Recuperarea după o naștere naturală durează, de regulă, până la două săptămâni, iar recuperarea după o naștere pe cale chirurgicală - până la șase săptămâni.
În recuperarea de după naștere, alimentația joacă un rol important, întrucât oferă corpului energia și nutrienții necesari pentru a se vindeca.
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care poți să le faci pentru tine este să profiți de fiecare ocazie pentru odihnă și relaxare.
Tranziția către o nouă rutină poate fi o provocare, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.
Schimbările hormonale, lipsa somnului și noile responsabilități pot provoca episoade de tristețe, depresie sau anxietate.
Mișcarea poate accelera procesul de recuperare, prin restabilirea tonusului muscular.
Este indicat să începi cu activități ușoare - plimbări în aer liber, exerciții ușoare pentru zona pelvină, exerciții ușoare de yoga și streching (după 6 săptămâni și doar cu acordul medicului).
De regulă, ar trebui să programezi controlul postpartum la 6 săptămâni în cazul unei nașteri naturale și la 1-2 săptămâni în cazul nașterii prin cezariană.
Îngrijirea postpartum începe imediat după naștere atât pentru mamă, cât și pentru copil și continuă cu controale regulate timp de șase săptămâni sau mai mult.
Deși alăptarea este în mare măsură despre mamă și copil, tații nu sunt lăsați pe dinafară, ci joacă un rol important în promovarea alăptării.
Din prima zi, proaspătul tată își poate sprijini partenera în alăptare.
Alăptarea pur și simplu funcționează mai bine atunci când mama are alături un partener care sprijină activ alăptarea.
Ei pot oferi încurajări și pot asigura un mediu calm și protejat în perioada postpartum.
Alăptarea necesită multă energie pentru mamă, astfel încât îngrijirea partenerului este deosebit de importantă în această perioadă.
Pentru a construi el însuși o legătură strânsă cu copilul, tatăl poate căra, înfășa, mângâia și legăna ușor bebelușul până adoarme.
Și cine spune că tatăl nu își poate crea propriile momente intime?
De exemplu, luându-și timp în mod conștient pentru a îmbrățișa și a așeza bebelușul pe partea superioară a corpului său gol, îmbrăcat doar într-un scutec.
„Pot să alăptez la sân după o operație cezariană? Voi avea lapte? Copilul meu va ști cum să sugă?”
Aceaste întrebări tulbură viitoarele mame care aleg cezariana.
Felul în care ai născut nu este hotărâtor deoarece corpul tău se pregătește pentru alăptarea la sân mult mai devreme.
Sânii încep să se pregătească pentru producția și secreția de lapte în jurul săptămânii a 16-a de sarcină.
Această pregătire este determinată de nivelul crescut de prolactină, un hormon responsabil pentru producția de lapte prin alveolele lactifere.
Apariția placentei este semnalul final pe care îl primește corpul pentru a începe ceea ce se numește „calea laptelui".
Odată cu eliminarea placentei, nivelul de progesteron care blochează producția și secreția de lapte din timpul sarcinii scade semnificativ.
Răspunsul este cât se poate de clar: cât mai repede posibil.
Îngrijirea de tip cangur, mai exact contactul „piele pe piele” și prima alăptare la sân în prima oră de viață a bebelușului este situația ideală.
Cezariana este o operație sub anestezie în care abdomenul este deschis.
Dacă este posibil să alegi, recomandăm anestezia peridurală (blocaj spinal), nu generală.
La începutul lactației, indiferent de tipul de naștere, sânii vor secreta colostru.
Aceasta secreție galbenă groasă este primul lapte, foarte bogat în anticorpi.
Uneori, după o cezariană copilul trebuie separat de mamă pentru o perioadă.
Apoi este important ca lactația să fie stimulată cu ajutorul unei pompe de sân.
Pentru a menține lactația, trebuie să extragi lapte la fiecare două-trei ore (de cel puțin de 8 ori în 24 de ore).
La început, cantitățile vor foarte mici, însă acest lucru este normal și nu trebuie să te descurajezi.
În primele ore după naștere bebelușul are încă resurse de energie din timpul vieții intrauterine.
Cu timpul, extragerea laptelui va stimula lactația, iar cantitatea de lapte va crește.
Punerea la sân chiar și atunci când bebelușul nu suge mult poate face minuni pentru stimularea lactației.
