În mod normal, un ciclu menstrual sănătos durează între 21 și 35 de zile. Dar ce se întâmplă când trec mai mult de 35 de zile între menstruații, când sângerările sunt neobișnuit de ușoare, și ai mai puțin de 9 menstruații într-un an întreg? Toate acestea pot fi semne ale oligomenoreei, o dereglare menstruală care poate fi de mai multe tipuri și care îți poate afecta fertilitatea. În acest articol îți explicăm exact ce înseamnă asta, de ce se întâmplă, ce tipuri de oligomenoree există și cum poate fi tratată.

Ce este oligomenoreea (menstruația rară)?

Oligomenoreea este o tulburare menstruală caracterizată prin sângerări cu Flux slab și frecvență redusă. Menstruațiile vin rar (de unde și denumirea), la intervale neregulate care depășesc 35 de zile, și au o abundență foarte scăzută.

Care este diferența dintre oligomenoree și amenoree?

Și oligomenoreea, și amenoreea, sunt tulburări legate de frecvența sângerărilor menstruale, însă există o diferență importantă între cele două. Femeile care suferă de oligomenoree au menstruații rare, neregulate, de obicei mai puțin de 9 menstruații într-un an, dar totuși aceste menstruații există. În schimb, amenoreea este caracterizată de absența totală a menstruației timp de 6 luni consecutive sau mai mult.

Cât de comună este oligomenoreea?

Aproximativ 12% până la 15.3% dintre femeile care au menstruație se confruntă la un moment dat cu oligomenoreea. Dintre cele care au probleme de fertilitate, aproximativ 20% suferă de oligomenoree. De asemenea, oligomenoreea este deseori asociată cu sindromul ovarelor polichistice (SOP). Statisticile estimează că 75% până la 85% dintre pacientele care suferă de SOP au și menstruații rare.

Tipuri de oligomenoree

În funcție de cauze și caracteristici, fie ele de natură hormonală sau nu, putem distinge mai multe tipuri de oligomenoree. Mai jos îți explicăm ce înseamnă fiecare.

Oligomenoree hipogonadotropă

Oligomenoreea hipogonadotropă se referă la menstruațiile rare cauzate de o deficiență la nivelul hormonului luteinizant (LH) și hormonului de stimulare foliculară (FSH). Valorile hormonului anti-mullerian (AMH) rămân normale la acest tip de oligomenoree. Pe scurt, creierul nu emite semnalele corespunzătoare pentru ca ovarele să stimuleze ovulația și menstruația. Oligomenoreea hipogonadotropă este întâlnită la femeile cu pubertate târzie, anorexie, bulimie, stres cronic, la cele care practică efort fizic intens și la cele care suferă de triada atleților sau de hiperprolactinemie.

Oligomenoree hipergonadrotopă

Oligomenoreea hipergonadotropă definește menstruațiile rare însoțite de un nivel foarte ridicat de hormon luteinizant (LH) și hormon de stimulare foliculară (FSH), dar cu un nivel scăzut de hormon anti-mullerian (AMH). Aceste valori indică o problemă cu funcția ovariană, și de obicei sunt întâlnite la femeile aflate la menopauză, pacientele cu SOP sau cele care au urmat diferite tratamente (de ex. chimioterapie, radioterapie pelvină, tratament de îndepărtare a ovarelor).

Oligomenoree disgonadrotopă

În cazul oligomenoree disgonadotrope, nivelurile de hormon LH și FSH sunt normale sau ușor modificate, dar apare totuși un răspuns ovarian anormal. Acest tip de tulburare este specific pacientelor cu SOP (sindromul ovarelor polichistice).

Oligomenoree iatrogenă

Oligomenoreea iatrogenă este declanșată de complicațiile apărute după o intervenție chirurgicală, sau ca efect secundar în urma unor tratamente. Este caracterizată de menstruațiile rare după îndepărtarea ovarelor sau a uterului, după efectuarea unor tratamente cu radioterapie sau chimioterapie, sau a altor tratamente care afectează axul hormonal.

Cauze ale oligomenoreei

Afecțiunile responsabile pentru dereglările hormonale constituie cauza cea mai frecventă (dar nu singura) din spatele menstruațiilor rare. Când apare un dezechilibru la nivelul hormonilor produși de glande și de organele reproductive, acesta afectează regularitatea ciclului menstrual și poate provoca oligomenoree. Printre cele mai frecvente cauze se numără:

  • Pubertatea: este normal ca în primii ani după debutul menstruației, când nivelurile hormonale încă fluctuează foarte mult, primele menstre să fie neregulate. Dar dacă oligomenoreea persistă timp de 3-4 luni sau se transformă în amenoree (absența completă a menstruației timp de 6 luni), chiar și la pubertate, poate fi un semn precoce al SOP, Turner's, sau hiperplaziei glandelor suprarenale.
  • Dezechilibre hormonale: când apare un astfel de dezechilibru, hormonii care controlează ovulația și ciclul menstrual nu mai funcționează corect.
  • Stresul: creierul secreta cortizol în perioadele stresante, ceea ce poate afecta ritmul ciclului menstrual.
  • Sindromul ovarelor polichistice: SOP duce la producția în exces a androgenilor, ceea ce poate împiedica ovulația.
  • Bulimia/Anorexia: fluctuațiile hormonale pot perturba funcționarea normală a ovarelor.
  • Hiperplazia glandelor suprarenale, afecțiuni ale glandei tiroide, diabetul zaharat.
  • Perimenopauza: oligomenoreea poate fi un semn precoce al menopauzei.

