Povestea ”Capra cu trei iezi” este cunoscută, în special în rândul copiilor, fiind citită multor generații trecute și să sperăm că și celor viitoare.
Un aspect mai puțin discutat însă, ține de partea macabră a poveștii, care poate fi abordată și din perspectivă juridică.
Cu toții știm că lupul, personajul negativ, după ce ucide doi dintre cei trei iezi, este demascat de capră și învins, urmând ca bucuria și liniștea să se aștearnă în ținutul caprelor, dar oare câți dintre noi am privit povestea ca fiind una despre crime și finalizată cu o altă crimă?
Ei bine, în cele ce urmează, vom discuta despre toate fărădelegile și implicit despre infracțiunile care s-au comis, conform legislației actuale în România, în povestea lui Ion Creangă și mai presus vom discuta despre faptul că și capra este un personaj negativ, desigur, în povestea lupului.
1. Lupul ca antagonist: ambiția de a înșela și de a lovi în familii
Lupul reprezintă antagonistul poveștii ”Capra cu trei iezi”, iar scopul său foarte clar încă de la început este de a înșela capra și iezii cu privire la intențiile sale, pentru că acesta dorea cu ardoare să-i mănânce pe micuți.
Lupul nu atentează la viața caprei și nu pare să dorească acest lucru pentru că ținta lui este cu totul alta, ci se dă cu binișorul pe lângă ea, încercând să îi câștige încrederea.
În acest caz nu putem decât să spunem că iezii ar fi reprezentat o pradă mult mai ușoară pentru acesta pentru că se știa că cei doi ieduți mai mari ”dădeau în băț de obraznici ce erau” și cel mai sigur ar fi comis o greșeală fatală și ar fi ajuns în ghearele lui.
În plus, el însuși este cel care afirmă la praznicul celor doi iezi că ”se vede că și lui Dumnezeu îi plac tot puișorii cei mai tineri”, pesemne că lupul căuta să înfulece ființe mai crude, mai tinere, alegând cu grijă viitoarele victime.
Lupul este un personaj duplicitar, pentru că încearcă să se împrietenească cu capra și joacă rolul inofensivului.
Termenul de ”cumătru” era utilizat înainte atât ca un apelativ între vecini, dar putea însemna și naș.
După afirmațiile făcute de ied și după mica explicație a termenului, putem spune că lupul devenise un membru al familiei caprei în adevăratul sens al cuvântului, dar duplicitatea lupului nu se termină aici pentru că acesta, după plecarea mamei de acasă, încearcă să mimeze glasul ei pentru a-i păcăli pe micuți și pentru a intra în casă să-și pună în practică planul diabolic care fusese gândit cu mult timp înainte.
1.1. Prima frază care face referire la lup și la comportamentul său imoral este redată sub forma unui proverb vechi ”Pereții au urechi și fereștilile ochi.”
De aici înțelegem că acesta asculta cu nerușinare și atenție la fiecare cuvânt spus de capră copiilor ei înainte de a pleca de acasă pentru că plănuise de mult timp să îi mănânce pe iezi, dar aștepta doar momentul potrivit ca aceștia să rămână singuri.
Cu siguranță că aceasta nu era prima dată când lupul asculta convorbirile celor din casă pentru că știa exact unde să se poziționeze (la peretele din dosul casei) ca să nu fie văzut și să audă bine totul.
Fapta lupului nu poate fi trecută cu vederea și poate fi încadrată în categoria infracțiunilor care aduc atingere vieții private.
Conform articolului 226 Cod Penal, ascultarea unei convorbiri private este interzisă și se pedepsește conform legii.
Țin să menționez că lupul, deși nu a folosit mijloace tehnice pentru ascultarea sau înregistrarea convorbirii pentru că la momentul respectiv nici nu existau asemenea mijloace, a încercat să facă în așa fel încât să reușească să asculte convorbirea.
El s-a dus în dosul casei, într-un loc în care nu a fost observat și care facilita ascultarea discuției.
1.2. După prima încercare a lupului de a se da drept capră, cântând melodia promisă de mamă copilașilor, acesta încearcă să își schimbe vocea pentru a deveni mai credibil.
Lipsa de scrupule l-a împins să meargă la un fierar unde și-a ascuțit limba și dinții pentru a obține o voce mai subțire.
Considerând că fierarul nu avea cunoștința despre intențiile lupului de a-i ucide pe micuți, vom trece direct la partea în care iedul cel mare este complet păcălit de această dată și deschide ușa ”mamei sale” pentru a o primi bucuros.
Lupul îl ucide pe ied, tâindu-i capul, îl mănâncă și intră în casă, fiind sigur că auzise mai multe voci.
Articolul 224 al Codului Penal menționează violarea locuinței ca fiind o infracțiune la adresa domiciliului și a vieții private.
Primul alineat afirmă următoarele: ”Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, ori refuzul de a le părăsi la cererea acesteia se pedepsește” conform legii.
Ei bine, consimțământul iezilor este clar inexistent din toate punctele de vedere.
