Avortul la cerere reprezintă o problemă complexă în România, cu implicații profunde asupra sănătății publice, demografiei și a vieții femeilor. Statistici alarmante indică o rată ridicată a întreruperilor de sarcină, în special în rândul adolescenților, și o accesibilitate variabilă a serviciilor de sănătate reproductivă.
Istoricul Avortului în România
Istoria avortului în România este marcată de schimbări legislative și politici demografice fluctuante. Legalizarea avortului la cerere a avut loc în 1957 prin Decretul 463, o măsură influențată de modelele sovietice, care a fost percepută ca un mod de emancipare a femeii. Perioada de după al Doilea Război Mondial, marcată de urbanizare și industrializare forțată, a contribuit la modificarea structurii familiei tradiționale.
Anul 1965 a înregistrat un record absolut de avorturi, cu 1.115.000 de întreruperi de sarcină înregistrate oficial. Această cifră, alături de cele din anii 1964 (1.100.000) și 1963 (1.037.000), subliniază un vârf al practicilor de avort în plin comunism.
În 1966, Decretul 770 a restricționat semnificativ accesul la avort. Femeile erau obligate să nască, cu excepția cazurilor medicale sau a celor care aveau deja patru copii. În perioada 1967-1989, numărul avorturilor a scăzut, situându-se între 200.000 și 430.000 anual. Cu toate acestea, a existat o problemă majoră legată de avorturile clandestine, care au dus la decesul a cel puțin 15.000 de femei până în 1989.
După 1989, odată cu liberalizarea avortului prin Decretul din 26 decembrie 1989, numărul întreruperilor de sarcină a explodat. În 1990, s-au înregistrat aproape un milion de avorturi în clinicile de stat. Deși numărul a scăzut ulterior, ajungând la 127.907 cazuri în 2008, practica avortului a rămas frecventă.
Statistici Recente și Tendințe
În 2021, au fost efectuate 13.868 de întreruperi de sarcină la cerere în România. Un procent semnificativ, 62%, s-a desfășurat în sistemul privat, în timp ce 38% au avut loc în unitățile publice.
Datele arată discrepanțe alarmante la nivel județean: în 11 județe (Arad, Bacău, Călărași, Iași, Mehedinți, Neamț, Olt, Satu Mare, Sălaj, Vaslui, Vâlcea) nu s-a înregistrat niciun avort la cerere în spitalele și cabinetele publice în 2021. În alte județe, precum Vrancea și Giurgiu, s-a făcut doar un avort la cerere, iar în Bistrița-Năsăud două, iar în Hunedoara trei.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), rata avorturilor în România este de peste două ori mai mare decât media Uniunii Europene, situându-se la 480 de avorturi la 1.000 de nașteri. De asemenea, România se confruntă cu un număr mare de adolescente gravide: în perioada 2012-2013, au fost înregistrate 12.073 de gravide adolescente, dintre care 7.547 au recurs la avort.
Un raport al Centrului Filia a relevat că 32,2% dintre spitalele publice cu infrastructură necesară nu efectuează deloc întreruperi de sarcină la cerere. Mai mult, 22,7% dintre acestea nu le realizează în timpul sărbătorilor religioase.
Eurostat plasează Franța, Estonia, Ungaria, Spania, Portugalia și România printre țările cu cele mai ridicate rate ale avorturilor. În total, în România se fac aproximativ 30.000 de avorturi anual, adică 82 pe zi. Cu toate acestea, utilizarea avortului este în scădere în majoritatea țărilor europene, cu excepția Franței, Regatului Unit și Spaniei.
Adolescența și Riscurile Asociate
Fetele de 10-19 ani reprezintă o parte semnificativă a populației mondiale (1,2 miliarde, adică 19%). Multe dintre aceste tinere trăiesc în situații defavorizate, unde infecțiile cu transmitere sexuală au o prevalență ridicată și accesul la sănătatea reproducerii este limitat. Mortalitatea perinatală poate fi de două până la cinci ori mai mare la adolescente comparativ cu femeile între 20 și 30 de ani.
Abuzul sexual reprezintă un factor de risc major, afectând una din patru fete până la vârsta de 20 de ani. Fetele care au fost abuzate sexual au o tendință crescută de a recurge la avort, punându-și viața în pericol.
În 2014, în SUA, aproximativ 250.000 de copii s-au născut din mame cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani. Deși natalitatea la adolescente a scăzut, aceasta rămâne o provocare, mai ales în contextul sarcinilor neplanificate.
Posibilitatea decesului matern este inadecvat înțeleasă în rândul adolescentelor. În Africa Subsahariană, 8-25% dintre fete sunt nevoite să renunțe la școală din cauza unei sarcini neplanificate.
Contracepția și Educația Sexuală
Deși există campanii globale și naționale de promovare a metodelor contraceptive, rata avorturilor în România rămâne ridicată. Mai mult de 60% dintre tinerele cu vârsta între 15 și 18 ani nu au folosit niciodată o metodă contraceptivă. Mulți tineri recurg la metode naturale, precum metoda calendarului sau contactul întrerupt.
Un studiu din 2010 a indicat că 84,3% dintre femeile de vârstă fertilă foloseau cel puțin o metodă contraceptivă, însă doar 10% dintre acestea, în ciuda cunoștințelor despre contraceptive, le-au folosit efectiv. Mai puțin de 9% dintre femeile de vârstă fertilă folosesc pilula anticoncepțională.
România a înființat în 1994 Rețeaua Națională de Planificare Familială, însă accesul la contraceptive gratuite a devenit o problemă, afectând categoriile defavorizate.
Lipsa educației sexuale în școli contribuie la ratele ridicate de sarcini nedorite și avorturi. Un studiu IMAS arată că 70,3% dintre elevii din clasele V-VIII consideră că educația sexuală ar trebui predată în școli, în contextul în care 10 din 100 de mame din România au sub 19 ani.
Părintele Calistrat, despre educația sexuală în școli: ''Nu avem ce căuta cu asta de
Dificultăți în Accesarea Serviciilor de Avort
Un raport al Asociației Moașelor Independente relevă că peste 80% din spitalele publice nu oferă servicii de avort, iar 90% dintre unitățile medicale nu redirecționează femeile care solicită întreruperea sarcinii. Doar 7 unități publice din 176 oferă avort medicamentos sau chirurgical conform ghidurilor medicale, iar 3 din 783 de unități private oferă ambele tipuri de servicii.
Limita maximă legală pentru avortul chirurgical este de 14 săptămâni, iar pentru avortul medicamentos de 9 săptămâni. Cu toate acestea, multe unități medicale furnizează serviciile până la termene mai mici, nerespectând recomandările.
Fetele și femeile din România au nevoie de servicii de sănătate sexuală și reproductivă sigure, furnizate la timp și cu respect. Accesul la aceste servicii este restricționat, fiind disponibil în principal persoanelor care cunosc medici sau își permit costuri ridicate.
Implicații și Perspective
Rata ridicată a avorturilor în România contribuie la declinul demografic al țării. Previziunile indică o posibilă scădere a populației la aproximativ 14 milioane de locuitori până în 2050.
Reducerea numărului de sarcini nedorite ar putea preveni un procent semnificativ din decesele materne și infantile. Accesul la contraceptive esențiale rămâne o preocupare majoră pentru reducerea inechităților globale.
Este necesară o schimbare de atitudine din partea autorităților, o politică familială elaborată cu responsabilitate și o susținere mai mare a familiilor cu copii. Educația sexuală și accesul facil la metode contraceptive moderne sunt esențiale pentru prevenirea sarcinilor nedorite și reducerea numărului de avorturi.
tags: #avortul #adolescentelor #in #romania #statistici