dr. Inserția velamentoasă a cordonului ombilical este o afecțiune rară, dar semnificativă, care poate apărea în timpul sarcinii. Aceasta implică atașarea anormală a cordonului ombilical la membranele fetale, mai degrabă decât direct la placentă. Această afecțiune poate duce la complicații grave atât pentru mamă, cât și pentru făt, ceea ce face esențial ca viitorii părinți și furnizorii de servicii medicale să înțeleagă implicațiile acesteia. Inserția velamentoasă a cordonului ombilical apare atunci când acesta se introduce în membranele fetale (corion și amnion) în loc să se introducă direct în placentă. Această anomalie poate duce la neprotejarea și expunerea vaselor de sânge ale cordonului ombilical, ceea ce poate duce la diverse complicații în timpul sarcinii și al nașterii. Deși cauza exactă a inserției velamentoase a cordonului uterin nu este pe deplin înțeleasă, anumiți factori de mediu pot contribui la dezvoltarea sa. De exemplu, infecțiile materne din timpul sarcinii, cum ar fi infecțiile virale sau bacteriene, ar putea influența dezvoltarea placentei și inserția cordonului uterin. Există dovezi limitate care să sugereze că factorii genetici sau autoimuni ar putea juca un rol în apariția inserției velamentoase a cordonului uterin. Alegerile privind stilul de viață și obiceiurile alimentare în timpul sarcinii pot avea un impact asupra sănătății fetale în general, dar influența lor directă asupra inserției cordonului velamentos nu este bine documentată. Multe femei cu inserție velamentoasă a cordonului ombilical pot să nu prezinte simptome vizibile. Diagnosticul inserției velamentoase a cordonului ombilical începe de obicei cu o evaluare clinică amănunțită. Ecografie: O ecografie detaliată este principalul instrument pentru diagnosticarea inserției velamentoase a cordonului ombilical. Tratamentul inserției velamentoase a cordonului ombilical se concentrează în principal pe monitorizarea și abordarea oricăror complicații care pot apărea. Deși nu există tratamente non-farmacologice specifice pentru inserția velamentoasă a cordonului uterin, menținerea unui stil de viață sănătos în timpul sarcinii poate contribui la sănătatea generală a fătului. Complicațiile pe termen scurt pot include riscuri imediate în timpul nașterii, în timp ce complicațiile pe termen lung pot afecta sănătatea și dezvoltarea copilului. Prognosticul pentru persoanele cu inserție velamentoasă a cordonului ombilical depinde în mare măsură de diagnosticul precoce și de tratamentul adecvat. Ce este inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Care sunt simptomele inserției velamentoase a cordonului ombilical? Simptomele frecvente pot include ritm cardiac fetal anormal, sângerări vaginale și semne de travaliu prematur. Cum se diagnostichează inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Care sunt opțiunile de tratament pentru inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Poate fi prevenită inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Ce complicații pot apărea în urma inserției velamentoase a cordonului ombilical? Cum afectează inserția cordonului velamentos copilul? Când ar trebui să solicit asistență medicală în timpul sarcinii? Care sunt perspectivele pe termen lung pentru bebelușii născuți cu inserție velamentoasă a cordonului ombilical? Perspectiva pe termen lung depinde de diagnosticarea și gestionarea timpurie. Există vreo schimbare în stilul de viață pe care ar trebui să o fac în timpul sarcinii? Inserția velamentoasă a cordonului uterin este o afecțiune rară, dar semnificativă, care poate prezenta riscuri în timpul sarcinii și al nașterii. Înțelegerea cauzelor, simptomelor, diagnosticului, opțiunilor de tratament și potențialelor complicații este esențială pentru viitorii părinți și furnizorii de servicii medicale. Acest articol este doar cu titlu informativ și nu înlocuiește sfatul medical profesional.
Cordonul ombilical face parte din anexele fetale, începând a se forma încă din ziua 21 a sarcinii. Acesta asigură conexiunea dintre placentă și făt. Majoritatea cordoanelor ombilicale cresc în lungime în final aproximativ cât lungimea bebelușului (cu unele excepții), ajungând pânã la 40-70 cm. Cordonul ombilical are în jur de 40 de spire pe lungime. Acesta este format din 3 vase de sânge: două artere ce duc sânge neoxigenat de la făt înspre placentă și o venă ce aduce sânge oxigenat la făt. Diametrul cordonului este de obicei mai mic de 2 cm, iar vasele de sânge sunt înconjurate și protejate de un strat gelatinos. După naștere, cordonul se secționează între două pense aplicate la 6-8 cm de abdomenul fetal, iar ulterior acesta va fi clampat la 2-3 cm de la inserție de către medicul neonatolog. Pentru nou-născuții la termen, momentul pensării este discutabil. Întârzierea clampării până la 60 secunde poate duce la creșterea depozitelor totale de fier, a volumului sanguin și reducerea incidenței anemiei nou-născutului. Pentru nou-născutul prematur, întârzierea clampării are mai multe beneficii și anume: necesitate scăzută a transfuziilor, rată redusă a hemoragiilor și a enterocolitei necrotizante. Această conduită este încurajată și de Academia Americană de Pediatrie.