Simptome asociate cu oligomenoreea

Oligomenorea în sine este un simptom, iar cel mai evident semn este întârzierea sau absența menstruației pentru perioade mai mari de 35 de zile. În plus, pot apărea:

  • Dureri abdominale ușoare
  • Acné
  • Cresterea în greutate
  • Căderea părului sau excesul de păr pe corp
  • Infertilitate în unele cazuri
  • Dureri de cap
  • Scurgeri vaginale
  • Bufeuri
  • Probleme de vedere

Oligomenoree - cum se pune diagnosticul

Diagnosticul se pune de către medicul ginecolog pe baza istoricului medical și a investigațiilor suplimentare, printre care:

  • Anamneza: discuția cu pacienta despre flux, regularitatea ciclului și stil de viață
  • Examen fizic: observația simptomelor conexe precum acneea, schimbările corporale
  • Examen ginecologic
  • Ecografie pelviană: identificarea ovarelor polichistice sau atrofice
  • Analize hormonale: LH, FSH, AMH, estrogen, progesteron, testosteron, prolactină, hormoni tiroidieni

Opțiuni de tratament pentru oligomenoree

Tratamentul variază în funcție de cauza de fond. Principalele direcții includ terapii hormonale, intervenții chirurgicale sau modificări de stil de viață.

  • Terapie hormonală: anticoncepționale sau alte terapii hormonale în funcție de cauză
  • Schimbări în stilul de viață: reducerea stresului, adaptarea efortului fizic, alimentație echilibrată
  • Intervenții chirurgicale: în cazul tumorilor sau al altor leziuni care afectează producerea de hormoni

Întrebări frecvente despre oligomenoree

  1. Cat de periculoasă este oligomenoreea? - Nu este periculoasă în sine, dar poate indica dezechilibre hormonale sau afecțiuni ce necesită tratament.
  2. Oligomenoreea este normală în perioada adolescenței? - Da, în primii ani după debutul menstruației este frecventă, dar dacă persistă după 3-4 ani, este recomandat consult ginecologic.
  3. Oligomenoreea afectează fertilitatea? - Da, poate afecta fertilitatea din cauza ovulației neregulate.
  4. Stresul poate cauza cicluri menstruale rare? - Da, stresul poate afecta hipotalamusul și ovulația.
  5. Oligomenoreea poate apărea după sarcină? - Da, postpartum poate fi neregulată, mai ales în timpul alăptării.
  6. Anticonceptionalele pot cauza oligomenoree? - Da, pot provoca sângerări imprevizibile în perioadele de schimbare sau întrerupere a tratamentului.

Menținerea sănătății reproductive

Ciclul menstrual reflectă echilibrul dintre uter, ovare, hipofiză și hipotalamus. Modificările ciclului pot semnala, în unele cazuri, probleme ale organelor reproductive sau ale sistemului endocrin, iar tratamentul optim pornește de la identificarea cauzei exacte.

În ansamblu, oligomenoreea este o tulburare de ciclu menstrual manifestată prin sangerare rară sau neobișnuit de ușoară. Existența acesteia poate indica o varietate de condiții, iar evaluarea medicală detaliată ajută la stabilirea unui plan de tratament adecvat.

Infografic: ciclul menstrual si oligomenoree - interpretare si cauze

Introducere în oligomenoree și amenoree - MCCQE1

Diagnosticul oligomenoreei și planul de investigații

Diagnosticul oligomenoreei însumează anamneza, examenul fizic, examenul ginecologic, ecografia pelvină, diagnosticul hormonal. Anamneza și examenul fizic pot evidenția hirsutismul, acneea, pierderea în greutate sau obezitatea, secrețiile mamare, stresul cronic, intervențiile chirurgicale anterioare la nivelul ovarelor sau perimenopauza. Ecografia pelvină poate demonstra ovare polichistice sau atrofice, morfotip uterin și tipul endometrului. Dozele hormonale includ LH, FSH, AMH, estrogen, progesteron, testosteron, prolactină, hormoni tiroidieni și suprarenalieni.

Amenoreea reprezintă absența menstruației. Diagnosticul corect de amenoree presupune o evaluare complexă, care poate include consulturi de specialitate, analize hormonale, ecografii pelvine și investigații imagistice pentru identificarea cauzei. Programează-te pentru analize și investigații avansate!

tags: #amenoreea #oligomenoreea #hipomenoreea

Postări populare: