Numeroase persoane au ieşit luni în stradă în oraşe din întreaga ţară, de Ziua internaţională a femeii, pentru a protesta împotriva înăspririi legii împotriva avortului. La Varşovia, mai multe sute de persoane s-au adunat într-o intersecţie din centrul oraşului luni după-amiază, la o manifestaţie organizată sub sloganul "Ziua femeii fără compromis", relatează agenția dpa, citată de Agerpres. Mulţi au purtat postere şi pancarte cu mesaje precum "Corpul ei, alegerea ei" şi "În numele mamelor, fiicelor şi surorilor".
În octombrie, Tribunalul constituţional a decis că avorturile efectuate din cauza unor defecte congenitale ireversibile - care acoperă o gamă largă de afecţiuni de la sindromul Down până la boli fatale - sunt ilegale conform Constituţiei. De atunci au avut loc numeroase proteste de stradă, întrucât modificarea a înăsprit o lege care era deja una dintre cele mai restrictive din Europa, avorturile fiind interzise aproape total. Editor: A.A. Astăzi, 8 martie, a avut loc o manifestație în fața Guvernului și a Ministerului Sănătății privind accesul femeilor din România și București la avort.
Protestul vine în contextul în care, în urma unei cercetări întreprinse de Centrul Filia în 2021, s-a descoperit că, în perioada 2020-2021, doar 59 de spitale de stat din 171 efectuau întreruperi de sarcină la cerere. Spitalul Universitar de Urgență Militar Central Dr. Conform Feminism România, „unii dintre ei acceptă să facă avorturi la cerere în cabinetele private, în schimbul unor sume enorme de bani. În general, cei prezenți azi au vrut să atragă atenția asupra faptului că avortul se realizează cel mai ușor într-un spital privat, ceea ce condiționează autonomia femeilor de un pretins posibil profit.
„Ne opunem intereselor politice și economice care ne tratează ca instrumente de reglare demografică, ca surse de profit și de muncă reproductivă forțată. Munca reproductivă este muncă, iar munca reproductivă forțată este violență. A naște și crește copii, a face muncile enorme de îngrijire a familiei și a membrilor ei, munca domestică, emoțională și toate muncile care reproduc viața noastră de zi cu zi sunt, într-un cuvânt, muncă!”
Sănătatea și drepturile sexuale și reproductive ale femeilor și fetelor, inclusiv dreptul la avort și la metode de planificare familială, au fost diminuate în mod semnificativ în România. Autoritățile române nu numai că nu respectă drepturile în materie de sănătate sexuală și reproductive, dar adesea sprijină eforturile de a împiedica femeile și fetele să își exercite aceste drepturi. Raportul Human Rights Watch evidențiază premisele pentru neasigurarea accesului echitabil la servicii, inclusiv obstacolele din spitale și lipsa informării corespunzătoare.
Avortul la cerere este legal în România până la 14 săptămâni de sarcină, dar un număr semnificativ de medici și spitale publice refuză serviciul, invocând obiectul de conştiinţă; în unele cazuri, unităţile medicale refuză în totalitate să ofere servicii de avort. Hipotezele reportajelor subliniază că încercările activistelor anti-avort și a centrelor denotate drept „criză de sarcină” contribuie la descurajarea femeilor să își exercite dreptul la avort, prin practici percepute ca lipsite de etică.
Raportul HRW subliniază, de asemenea, că avocatul drepturilor reproductive din România se confruntă cu obstacole care includ lipsa educației sexuale adecvate în școli și acces limitat la contracepție, precum și discriminări în cazul femeilor din mediul rural sau din comunități marginalizate. „Femeile și fetele din România se confruntă cu un mediu din ce în ce mai ostil atunci când încearcă să ia decizii cu privire la propriul corp și la propria sănătate”, a declarat Song Ah Lee.
În context european, proteste similare au avut loc în Madrid, Paris, Londra și alte orașe, în susținerea dreptului la avort. Guvernele au discutat proiecte de lege care alterează dreptul la avort, iar în Spania s-a aprobat un cadru legislativ ce interzice avorturile fără riscuri pentru sănătate. În Germania, tensiunile privind accesul la servicii de avort și dreptul la consiliere au declanșat reacții din partea grupurilor Pro Familia și a senatorilor, iar Mișcarea „40 de zile pentru viață” a organizat acțiuni similare în Europa centrală.