Dr. Inserția velamentoasă a cordonului ombilical este o afecțiune rară, dar semnificativă, care poate apărea în timpul sarcinii. Aceasta implică atașarea anormală a cordonului ombilical la membranele fetale, mai degrabă decât direct la placentă. Această afecțiune poate duce la complicații grave atât pentru mamă, cât și pentru făt, ceea ce face esențial ca viitorii părinți și furnizorii de servicii medicale să înțeleagă implicațiile acesteia. Inserția velamentoasă a cordonului ombilical apare atunci când acesta se introduce în membranele fetale (corion și amnion) în loc să se introducă direct în placentă. Această anomalie poate duce la neprotejarea și expunerea vaselor de sânge ale cordonului ombilical, ceea ce poate duce la diverse complicații în timpul sarcinii și al nașterii. Deși cauza exactă a inserției velamentoase a cordonului uterin nu este pe deplin înțeleasă, anumiți factori de mediu pot contribui la dezvoltarea sa. De exemplu, infecțiile materne din timpul sarcinii, cum ar fi infecțiile virale sau bacteriene, ar putea influența dezvoltarea placentei și inserția cordonului uterin. Există dovezi limitate care să sugereze că factorii genetici sau autoimuni ar putea juca un rol în apariția inserției velamentoase a cordonului uterin. Alegerile privind stilul de viață și obiceiurile alimentare în timpul sarcinii pot avea un impact asupra sănătății fetale în general, dar influența lor directă asupra inserției cordonului velamentos nu este bine documentată. Multe femei cu inserție velamentoasă a cordonului ombilical pot să nu prezinte simptome vizibile. Diagnosticul inserției velamentoase a cordonului ombilical începe de obicei cu o evaluare clinică amănunțită. Ecografie: O ecografie detaliată este principalul instrument pentru diagnosticarea inserției velamentoase a cordonului ombilical. Tratamentul inserției velamentoase a cordonului ombilical se concentrează în principal pe monitorizarea și abordarea oricăror complicații care pot apărea. Deși nu există tratamente non-farmacologice specifice pentru inserția velamentoasă a cordonului uterin, menținerea unui stil de viață sănătos în timpul sarcinii poate contribui la sănătatea generală a fătului. Complicațiile pe termen scurt pot include riscuri imediate în timpul nașterii, în timp ce complicațiile pe termen lung pot afecta sănătatea și dezvoltarea copilului. Prognosticul pentru persoanele cu inserție velamentoasă a cordonului ombilical depinde în mare măsură de diagnosticul precoce și de tratamentul adecvat.
Ce este inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Care sunt simptomele inserției velamentoase a cordonului ombilical? Simptomele frecvente pot include ritm cardiac fetal anormal, sângerări vaginale și semne de travaliu prematur. Cum se diagnostichează inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Care sunt opțiunile de tratament pentru inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Poate fi prevenită inserția velamentoasă a cordonului ombilical? Ce complicații pot apărea în urma inserției velamentoase a cordonului ombilical? Cum afectează inserția cordonului velamentos copilul? Când ar trebui să solicit asistență medicală în timpul sarcinii? Care sunt perspectivele pe termen lung pentru bebelușii născuți cu inserție velamentoasă a cordonului ombilical? Perspectiva pe termen lung depinde de diagnosticarea și gestionarea timpurie. Există vreo schimbare în stilul de viață pe care ar trebui să o fac în timpul sarcinii?
Fetal Urinary bladder and 2 umbilical arteries
Inserția velamentoasă a cordonului uterin este o afecțiune rară, dar semnificativă, care poate prezenta riscuri în timpul sarcinii și al nașterii. Înțelegerea cauzelor, simptomelor, diagnosticului, opțiunilor de tratament și potențialelor complicații este esențială pentru viitorii părinți și furnizorii de servicii medicale.
tags: #alantoida #formeaza #cordonul #ombilical