Doar vederea bebelușului, plânsetul și, în special îmbrățișarea, sunt stimuli puternici pentru producția de lapte.
Chiar și atunci când bebelușul se află într-un incubator, discută cu medicul despre posibilitatea de a-l hrăni natural.
Poate starea lui este destul de bună și de stabila și permite atașarea la sân pentru câteva minute.
Este bine să petreci această perioadă de separare încercând să stimulezi lactația în mod activ.
Producția de lapte se bazează foarte mult pe stimulii senzoriali pe care bebelușul îi transmite mamei în timpul suptului.
Stimulii senzoriali transmiși glandei pituitare a mamei eliberează prolactina, hormonul responsabil cu producția de lapte și oxitocina care asigură curgerea laptelui.
Cu cât mai frecvent și mai mult alăptezi, cu atât mai mulți stimuli senzoriali va transmite bebelușul, iar cantitatea de lapte va crește.
Majoritatea bebelușilor se nasc cu reflexul de supt dezvoltat.
Această aptitudine se dezvoltă deja din timpul sarcinii, iar în jurul săptămânii a 17-a, bebelușul își suge degetul mare sau alt deget.
Totalitatea acestor detalii poate influența înțelegerea procesului de alăptare după cezariană.
Reflexul faringian poate fi activat după înlăturarea mucusului după naștere.
Nu este cazul să disperi și să renunți, cu multă răbdare și atenție, încercările de atașare a bebelușului la sân vor da rezultatele dorite.
Trebuie să reții că în aceste momente dificile nu trebuie să fii singură.
În primele ore după cezariană trebuie să stai întinsă pe spate.
Prin urmare, încât cea mai bună soluție este ca moașa să te ajute să pui bebelușul la sân.
Moaca va așeza copilul pe burta ta cu capul la nivelul sânului și gura la nivelul mamelonului.
Asta poziție este cunoscută drept „australiană”.
Cu timpul, când capacitatea de mișcare se va ameliora, o poziție comodă este cea întinsă pe o parte.
Pentru femeile care se pot ridica, poziția subraț este iarăși comodă.
Copilul este lângă mamă, iar operația este protejată.
Această poziție este recomandată și în perioada de învățare a alăptării la sân când atât tu, cât și bebelușul încă nu stăpâniți bine alăptarea.
Dacă sunt respectate dozele standard, analgezicele nu prezintă pericol pentru copil iar folosirea acestora nu trebuie limitată.
Cantitatea de lapte produsă în primele zile după naștere este redusă, iar nou-născutul nu va primi decât urme ale medicamentului.
Ești gravidă și intenționezi să alăptezi? Sau poate ai născut deja și cauți aici informații, deoarece ai probleme la alăptarea bebelușului tău?
Uneori, ceva care pare natural nu este ușor, mai ales la început.
Aștepți un bebeluș și vrei să îl alăptezi sau poate ai început deja această aventură excepțională, dar mintea ta e plină de întrebări și de îndoieli.
O părere populară spune că alăptatul este un sacrificiu mare din partea femeii pentru binele copilului.
Multe mame sunt îngrijorate că sânii lor nu produc suficient lapte.
Alăptarea este un dar minunat pe care natura l-a oferit femeii.
Un dar pentru copil și pentru mame.
Care este diferența între colostru și laptele adecvat?
Ne punem aceste întrebări la începutul alăptării.
Deși multe mame își fac griji, alăptatul nu face sanii inatractivi.
În timpul hrănirii, uneori bebelușul înghite aer, care se acumulează în tractul digestiv și poate cauza colici, balonare și regurgitare.
Eșecul inițial al alăptării poate fi asociat cu mameloanele dureroase, ombilicate sau aplatizate.
Ai remarcat că sânii devin grei, umflați și ai senzația de disconfort?
Relaxează-te, citește ce să faci în cazul angorjării sânilor și al stazei laptelui.
In primele 6 luni de viata, copilul tau nu are nevoie de alte alimente in afara de lapte.
Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si numeroase organizatii medicale recomanda proaspetelor mamici sa-si alapteze exclusiv copiii pana la varsta de 6 luni si sa introduca apoi treptat si alimente complementare adecvate varstei copiilor.
Alaptarea pune bazele unei bune sanatati pentru toti copiii, atat pe termen scurt, cat si pe termen lung.
