Prin Decizia nr. 25 din 26 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii, se examinează modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 679/2003 și art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004, precum și dacă aceste dispoziții sunt derogatorii de la obligativitatea efectuării în natură a concediului de odihnă reglementat de art. 1 alin. (2), art. 144 și art. 149/legea existentă la momentul faptelor. Decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. Quasi-legal, pentru a clarifica dreptul asistenților maternali la plata unei despăgubiri egale cu indemnizația de concediu în perioadele anterioare și ulterioare datei de 3 octombrie 2013, când au intrat în vigoare modificările legislative.

Contextul juridic al concediului de odihnă pentru asistenții maternali

Condițiile de exercitare a dreptului la concediu de odihnă pentru asistenții maternali au fost reglementate inițial prin H.G. nr. 679/2003, care stabilește condițiile de obținere a atestatului, procedurile de atestare și statutul asistentului maternal profesionist. Analiza art. 10 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 679/2003, în comparație cu art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004, relevă modul în care aceste prevederi au fost modificate prin Legea nr. 257/2013, astfel încât obligația de continuitate a îngrijirii copilului pe durata concediului să fie reglementată în prezent de art. 122 alin. (3) lit. d).

Confruntarea cu reglementările europene este prezentată prin referirea la Directiva 2003/88/CE și, mai ales, la Hotărârea CJUE din 20 noiembrie 2018 în Cauza C-147/17, care stabilește instrumente privind repausul zilnic și săptămânal, timpul de lucru și concediul anual plătit. Curtea a analizat dacă excepția de la repaus și timp de lucru poate fi aplicată asistenților maternali, iar decizia finală în ceea ce privește limitele provocate de impactul concediului de odihnă asupra interesului superior al copilului a fost adoptată în lumina art. 52 din Carta drepturilor fundamentale a UE.

Condiția organizării muncii și continuitatea îngrijirii

Curtea a reținut că activitățile desfășurate de asistentul maternal profesionist nu pot fi normate printr-un program de muncă fix, ci trebuie să fie organizate, în general, în raport cu nevoile copilului aflat în plasament sau în încredințare. Dreptul la concediul legal de odihnă nu este suprimat, ci adaptat circumstanțelor în vederea asigurării continuității activității și respectării principiului interesului superior al copilului. În această logică, asistenții maternali nu pot invoca încălcări ale dreptului la odihnă în cazul în care nu au utilizat posibilitatea legală de a solicita efectuarea concediului separat de copil, conform HG nr. 679/2003 și, respectiv, Legea nr. 272/2004.

Mai mult, hotarele legale referitoare la repausul zilnic și săptămânal, precum și la concediul anual plătit au fost considerate compatibile cu obiectivul general recunoscut la nivel comunitar: protejarea interesului superior al copilului. Astfel, limitările impuse de legislația națională sunt conforme cu condițiile prevăzute de art. 52 din Carta drepturilor fundamentale, iar reglementările permit adaptări în măsura necesară pentru realizarea obiectivelor de protecție a copiilor.

Impactul direcției române asupra practicilor locale

Decizia subliniază că modul de organizare a muncii asistentului maternal poate include repaus zilnic și săptămânal, precum și concediu, însă aceste perioade trebuie să fie echilibrate cu necesitatea menținerii continuității îngrijirii copilului. În practică, plata indemnizației de concediu poate fi reglementată de reglementările Codului muncii, însă această plată nu poate contravine dispozițiilor legale existente în cadrul asigurării continuității îngrijirii, iar dreptul la compensații este reglementat de reglementările specifice din Legea nr. 272/2004 și HG nr. 679/2003.

Exemple de practică judiciară și efecte asupra revendicărilor salariale

Un fragment din decizii naționale, cum ar fi decizii ale Curții de Apel Constanța sau ale Tribunalelor, ilustrează cereri privind calculul și plata drepturilor salariale aferente muncii în zilele de repaus săptămânal sau în perioade în care nu se lucrează conform reglementărilor în vigoare. Aceste cazuri evidențiază necesitatea clarificării mecanismelor de acordare a sporurilor și a despăgubirilor, menținând în același timp continuitatea serviciilor pentru copilul aflat în plasament.

În contextul european, CJUE a subliniat că, în anumite condiții, există posibilitatea derogării de la repausul săptămânal și timpul de lucru maxim, dar nu pentru concediul anual, iar limitările legale trebuie să respecte esența drepturilor funda­mentale și să asigure protecția interesului superior al copilului.

Concluzie juridică sumară

Concluzia principală a deciziei este aceea că obligația asistenților maternali de a asigura continuitatea îngrijirii copilului pe durata concediului legal de odihnă este reglementată de art. 122 alin. (3) lit. d) din Legea nr. 272/2004, cu modificările ulterioare, iar art. 10 alin. (1) lit. f) din HG nr. 679/2003 rămâne parte integrantă a cadrului, fără a derogă de la regula de natură. Astfel, sporurile și despăgubirile aferente perioadelor de concediu, precum și interpretările privind plata indemnizației, trebuie analizate în baza acestor norme, în lumina principiilor protecției copilului și a drepturilor fundamentale ale lucrătorilor.

Infografic: Cadrul legislativ al concediului de odihnă pentru asistenții maternali

variante concediu maternal AJPSD

AspectReglementareImpact
Condiții de atestareHG nr. 679/2003Stabilește cadrul pentru statutul asistentului maternal
Concediu de odihnăart. 1 alin. (2), art. 144, art. 149 din Legea nr.Reglementează dreptul la odihnă în raport cu continuitatea îngrijirii
Continuitate îngrijireart. 122 alin. (3) lit. d) Legea nr. 272/2004Menține îngrijirea copilului în perioada concediului

În final, decizia consacră principiul că organizarea muncii asistentului maternal este adaptată necesităților copilului, iar concediul de odihnă nu este exclus, ci reglementat în așa fel încât să se asigure protecția interesului superior al copilului și respectarea drepturilor fundamentale ale salariaților.

tags: #asistent #maternal #daca #are #drepturi #la

Postări populare: