Caii sunt animale foarte sensibile și delicate. La fel ca și oamenii, au nevoile lor. Atunci când aceste nevoi nu sunt satisfăcute, apar bolile. Cele mai frecvente boli ale cailor sunt, printre altele, laminita, ulcerul, colicile sau gripa. Interesant este faptul că aceștia se îmbolnăvesc atât ca urmare a neglijenței, cât și a îngrijirii excesive din partea proprietarilor lor. Cauza problemelor de sănătate este, în multe cazuri, ignoranța.
Diagnosticul colicilor se poate stabili numai după o anamneză completă și efectuarea unui examen clinic, eventual și paraclinic, corect, pentru a stabili care segment al tractului gastrointestinal este implicat și pentru a identifica cauzele. Aparatul digestiv la cal are particularități ce influențează semnificativ semnele clinice și decizia terapeutică: ascultarea abdomenului, sondajul nazo-gastric, explorarea transrectală și puncția peritoneului.
Simptome și semne de alarmă pentru colici
• lipsa poftei de mâncare • apatie • se rostogolește sau se întinde în mod repetat • transpirație • ritm cardiac ridicat în repaus și respirație accelerată • umflarea toracelui • dureri în zona abdomenului • dureri la nivelul copitelor • nervozitate și agitare. Colicile sunt dureri abdominale, iar intensitatea lor poate varia în funcție de cauza și localizarea leziunilor interne.
Este esențial să se observe rapid orice abatere de la comportamentul normal al calului, deoarece unele boli pot prezenta semne clinice doar în etape târzii. În plus, adaptarea pasajelor de tratament trebuie să țină cont de tipul colicii (spasmodică, obstructivă, etc.) și de starea generală a animalului.
Tehnici de diagnostic fără intervenții invazive
- Ascultarea abdomenului pentru identificarea peristaltismului; cecumul se ascultă pe partea dreaptă a abdomenului, intestinul subțire pe stânga sus, iar colonul pe stânga jos.
- Sondajul nazo-gastric: previne ruptura stomacului în cazul ileusului, obstrucțiilor intestinului subțire sau distensiei gastrice cu gaze și lichide. La caii cu durere severă este adesea prima manoperă care se execută.
- Explorația transrectală: una dintre cele mai valoroase manopere de diagnostic, permițând palparea vezicii urinare, a organelor pelvine, a rinichilor și a mezenterelor.
- Puncția peritoneului: o manoperă obligatorie pentru diagnosticul diferențial între colică medicală și cea chirurgicală; lichidul peritoneal se analizează pentru colorare, claritate, leucocite și proteine.
În ciuda unor simptome comune, colicile pot necesita intervenții diferite în funcție de etiologie. Unele colici pot răspunde bine la tratament simptomatic, în timp ce altele necesită intervenții chirurgicale sau monitorizare intensivă.
Panelul de tratament în colici
- Controlul durerii: în colica spasmodică, analgezia poate fi suficientă. Anti-inflamatorii nesteroidiene (de exemplu Flunixine-meglumin) se administrează în doze adecvate; derivați α2-agonisti (xilazina, detomidina) sau opioide (butorfanol) pot fi utilizați ca adjuvanți, cu precauții privind efectele cardio-respiratorii.
- Fluidoterapia: hidratarea este vitală; în colicile moderate se administrează 8-10 litri de soluții izotone în două ore, iar în stare de șoc circulator se pot administra 20 litri sau mai mult.
- Lubrifianți și laxative: uleiul mineral pentru împăstare, psyllium în amestec cu apă, sau laxative mai puternice în funcție de situație; este important să se evite deshidratarea.
- Alte măsuri: monitorizarea atentă a calului, plimbări lente, evaluări repetate, și, în caz de suspiciune de obstrucție sau torsiune intestinală, intervenții diagnostice sau chirurgicale pot fi necesare.
Pe lângă tratamentele directe, prevenția este esențială: menținerea unei diete echilibrate, asigurarea unui nivel adecvat de mișcare, reducerea stresului, respectarea planului de rindeluire și potcovire, asigurarea unui lor social în turma, și igiena adecvată a mediului de trai al cailor. Colicile pot apărea la orice vârstă sau nivel de activitate, dar reducerea factorilor de risc poate diminua frecvența și severitatea acestora.
Dietă, igienă și bune practici pentru cai
Hrănirea este unul dintre cele mai importante aspecte în viața unui cal, iar erorile în alimentație pot provoca ulcer gastric și colici. Caii sunt supraalimentați sau subalimentați, iar furajele grosiere sunt cruciale pentru o dietă echilibrată. Fânul vechi poate introduce praf și mucegai, crescând riscul de alergii; furajele concentrate trebuie să asigure nutrienții necesari pentru funcționarea optimă a organismului.
Este esențial să se asigure furaje grosiere de bună calitate, în cantități adecvate, iar distribuția hranei pe parcursul zilei ar trebui păstrată constantă pentru a evita stresul gastric. În executarea practică a îngrijirii, se recomandă monitorizarea originală a dietei, evitarea furajelor alterate sau goale de valoare nutritivă, precum și evaluarea generală a stării de sănătate a cailor în relație cu alimentația.
Plante periculoase în apropierea grajdurilor
Trebuie să știți că nu toate plantele sunt bune pentru cai. Tisa și tuia pot fi toxice, iar intrările necontrolate în grădină pot provoca intoxicații. Este indicat să mențineți plantele potențial periculoase într-un loc sigur imediat după tăiere și să evitați hrănirea cailor cu iarbă tratată cu îngrășăminte chimice.
Pentru grădinile mici, o mașină de tuns iarba ecologică va fi utilă pentru întreținere. Este recomandat să verificați pășunile pentru obiecte străine și plante potențial dăunătoare, iar în caz de incidente, să consultați un medic veterinar pentru o evaluare detaliată.
Aspecte speciale despre colicile la cai vs. altă specie
Colicile adevărate apar mai frecvent la cai decât la alte specii. Medicina veterinară recomandă prevenția ca fiind cheia: menținerea igienei, a nutriției, a adăparii și a exercițiilor regulate pentru a minimiza riscul gastroenteropatiilor. Diagnosticul poate include sondaj nazogastric, explorări transrectale și, în caz de suspiciune de hernie sau alte afecțiuni, examinări imagistice sau intervenții chirurgicale.
Poziția laterală de siguranță copil și adult
Condiții comune și situații de urgență
Colicele pot evolua către situații critice dacă nu se intervine prompt. Semnele care indică nevoie de urgență includ absența calmării după administrarea tratamentelor, revenirea simptomelor la scurt timp sau palparea anselor torsionate la explorarea transrectală. În situații acute, se impune sondajul gastric, plimbările paciente, clismele sau chiar intervenția chirurgicală în caz de enteropatii topografice precum volvulus sau invaginație.
La cabaline este o abordare similară în acțiune, dar la cai apare importanța să se folosească măsuri specifice pentru echilibrul digestiv și gestionarea durerii, cu restricții speciale în funcție de starea animalului, vârsta și comorbiditățile existente.
tags: #autoasculatia #la #cal #cu #colici