Dovezi recente confirmă faptul ca alăptarea scade semnificativ decesele in randul copiilor cu varste sub 5 ani si ofera protectie mamelor impotriva cancerului de san, cancerului ovarian si diabetului zaharat de tip 2.
Foarte important este ca alaptarea ajuta la crearea si intretinerea unei relatii speciale intre mama si copilul sau.
Prin laptele matern, sugarii primesc toate substantele nutritive de care au nevoie pentru o crestere si dezvoltare sanatoasa.
Colostrul, laptele matern gros si lipicios de culoare galbuie, produs la sfarsitul perioadei de sarcina, este considerat de expertii OMS ca fiind hrana perfecta pentru nou-nascut.
Prin urmare, se recomanda hranirea la san a nou-nascutului inca din prima ora dupa nastere.
Poti opta de la bun inceput pentru laptele praf sau poti combina alaptarea la san cu hranirea cu biberonul.
Discutati cu medicul ginecolog sau cu un consilier in alaptare pentru a gasi impreuna cea mai buna solutie pentru tine si bebelusul tau!
Sfaturi practice privind alaptareaAlaptarea este un proces natural, insa nu este neaparat usor.
Se invata in timp si necesita multa rabdare, determinare si multa, multa practica.
Exista, insa, cateva obiceiuri simple pe care le poti aplica pentru a te obisnui cu alaptarea.
Debutul alaptarii:Alaptarea trebuie inceputa imediat dupa nastere.
La inceput, da-i sa manance atunci cand cere.
In timpul primelor 4 sau 6 saptamani, incearca sa eviti alaptarea mixta (san si biberon).
Copilul alaptat nu are nevoie de ceai, apa sau alte lichide.
Bebelusii cresc repede si au accese de crestere cand sunt mai infometati si au mai des nevoie de alaptare
Alcoolul pe care il bei ajunge in lapte. Nu bea alcool pe toata durata alaptarii.
De asemenea, nu lua medicamente fara acordul medicului.
Nu intrerupe brusc alaptatul.
Inlocuieste mesele progresiv, pe parcursul mai multor saptamani.
Daca intampini dificultati in modul de a alapta, nu te descuraja: cere sfatul unui consultant in alaptare, medicului pediatru sau altor femei care alapteaza.
Rutina alaptarii:De preferat in camera copilului, unde incearca sa creezi o atmosfera cat mai linistita si sa fii cat mai relaxata.
Ia-ti un pahar de apa langa tine daca ti se va face sete
Asigura-te ca tu si bebelusul stati confortabil. Capul bebelusului trebuie sa fie la nivelul sfarcului si bebelusul trebuie sa ajunga la san fara niciun efort.
In general, majoritatea femeilor alapteaza stand pe un scaun sau fotoliu cu spatele drept, adesea cu picioarele ridicate si cu o perna sub brate.
Copilul se pune la ambii sani si se incepe cu sanul la care a terminat masa precedenta
Nu prelungi alaptatul prea mult. In primele 5 minute, copilul mananca aproximativ 2/3 din cantitatea de lapte de care are nevoie
Este indicat sa nu-l alaptezi mai mult de 30 de minute.
Pozitia potrivita pentru alaptare:Aseaza-te confortabil cu spatele sprijinit si picioarele ridicate cu genunchii in sus.
Foloseste o patura sau o perna speciala pentru a aduce copilul la nivelul sanului.
Pozitioneaza copilul astfel incat intreg trupul lui sa fie cu fata la sanul tau.
Asigura-te ca bebelusul tau sta cu burtica fata in fata cu burtica ta si funduletul lui este indoit.
Sprijina spatele copilului cu antebratul si gatul si umerii lui cu mana.
Permite-i sa isi incline usor capul inapoi, prin aplicarea unei presiuni intre umeri.
Tehnica alaptarii:Tine sanul prin plasarea degetelor sub si in spatele areolei, cu degetul mare usor spre partea de sus/lateral a sanului.
Gadila buzele bebelusului tau cu mamelonul si asteapta ca el sa deschida gura larg (ca si cum ar casca) cu limba scoasa si in jos.
Adu copilul spre san, prinzandu-i buza de jos pe san, cam la 2.5 cm departare de baza mamelonului.
Ghideaza buza de sus a bebelusului deasupra si peste mamelon, pentru a ajunge pe san chiar deasupra mamelonului.
