„Șoc complet” - acestea sunt cuvintele prin care Toni Edwards-Beighton, în vârstă de 36 de ani, își descrie experienţa pierderii unei sarcini în 2016. După sângerări care au durat 8 zile și contracţii dureroase, finalizate cu un avort spontan, Toni spune că a simţit că era pe punctul de a-și pierde minţile. Pentru ea, nu era vorba de un „ţesut de sarcină”, ci de copilul pe care nu-l va mai vedea niciodată.
În următoarele săptămâni, a început să se panicheze pentru fiica ei de 4 ani; era o teamă iraţională că o va pierde și pe ea. Abia câteva luni mai târziu, Toni a fost diagnosticată cu sindrom posttraumatic (PTSD) și i s-a oferit consiliere. Femeia a refuzat oferta, pentru că era însărcinată din nou. Experienţa trăită de Toni ar putea fi povestită, cu diferite nuanţe, de multe dintre femeile care au suferit un avort spontan.
În Marea Britanie, o sarcină din 4 nu este dusă până la capăt din cauze independente de voinţa mamei. La o lună după pierderea sarcinii, 29% dintre femei au prezentat simptome ale sindromului de stres post-traumatic, 24% sufereau de anxietate moderată până la severă, iar 11% se confruntau cu depresie moderată până la severă. Femeile care prezentau simptome de PTSD au raportat experimentarea frecventă a sentimentelor provocate iniţial de pierderea sarcinii, gânduri intruzive și nedorite legate de avort, iar în unele cazuri au avut coșmaruri legate de eveniment sau au evitat orice lucru care le-ar fi putut aminti de pierderea suferită.
„Pierderea sarcinii afectează până la o femeie din două, iar pentru multe femei, acesta va fi cel mai traumatic eveniment din viaţa lor. Studiul sugerează că pierderea unui copil dorit poate lăsa o moștenire de durată, așa încât femeile să se confrunte cu sindromul de stres post-traumatic la aproape un an de la pierderea de sarcină”, a declarat dr. Un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitatea din California, a concluzionat că femeile care fac avort nu suferă de depresie, anxietate sau scăderea stimei de sine într-o măsură mai mare decât cele care aleg să ducă o sarcină la termen.
Oamenii de știință au urmărit 1000 de femei care au făcut avort pe parcursul a cinci ani, timp în care au avut interviuri din șase în șase luni. Cercetătorii au observat că singurele situații în care femeile sufereau de anxietate și de depresie a fost când nu li s-a permis să facă avort din varii motive, relatează New York Times. Femeile din București sunt solidare cu femeile din Polonia în contextul unei propuneri legislative de interzicere totală a avortului.
Argumentul că femeile care fac avort trec printr-o traumă psihologică și emoțională a fost deseori folosit de militanții anti-avort. Concluziile studiului, considerat cel mai amplu și serios pe această temă de până acum din Statele Unite, demontează acest mit. Unele state din SUA cer, prin legislația lor, ca femeile care se gândesc la o întrerupere de sarcină să fie consiliate de un psiholog și informate că ar putea suferi de probleme psihice pe urmă.
De asemenea, în România, în 2012, a existat o propunere a PDL-ului ca femeile care vor să facă avort să primească înainte un aviz de la psiholog, în condițiile în care în țara noastră avortul este legal. Studiul Turnaway a luat în considerare faptul că femeile aproape de săptămânile limită pentru avort pot avea experiențe diferite, iar efectele psihologice pot varia în timp.
Studiul a arătat că femeile care au avut avort în primul trimestru nu au fost nici mai mult, nici mai puțin afectate decât cele care au întrerupt sarcina mai târziu. „Studiul arată că prin extinderea accesului la avort femeile sunt mai protejate decât prin oprirea accesului”, a subliniat Antonia Biggs. Totodată, cercetătoarea a remarcat rezultate care nu sunt neapărat în favoarea activiștilor pro-choice: nici femeile cărora li s-a refuzat avortul nu au suferit de probleme psihice pe termen lung.
Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în viaţa unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe emoționale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențieze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală. 60 de femei, împărțite în loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze) au fost incluse în studiu.
Chestionarele utilizate au fost PDA și Perinatal Grief Scale. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001). Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susţin că renunţă la propriile ţeluri, planuri și vise. Recurg la o izolare socială.
Participantele la cercetare au fost române, cu vârste între 15-35 ani, împărțite în două loturi: 30 de femei au solicitat avortul, 30 au pierdut sarcina. Analiza a relevat că nivelul distresului afectiv și al durerii legate de pierdere este semnificativ mai scăzut la cele care au solicitat avortul, iar emoțiile pozitive au fost mai ridicate în cazul acestora. În contrast, femeile care au pierdut sarcina au raportat frecvent sentimente de durere, tristețe și plâns, precum și un distres acut/disperare.
În continuare, rezultatele arată că nivelul simptomatologiei PTSD este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul: 46.7% au simptome de intensitate mică și 53.3% moderate, în timp ce 16.7% dintre cele cu pierdere de sarcină au simptome moderate, iar 83.3% severe. Aceste rezultate sunt conforme cu literatura de specialitate privind distresul emoțional după pierderea sarcinii.
Studiul mai arată că pierderea perinatală poate persista în timp: niveluri ridicate de durere și distres pot persista și la 12 luni, afectând calitatea vieții și relațiile de cuplu. Un alt element important este că rezultatele sugerează diferențe semnificative între cele două grupuri în ceea ce privește impactul pierderii sarcinii asupra distresului și suferinței, cu un impact mai mare asupra celor care au pierdut sarcina decât asupra celor care au cerut avort.
Studiile includ, de asemenea, numeşte studii de suport și reziliență în rândul femeilor care au suferit pierderea perinatale. Pierderea unui copil în timpul sarcinii poate genera o serie de reacții, de la anxietate la depresie, iar sprijinul comunității și al specialiștilor este crucial pentru vindecare. O parte din cercetări subliniază că doliul după pierderea sarcinii rămâne un subiect tabu în multe culturi, ceea ce limitează recunoașterea suferinței și accesul la ajutor adecvat.
Stresul zilnic nu provoacă avort spontan în sine, însă niveluri crescute de stres în timpul sarcinii pot fi asociate cu riscuri crescute de complicații. Studiile indică faptul că stresul poate elibera CRH, hormon implicat în inducerea contracțiilor și în reacțiile de răspuns la stress. Astfel, este vital să conștientizezi cauza stresului și să cauți sprijin; sănătatea copilului tău este esențială, iar aceste aspecte pot fi abordate prin consiliere, sprijin social și, dacă este necesar, monitorizare medicală.
În final, datele subliniază că suportul comunității, al celor dragi și al profesioniștilor poate preveni manifestări ale stresului post traumatic, anxietății sau depresiei. Studiile arată o nevoie de identificare a persoanelor predispuse la pierderea unei sarcini pentru a oferi suport adaptat. În ciuda dificultăților, multe femei reușesc să găsească resurse de vindecare și să-și refacă planurile de viitor cu sprijin adecvat.
Stresul în timpul sarcinii: stresul afectează sănătatea fătului și a copilului?
Aspecte cheie despre stresul psihologic și avortul spontan
- Stresul și traumele pot influența cât de profund se resimte pierderea sarcinii, dar nu este o cauă directă a avortului spontan.
- Avortul spontan provoacă adesea PTSD, anxietate și depresie, dar simptomele pot diminua în timp cu sprijin adecvat.
- Sprijinul social, familial și profesional poate reduce distresul afectiv și poate facilita vindecarea emoțională.
- Comparațiile sociale și tabu-ul legat de doliul pentru pierderea sarcinii pot împiedica accesul la ajutor specializat.
- Este utilă o evaluare psihologică și consilierea în timpul și după sarcină, în special atunci când există risc de PTSD sau anxietate severă.
Declinarea incidentelor și efectele pe termen lung
Conform cercetărilor, aproximativ 18% dintre femeile care au pierdut o sarcină suferă de stres posttraumatic la 9 luni de la eveniment, 17% anxietate, iar 6% depresie. Pierderea perinatală poate afecta calitatea vieții și relațiile pe termen lung, adesea necesitând sprijin susținut.
Relevanța pentru practici medicale și politici publice
Studiile indică necesitatea unor sisteme de susținere și consiliere în timpul sarcinii și după naștere, iar clarificarea culpabilizării sociale poate facilita accesul la resurse. În multe țări, discuțiile despre dreptul la întrerupere a sarcinii și sprijinul psihologic asociat rămân subiecte sensibile și adesea insuficient adresate în practică.
tags: #aversiune #fata #de #sarcina #duce #la
Postări populare:
- Clinici private de obstetrică-ginecologie în Cluj-Napoca – vedere de ansamblu
- cum să asiguri o nutriție optimă iepuroaicelor în perioada de lactație
- Cum stimulezi performanța echipei prin motivația angajaților
- Dr. Ciocăzan Daniela și echipa de pediatrie
- Alergologie pediatrică în Sibiu: ce să știți dacă copilul tușește