În cazul României, istoria reglementărilor avortului este marcată de perioade de liberalizare și de restricții drastice. Decretul 463/1957 a fost înlocuit în 1989, iar legea de debut a anilor postdecembriști a permis avortul în primele trimestre, dar cu controverse privind costurile, accesul și impactul asupra mortalității materne. De-a lungul anilor, criticile legale și sociale au vizat atât limitările, cât și opacitatea în comunicarea drepturilor reproductive către populație.
Evenimentele recente relevă necesitatea reformelor legislative elaborate, inclusiv reforme în educația sexuală, asigurarea accesului la contracepție și garantarea infrastructurii medicale pentru avort sigur. Organizațiile de drepturi ale femeilor solicită măsuri care să asigure decizii informate, să elimine obstacolele create de conștiința personală a personalului medical, să ofere sprijin real femeilor din mediile vulnerabile și să reglementeze corect centrele private care preiau servicii de avort.
Figura 1. Diferențe între accesul la avort în sistem public vs. privat și obstacolele întâmpinate de femei în România.
În acest context, pregătirea și implementarea politicilor publice devin cruciale pentru protejarea drepturilor femeilor. O parte din discuție vizează necesitatea educației sexuale comprehensive, disponibilitatea informării despre contracepție, iar alta - asigurarea accesului egal la servicii medicale sigure, inclusiv avort, în cadrul legal existent. Human Rights Watch subliniază importanța ca autoritățile să asigure procese nemonitorizate și reglementate în sistemul de sănătate și să combată practicile de tip consimțământ forțat sau refuzuri nejustificate.
Ce spune baza legală și istoricul reglementărilor
Avortul la cerere în România este legal până la 14 săptămâni. În perioade anterioare, reglementările au variat de la interdicții stricte la liberalizări, iar în decursul regimului ceaușist s-a observat o politică de înăsprire a controlului demografic. În 1966, Decretul 770 și alte reglementări au influențat în mod profund dinamica natalității și accesul la contracepție, iar în 1989-1990 s-au deschis oportunități pentru avorturi legale, deși cu provocări privind costurile și disponibilitatea serviciilor, în special în mediul rural.
Raportul HRW afirmă că, deși drepturile protejate de legislația română sunt adesea prezente formal, în practică femeile întâmpină obstacole semnificative în exercitarea acestor drepturi. În acest sens, studiile și interviurile relevante arată cum lipsa informării, disponibilitatea limitată sau bariere economice afectează autonomia femeilor în decizia privind sănătatea lor reproductivă.
Detalii despre prevenție, educație și acces
Articolele istorice arată cum societatea românească a discutat despre avort, relația dintre corpul feminin și datoria față de familie și țară, precum și implicațiile politice ale dreptului la avort. De la dezbaterile din congresuri la advocacy-ul contemporan pentru drepturi sexuale, accentul rămâne pe transparență, informare și servicii medicale sigure, precum și pe combaterea stigmatizării femeilor care aleg avortul.
În Polonia și Germania, mișcările pro-viață și reacțiile politice au pus în lumină dualitatea dintre libertatea de exprimare, dreptul la întrunire și interesele publice în domeniul sănătății reproductive. Aceste exemple subliniază necesitatea unor politici coerente la nivel european, care să asigure accesul simplificat la consiliere, servicii medicale sigure și educație sexuală adecvată, respectând drepturile fundamentale ale femeilor.
tags: #alisa #diana #protest #impotriva #avortului
Postări populare:
- Cum să ajuți un bebeluș înecat cu apă la nas: ghid de prim ajutor
- Impactul vitaminelor asupra copilului și al laptelui matern
- Ghid pentru familii: ginecologie și naștere la Maternitatea Ploiești
- Ghid pentru alăptarea bebelușului prematur: cum să începe și ce să aștepți
- Tratamentul entorsei de gleznă la copii: pași esențiali