Suptul pe saturatePe masura ce suge, bebelusul isi va schimba felul in care face asta de la suctiuni scurte la unele mai lungi, cu pauze intre ele.
Cand sanul s-a golit, bebelusul va lasa sfarcul din gura sau se va juca cu el sau pur si simplu va adormi.
Poti atunci sa-i oferi celalalt san.
Intrerupe suptul introducand degetul mic in coltul gurii lui.
Uneori poate refuza celalalt san, insa nu te ingrijora.
Datele viitoare, vei incepe cu acest san.
Cand sanul este plin, laptele are un continut mai scazut de grasimi, insa pe masura ce laptele curge, continutul de grasimi creste.
Pentru a preveni eventualele angorjari (blocaje ale sanului), este important ca toate zonele sanului sa se goleasca uniform.
5 mituri despre lapteLe auzi des, dar nu sunt adevarate:Multe mame pur si simplu nu au destul lapteUnii bebelusi sunt foarte mancaciosi si au nevoie de suplimenteDaca alaptezi des, sanii nu au timp sa se umple din nouCantitatea de lapte produsa poate sa scada daca mama nu mananca sau nu bea destulDupa cateva luni, laptele matern isi pierde valoarea nutritiva, asa ca trebuie inlocuit cu lapte de vaca7 semne ca bebelusul suge suficientCrestere in greutate de 200 g/saptamana sau minim 750 g/luna indica o alimentatie suficienta.
Cantareste nou-nascutul o data/saptamana.Este relaxat in timpul suptului. Bebelusul suge si inghite destul de incet si face pauze din cand in cand.Suge activ maximum jumatate de ora la masa. Asta arata ca s-a prins bine la san. Daca dureaza foarte mult timp, ceva nu este in regula si s-ar putea sa ai nevoie de ajutor pentru a imbunatati prinderea.Este multumit sau adoarme bine intre cele mai multe mese.Scaunele lui se schimba repede in primele 5 zile din negre si lipicioase in galben, auriu si sunt intotdeauna moi (aproape lichide daca este alaptat, mai tari daca este hranit cu lapte praf).Uda bine multe scutece.Este vioi si de obicei fericit.
3 pozitii in care il poti ajuta sa ragaieRidica-l si tine-l cu capul pe umarul tau sustinandu-i fundul cu o mana si masandu-l sau batandu-l usurel pe spate cu cealalta.Ridica-l in sezut in poala ta. Sustine-i capul cu o mana in timp ce il masezi sau il bati usor pe omoplati cu cealalta.Pune-l intins pe burta, in poala ta, astfel incat stomacul sa se sprijine pe unul dintre genunchii tai si pieptul pe antebratul tau opus.
Fata bebelusului trebuie sa fie orientata spre exterior. Maseaza-l sau bate-l usor pe spate.
Sfaturi practice privind hranirea cu biberonulIn timpul vizitelor lunare la medicul pediatru, vei primi informatii despre tipul de lapte potrivit pentru nevoile copilului tau, cantitatile si modul de preparare.
Poti folosi apa potabila de la robinet (apa filtrata sau dedurizata) sau apa imbuteliata.
Tinerea si pozitionarea copiluluiInainte de a incepe, agita biberonul, apoi verifica temperatura laptelui, turnand cateva picaturi pe partea interioara a antebratului.
Laptele ar trebui sa fie cald si nu fierbinte.
Daca vrei sa-l racesti, tine biberonul cu capacul pus peste tetina sub un jet de apa rece.
Laptele poate fi dat si la temperatura ambientala.
Inainte de a incepe sa-l hranesti cu biberonul, instaleaza-te comod, tine bebelusul in brate intr-o pozitie confortabila, sprijinandu-l bine in poala, capul rezemat pe indoitura cotului si corpul pe antebratul tau.
Acorda-i toata atentia, vorbeste-i sau canta-i pentru a-l ajuta sa se relaxeze.
Urmareste-l tot timpul si raspunde la solicitarile lui.
Ofera-i biberonul. Lasa-l pe bebelus sa vada biberonul, apoi atinge-l usor cu mana pe obraz pentru a-i declansa reflexul de cautare.
Se va intoarce automat catre tine, cu gura deschisa, gata sa suga.
Ofera-i tetina si las-o sa o ia bine in gura si sa inceapa sa suga.