Cel mare nu își dă acordul de a-l lăsa pe lup să intre în casa lor, ci mai degrabă vrea să verifice dacă este capra iar înainte de a spune ceva este deja mâncat, iar ceilalți doi stau ascunși de teama de a nu păți ceva rău.
Lupul nu avea niciun drept să se afle în casa familiei caprei, în special în lipsa acesteia, ținând cont de faptul că iezii erau minori, iar minorii sunt prezumați de regulă că nu au discernământ.
1.3. Acțiunile sale, încă de la pătrundere fără drept în locuință, și încheiate cu moartea celor doi copii, reprezintă chiar scopul inițial al lupului.
Putem afirma că aceste crime au fost premeditate, deoarece toate acțiunile au fost gândite și plănuite anterior, iar lupul a depus toate diligențele pentru a le înfăptui, lucru ce a condus la o adevărată tragedie pentru capră.
De asemenea, lupul nu a ucis un singur ied, ci doi și cu siguranță că dacă l-ar fi găsit și pe mezin, l-ar fi ucis și pe acesta.
Articolul 189 Cod Penal enumeră clar modalitățile și circumstanțele în care omorul devine omor calificat.
Ar mai putea apărea întrebarea dacă nu cumva aceste crime s-au realizat și prin cruzimi, dar putem spune clar că nu.
Lupul le-a retezat capul iezilor înainte de a-i mânca, lucru care se presupune a fi o moarte rapidă pentru ei.
Totuși, cruzimea lupului nu se termină. De regulă, se știe că ucigașii sunt mândrii de lucrările lor, iar din acest motiv fie se semnează, fie se întorc la locul faptei, fie vor să le fie recunoscută fapta.
Toate acestea se trag dintr-o mândrie și o nebunie în același timp.
1.4. Canibalismul nu este o infracțiune reglementată expressis verbis în legislația din România, dar acest lucru nu înseamnă că nu este un lucru rău.
S-a considerat că este inoportună decizia de a introduce un articol cu privire la antropofagie, deoarece articolele 105 și 244 ar fi suficiente în această privință.
Deși nu avem texte de lege care să incrimineze clar persoanele care recurg la canibalism, putem totuși să comentăm acest aspect din punct de vedere etic, deoarece, pe lângă omorul calificat, lupul este canibal, pentru că nu îi ucisese pe micuți doar de dragul de a le vărsa sângele și de a provoca durere caprei, dar în special pentru a gusta din carnea lor tânără.
De altfel, acesta a fost încă de la început scopul lupului: să mănânce ”puișorii de cei mai tineri”.
Odată împlinită dorința, lupul nici măcar nu își asumă, ba chiar încearcă să rămână la fel de apropiat de capră și îl învinuiește pe nea Martin de toată această cruzime.
În această situație, putem doar să ne gândim la ce este mai rău.
1.5. Conform explicațiilor pe care le-am oferit anterior când am discutat și despre termenul de ”cumătru”, există o probabilitate extraordinar de mare ca lupul să fi fost nașul celor trei iezi, nu doar un simplu vecin inofensiv.
Cu alte cuvinte, acesta era un membru al familiei, iar faptele penale săvârșite împotriva lor înclină și mai mult balanța în defavoarea lupului.
Faptul că acesta a fost numit naș al copilașilor, nu dovedește decât și mai multă viclenie din partea lupului în încercarea de a câștiga încrederea caprei și a nu fi privit drept o amenințare.
De asemenea, și-a asigurat și protecția de a nu fie incriminat ulterior ca ucigaș, toată vina putând cădea cu ușurință pe nea Martin.
1.6. În situația prezentă, nu putem vorbi decât de o singură circumstanță agravantă, aceea prezentată la punctul e (articolul 77 Cod Penal).
Lupul profită de vulnerabilitatea iezilor cauzată de vârsta fragedă a acestora și naivitatea ce vine odată cu ea.
Copilașii erau obraznici, dar și inocenți pentru că erau mici ca vârstă și nu conștientizau adevăratele pericole care îi pasc la orice colț.
Pentru că vulnerabilitatea trebuie să țină doar de victimă, vom termina subiectul de circumstanță aici, dar vom discuta despre cât de imoral reprezintă faptul că, în primă fază, lupul a profitat de vulnerabilitatea caprei.
Știind că aceasta era o mamă singură care trebuia să aibă grijă de trei copilași mici și de o întreagă gospodărie, el a urmărit îndeaproape situația așteptând ca micuții să rămână singuri.
2. Capra - eroina rațională care restabilește ordinea
2. Capra este eroul poveștii noastre care distruge forța malefică și restabilește liniștea și pacea în ținutul caprelor.
Ea reprezintă tipul mamei dulci și iubitoare, dar și foarte protective față de copilașii săi.
Ea încearcă pe cât de mult să îi țină în siguranță, lăsându-i acasă cât merge în pădure să caute de-ale gurii, interzicându-le să deschidă ușa oricui altcuiva decât ei, adică îi instruiește corespunzător.
Totuși, ea nu părăsește casă până când nu se asigură că baieții i-au înțeles foarte bine și clar instrucțiunile pentru că nu-și dorește să îi expună niciunui pericol.
Iubirea caprei pentru copii este un lucru de necontestat, dar ce putem spune despre raționalitatea ei?
Până la urmă, ea este cea care se împrietenește cu lupul, numindu-l nașul acestora.
Acest lucru poate da dovadă de naivitate sau poate că nu, pentru că ea nu are deplină încredere în lup.
Dacă ar fi avut, l-ar fi rugat probabil să aibă grijă de iezi, însă nu o face, ba chiar le interzice micuților să deschidă ușa altcuiva.
2.1. Capra recurge la un plan destul de sumbru pentru a pune capăt vieții lupului.
Mezinul pare singura voce care să gândească calm în toată situația ulterioară ororii, spunându-i mamei sale: ”Mai bine taci și lasă-l în plata lui Dumnezeu!”, dar mama nu dă ascultare fiului, mânată fiind de durere și dorință de răzbunare.
Astfel spus, ”Se pune ea pe gânduri și stă să cumpene, cum să dreagă și ce să-i facă?”.
După ce află răspunsul, după mult timp de gândit cu sine, capra pune în aplicare planul, ajutată fiind de mezin.
După ce și ea dă dovadă de viclenie, lucru la care ”cumătrul” sigur nu se aștepta, reușește să-l ademenească pe lup la masă (chiar ultima masă) și să-l facă să cadă într-o groapă cu foc, dar capra nu se oprește aici.
Articolul 189, același pe care l-am precizat și anterior, face referire la trăsăturile care sunt specifice omorului calificat în comparație cu cel simplu.
Bineînțeles că la vremea respectivă, neexistând legi ca cele de astăzi, pedeapsa cu ”moarte pentru moarte…arsură pentru arsură” pare ca fiind una destul de rezonabilă.
2.2. Articolul 195 ne informează cu privire la următoarele: ”Dacă vreuna dintre faptele prevăzute în articolele 193 și 194 a avut ca urmare moartea victimei” se aplică pedeapsa închisorii.
Știm că lupul a suferit groaznic arzând de viu, dar mai știm că asta a fost mai degrabă tortura inițială pentru că aplicarea de lovituri cu bolovani a fost cea care i-a adus într-adevăr sfârșitul.
2.3. Și în cazul crimei comise de capră există câteva circumstanțe agravante care pot fi identificate conform articolului 77 și anume cele prezentate la punctele b și d.
Astfel, infracțiunea de omor calificat a fost săvârșită prin cruzimi, așa cum am prezentat anterior (ardere de viu, loviri cauzatoare de moarte), dar a și fost săvârșită de către un infractor major împreună cu un minor.
Capra și-a pus în aplicare planul de a-l ucide pe lup cu ajutorul fiului cel mic.
Capra l-a ademenit pe lup, l-a ospătat cu sarmale, dar după ce scaunul de ceară al acestuia s-a topit determinându-l să cadă în groapă, mezinul a fost la fel de implicat în uciderea criminalului fraților săi.
2.4. Capra recurge la ritualuri și la execuția finală, iar lupta simbolică pentru restabilirea ordinii este însoțită de reacții ale comunității din vecinătate.
3. Descrierea urmărilor asupra iezilor și caprei
4. Iedul cel mic putem spune că a avut cel mai mult de suferit: a fost martor la uciderea celor doi frați mai mari, văzând fiecare detaliu sângeros, și a fost primul care a asistat la scena îngrozitoare de după în care capetele celor doi erau așezate la geam, iar sângele lor era împrăștiat prin casă.
De asemenea suferința și șocul pot fi portretizate chiar prin următorul citat: ”Și bocește el și bocește până îl apucă leșin!”.
Fiind făptaș la planul mamei sale, un adevărat complice, în baza legislației actuale ar fi fost pedepsit conform minorității sale.
4. Concluzie asupra infracțiunilor din basm
În concluzie, afirmăm că sunt numeroase infracțiuni prezente în povestea ”Capra cu trei iezi”, infracțiuni ce pot fi identificate cu ajutorul legislației României și cu regulile de etică aplicabile.
Basmul, deși este foarte cunoscut prin rândul copiilor, nu este neapărat și specific celor mici, prezentând adevărate crime și minți criminale.
Deși, iezii cei mari erau considerați obraznici, sunt singurii care nu au comis o crimă la adresa altor personaje și cu toate astea nici ei nu sunt modele de urmat.
De altfel, și celelalte capre vecine s-au bucurat de moartea lupului și au sărbătorit.
Capra cu 3 iezi - Poveste pentru Copii | TriluLino
tags: #anti #maternitatea #caprei #din #capra #cu
Postări populare:
- Utilizare Nurofen Bebeluși 7 luni
- Ghid pentru gravide: migdalele în timpul sarcinii – beneficii și riscuri
- Avortul și etica aplicată: perspective pro și contra
- Riscurile asociate cu consumul de pomelo și cum să le gestionezi
- Durere în capul piptului în săptămâna 37 de sarcină: semne, evoluție, pregătiri pentru naștere — detalii suplimentare