Tine biberonul fix, inclinat la un unghi de 45 de grade, pentru ca gatul acestuia sa fie plin cu lapte si sa nu existe bule cu aer.
Vei simti cum suge din biberon.
Pe masura ce bea, modifica unghiul la care tii biberonul, astfel incat partea de sus sa fie mereu plina cu lapte.
Unii bebelusi vor face pauze ca sa se odihneasca putin sau sa ragaie, altii vor prefera sa suga pana termina laptele din biberon.
Dupa ce a terminat de supt, arunca laptele ramas si pregateste-i o portie proaspata la masa urmatoare.
Nu incalzi biberonul in cuptorul cu microunde, deoarece calitatea nutritiva a laptelui poate fi alterata si exista riscul de arsuri grave in zona gurii si a gatului copilului.
Poziții de alăptare | Educație parentală | Mame
Ce este metoda amenoreei de lactatie?
Atunci cand hranesti copilul la san, alaptarea opreste ovarele sa produca ovule si astfel sarcina poate fi prevenita.
1) Poziția întinsă pe o parte Poate fi utilă în caz de cezariană, epiziotomie sau pentru mamele care au probleme în zona lombară.
Este o poziție foarte bună dacă mama e obosită, în special pe timpul nopții.
Mama se poate odihni și relaxa alături de bebeluș.
Din această poziție este mai dificilă aplicarea compresiilor sânului. Acestea sunt vitale pentru a ajuta un nou flux de lapte să vină mai repede, în situația în care bebe nu înghite, adoarme la sân și nu s-a hrănit suficient sau se agită la sân.
Este o poziție care poate fi folosită în procesul de readucere la sân a bebelușului ca trecere de la biberon, ca o etapă intermediară, având similarități cu poziția de hrănire din biberon.
Pontruea se poate face tranziții din leagănul încrucișat (mai jos) în leagănul.
3) Leagănul încrucișat Este o poziție foarte bună pentru primele atașări la sân Este potrivită pentru bebelușii care nu pot prinde bine mamelonul.
Este foarte confortabilă pentru bebelușii mici sau prematuri.
Poziția leagănul încrucișat - adică mână - sân opus, mama alăptează din sânul drept, să zicem, și aduce/susține și ghidază capul bebelușului cu mâna stângă și invers).
Din această poziție se poate trece foarte ușor în poziția leagănului (cea în care bebe vine pe brațul corespunzător sânului din care mama alăptează), după ce mama s-a asigurat că atașarea se păstrează corectă pe toată durata alăptării.
De asemenea, brațele pot avea și ele sprijin, sub ele, să fie puse rezemătoare, perne, sau prosoape clădite unele peste altele, orice ajută la crearea unei poziții confortabile, la fel, perne pentru spate, oricăte sunt necesare.
Toti aceste sunt utile la început.
De menționat că și leagănul încrucișat e doar una din multele variante de poziții.
Și deși e cu rată de succes mai mare, nu toate mamele se simt confortabil să alăpteze din această poziție.
Este ca și cum ai ține o poșetă sub braț sau o minge.
Poate fi una dintre pozițiile cele mai ușoare pentru un nou născut.
Îngrijirea postpartum a femeii lăuze începe imediat după naștere și durează până la șase-opt săptămâni, până când corpul revine la stadiul dinaintea sarcinii.
Orice femeie care a avut o naștere vaginală sau prin operație cezariană trebuie să fie informată de medic despre modificările ce vor avea loc în cele 40 de zile postpartum.
Mama necesită îngrijire postnatală, ce poate fi realizată la domiciliu, dacă nu apar complicații.
Alăptarea este promovată încă din maternitate, când mama este învățată cum să așeze copilul la sân, pentru a-i oferi micuțului ei primul lapte matern.
La începutul alăptării, după 2-5 zile de la naștere, mama se poate confrunta cu furia laptelui, o perioadă în care are nevoie de mai multă îngrijire de sine, din cauza disconfortului resimțit.
Prin alăptare, mama poate să piardă mai repede în greutate.
De asemenea, în acest fel este redus riscul de cancer de sân și cancer ovarian, iar nou-născutul are un risc mai mic de a dezvolta infecții digestive sau infecții respiratorii.
Nașterea pe cale vaginală este urmată de numeroase schimbări care au loc în corpul mamei, în primele săptămâni.
Prin vagin este eliminată o secreție ce își modifică nuanța - de la roșu deschis către roșu-închis și apoi galben și alb.
Secreția este formată din mucus, sânge și țesut de la nivelul uterului.
În timpul nașterii pe cale vaginală, medicul obstetrician poate realiza o mică tăietură la nivelul perineului - epiziotomie.
Rolul acesteia este de a ușura trecerea copilului prin canalul vaginal, în timpul nașterii.
Pierderile de urină postpartum sunt cauzate de întinderea mușchilor din podeaua pelvină.
Acestea au loc când femeia strănută, râde sau tușește - situații în care crește presiunea abdominală.
După prima săptămână de la naștere, aceste probleme ar trebui să dispară, însă în anumite situații persistă și atunci este necesar un consult medical.
Durerile abdominale pot persista timp de câteva zile postpartum.
Acestea se aseamănă cu crampe menstruale.
Hemoroizii pot apărea încă din sarcină și pot persista după naștere.
În farmacii există preparate eliberate fără prescripție medicală, sub formă de creme sau supozitoare intrarectale, ce hidratează zona, reduc inflamația și durerea.
În perioada de după naștere, la nivelul glandei mamare apar cele mai multe modificări.
Secreția lactată poate cauza sensibilitate la nivel mamar.
Disconfortul mamei poate fi ameliorat prin utilizarea unor comprese calde înainte de alăptare, alternând cu cele reci, după ce copilul este hrănit.
Eliberarea sânilor angorjați este cel mai bine realizată prin mișcările de supt ale nou-născutului.
Balanța hormonilor prezenți în corpul mamei se modifică după naștere.
Mama poate experimenta căderea părului după naștere, proces ce poate dura până la cinci luni.
Zonele care s-au hiperpigmentat în sarcină, precum linia albă de la nivelul abdomenului, își vor recăpăta nuanța normală.
Vergeturile se vor estompa în timp, însă nu vor dispărea.
La SANADOR ai acces la consultații asigurate de medici empatici și experimentați.
În recuperarea după cezariană, mamele se pot confrunta, în mare parte, cu aceleași probleme ca și în cazul nașterii naturale - secreție vaginală modificată, dureri abdominale, sensibilitate la nivelul sânilor, căderea părului, modificări ale dispoziției și scădere în greutate.
După cezariană, mama va avea o incizie orizontală de aproximativ 10 cm. În spital, aceasta va fi acoperită de pansament.
Ulterior, după 24 de ore, pansamentul poate fi îndepărtat.
Rana va fi curățată în timpul dușului zilnic.
Durerea postoperatorie poate fi controlată prin medicație antiinflamatorie.
Consultul medical face parte din îngrijirea în perioada de lăuzie și are loc la 6 săptămâni după naștere.
Dacă mama a născut prin cezariană, medicul obstetrician o va chema mai devreme, pentru a observa cum evoluează incizia către cicatrizare.
În cadrul consultului, medicul va examina și stadiul de vindecare al inciziei de epiziotomie, dacă aceasta a fost făcută în timpul nașterii pe cale vaginală.
La SANADOR beneficiezi de toate analizele și investigațiile necesare pentru un diagnostic rapid și corect.
Exercițiile Kegel sunt ușor de realizat și întăresc musculatura pelvină, diminuând pierderile de urină.
Alimentația trebuie să fie echilibrată, cuprinzând legume, fructe și proteine.
Mama trebuie să doarmă cât de mult posibil, în principal când bebelușul doarme.
Aceasta se va trezi la un interval de circa trei ore pentru a hrăni copilul, motiv pentru care este important să fructifice orice perioadă de timp în care se poate odihni, în vederea recuperării mai rapide.
Pentru a diminua vergeturile apărute în sarcină, pielea poate fi hidratată cu produse emoliente.
Sprijinul familial previne apariția depresiei postnatale.
Mama este încurajată să își creeze un sistem de suport, alcătuit din membri ai familiei sau prieteni apropiați, care să îi confere ajutor în îngrijirea nou-născutului.
La Maternitatea SANADOR, parte a Spitalului Clinic SANADOR, cel mai mare spital privat multidisciplinar din România, pacientele au parte de o naștere în siguranță și cele mai bune condiții.
Postnatal, pacientele beneficiază de cazare în rezerve single sau duble, cu sistem rooming-in pentru nou-născut, astfel încât se pot ocupa imediat de micuțul lor.
Sarcina trebuie monitorizată cu regularitate.
Episiotomia este o procedură chirurgicală care implică efectuarea unei incizii în perineu, zona dintre deschiderea vaginală și anus, în timpul nașterii.
Această procedură este efectuată pentru a mări deschiderea vaginală, facilitând nașterea bebelușului.
Deși poate părea descurajantă, epiziotomia este o practică obișnuită în obstetrică, menită să prevină ruperea mai severă a țesutului vaginal în timpul nașterii.
Scopul principal al unei epiziotomii este de a oferi o modalitate controlată de a ajuta la procesul de naștere, în special în situațiile în care bebelușul este în suferință sau când mama se confruntă cu complicații.
Prin crearea unei incizii chirurgicale, furnizorii de servicii medicale pot ajuta la asigurarea unei nașteri mai ușoare, reducând potențial riscul de traume atât pentru mamă, cât și pentru copil.
Epiziotomia se efectuează de obicei sub anestezie locală, permițând mamei să rămână trează și alertă în timpul procesului de naștere.
După ce bebelușul este naștet, incizia este suturată și începe procesul de vindecare.
Există mai multe motive pentru care o epiziotomie poate fi recomandată în timpul nașterii.
Iată câteva scenarii comune care pot duce la recomandarea unei epiziotomii: Suferință fetală, a doua etapă prelungită a travaliului, distocia de umăr, naștere asistată de instrumente, bebeluș mare, afecțiuni de sănătate maternă.
Deși epiziotomia poate fi benefică în anumite situații, este esențial de reținut că nu este întotdeauna necesară.
Indicații pentru epiziotomieDecizia de a efectua o epiziotomie se bazează pe indicații clinice care sugerează că procedura ar putea fi necesară pentru o naștere în siguranță.
Există două tipuri principale de epiziotomie, fiecare cu abordarea și scopul său specific: Episiotomie pe linia mediană și Episiotomie mediolaterală.
Episiotomie pe linia medianăIncizia se face vertical de la deschiderea vaginală spre anus.
Episiotomie mediolateralăÎn această abordare, incizia se face la un unghi, extinzându-se lateral față de deschiderea vaginală.
Ambele tipuri de epiziotomie au ca scop facilitarea unei nașteri în siguranță, reducând în același timp riscul de ruptură severă.
Alegerea tipului de epiziotomie depinde de circumstanțele specifice ale nașterii și de judecata medicului.
În concluzie, epiziotomia este o procedură chirurgicală ce poate juca un rol crucial în anumite situații legate de naștere.
Înțelegerea a ceea ce este o epiziotomie, a motivelor pentru care poate fi efectuată și a indicațiilor pentru procedură poate permite viitoarelor mame să poarte discuții informate cu furnizorii lor de servicii medicale.
Ca în cazul oricărei proceduri medicale, decizia de a efectua o epiziotomie trebuie luată de la caz la caz, luând în considerare circumstanțele unice ale fiecărei nașteri.
Contraindicații pentru epiziotomieExistă condiții și factori care pot face ca un pacient să nu fie potrivit pentru această procedură.
Condiții medicale preexistenteFemeile cu anumite afecțiuni medicale pot să nu fie candidate ideale pentru o epiziotomie.
Suferință fetalăDacă bebelușul este în suferință, furnizorii de servicii medicale pot acorda prioritate metodelor de naștere imediată în locul epiziotomiei.
Poziție fetală anormalăDacă bebelușul este în poziție pelviană, o epiziotomie poate să nu fie recomandabilă.
Traumatisme perineale anterioareFemeile cu traume perineale anterioare pot prelua riscuri crescute.
InfecţieDacă există o infecție activă în zona vaginală, efectuarea unei epiziotomii ar putea exacerba situația.
Preferința pacientuluiUnele femei pot alege să refuze o epiziotomie pe baza convingerilor personale.
Timp insuficientÎn situații de urgență, timpul poate fi insuficient pentru a efectua o epiziotomie în siguranță.
Prin recunoașterea acestor contraindicații, furnizorii de servicii medicale pot lua decizii informate cu privire la oportunitatea unei epiziotomii pentru fiecare pacient în parte.
Cum să te pregătești pentru epiziotomiePregătirea pentru o epiziotomie implică mai mulți pași pentru a asigura că procedura este cât mai sigură și eficientă posibil.
Consultație cu furnizorul de asistență medicalăÎnainte de procedură, veți avea o discuție cu furnizorul dumneavoastră de servicii medicale.
Revizuirea istoricului medicalFurnizorul dumneavoastră de servicii medicale vă va analiza istoricul medical.
Examinare fizicăSe poate efectua un examen fizic pentru a evalua zona pelviană și a stabili poziția bebelușului.
Pregătirea travaliuluiDacă ești în travaliu, echipa medicală îți va monitoriza progresul.
Consimțământ informatÎnainte de procedură, vi se va solicita să vă dați consimțământul informat.
Opțiuni de anestezieDiscutați opțiunile de anestezie cu furnizorul dumneavoastră de servicii medicale.
Sistemul de sprijinIa în considerare să ai o persoană de sprijin alături de tine în timpul travaliului.
Episiotomie: Procedură pas cu pasÎnțelegerea procesului pas cu pas al unei epiziotomii poate ajuta la atenuarea oricărei anxietăți pe care ați putea-o avea cu privire la procedură.
Înainte de procedurăMonitorizareaOdată ce ați intrat în travaliu, echipa medicală vă va monitoriza contracțiile și ritmul cardiac al bebelușului.
PoziționareaVeți fi poziționat(ă) confortabil, de obicei întins(ă) pe spate, cu picioarele sprijinite în etrieri.
În timpul proceduriiAdministrarea anestezieiDacă nu ați primit deja un anestetic, medicul dumneavoastră vă va administra un anestezic local.
IncizieOdată ce zona este amorțită, furnizorul de servicii medicale va face o mică incizie în perineu.
LivrareDupă incizie, furnizorul de servicii medicale va ajuta la naștere.
După procedurăsuturaOdată ce bebelușul este petrecut pe lume, medicul va închide incizia cu suturi.
Monitorizarea recuperăriiDupă naștere, veți fi monitorizată pentru a depista orice semne de complicații.
De Management a DureriiEste posibil să simțiți un anumit disconfort după procedură.
Îngrijire postpartumVeți primi instrucțiuni despre cum să îngrijiți locul inciziei.
Igiena personalăOrice mamă se poate îngriji corect pentru a preveni infectiile postoperatorii.
Riscuri și complicații ale epiziotomieiCa orice procedură medicală, o epiziotomie prezintă anumite riscuri și potențiale complicații.
Riscuri comuneDurere și disconfort, Umflare și vânătăi.
Alaptatul poate fi, datorita legaturii extraordinare care se dezvolta intre mama si copil, unul dintre cele mai speciale si fericite momente.
Laptele matern este deosebit de nutritiv, alimentul ideal pentru nou-nascut.
Este absolut necesar bebelusului pana la varsta de 6 luni (cand incepe diversificarea).
Farmacistii Catena recomanda Pompa pentru san cu 0% BPA de la Chicco, accesoriu care ajuta la extragerea laptelui ramas in san intre alaptari sau dupa ce s-a hranit bebelusul.
In ultimele zile ale sarcinii si in primele zile de la nastere, sanii secreta colostru, un lapte mai gros, de culoare galbuie, considerat un aliment-minune pentru bebelusi (contine anticorpi care protejeaza mucoasa intestinala a bebelusului, gatul si plamanii si este foarte bogat din punct de vedere nutritiv).
Odată cu nasterea (naturala sau prin cezariana), după ce placenta este eliminata, se elibereaza hormonul numit prolactina, care stimuleaza secretia laptelui.
Dupa inceperea alaptarii, care este ideal sa debuteze cat mai rapid dupa nastere, la 1-2 ore, sanii produc o cantitate mai mare de lapte.
In primele zile, cantitatea laptelui este direct determinata de frecventa alaptarii, care nu trebuie întrerupta.
Producerea laptelui matur începe de obicei la 10-15 zile dupa naștere.
tags: #alaptarea #dupa #epiziotomie
Postări populare:
- Privire asupra legăturii părintești în contextul științei
- Ingrijire materno-infantilă la cabinetul dr. Bulat Comaneti – secții și servicii
- Conexiune profundă mamă-bebeluș prin contactul piele-pe-piele
- Utilizarea ontsp ghidată a pulsoximetrului MLTD 807 pediatric
- Instrucțiuni detaliate despre stocarea laptelui matern în recipiente adecvate