Pierderea perinatală este un eveniment care poate apărea, voit sau nevoit, oricând în viaţa unei femei. Pierderea unui copil reprezintă una dintre cele mai traumatizante experienţe emoţionale care pune la încercare psihicul unei posibile viitoare mame. Studiul de față își propune să evidențeze caracteristicile distresului emoțional la femeile ce au suferit o pierdere perinatală.
Din totalul de 60 de femei incluse în studiu, grupate în două loturi egale (50% avort la cerere și 50% au pierdut sarcina din alte cauze), s-au folosit chestionarele PDA și Perinatal Grief Scale pentru evaluare. Analiza statistică a datelor a evidenţiat existenţa unei diferenţe puternic semnificative statistic între cele două loturi în ce privește PTSD, durerea legată de pierdere și distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001).
Femeile care experimentează pierderea unei sarcini, adesea, susţin că renunţă la propriile ţeluri, planuri și vise, recurgând la o izolare socială. Înconjurate de prieteni care au deja propriile familii, acestea se simt singure și înstrăinate, atât în viața interioară cât și în interacțiunile cu ceilalți, când se simt date la o parte din cauza noilor activități și roluri impuse de noile statuturi materne.
Aceste femei manifestă simptome precum lipsa concentrării, dezamăgire, reacţii schizofrenice, pierderi de memorie, psihoză afectivă, pierderea interesului pentru activitățile desfășurate, schimbări dramatice ale personalității sau lipsa motivației. În cadrul cercetării au participat 60 de femei de naționalitate română, cu vârste între 15-35 ani (media m=27.61; AS=4.13). Participantele au fost împărțite în două loturi: un lot de 30 de femei au solicitat avortul (media vârstei m=26.26; AS=4.45) iar un lot de 30 au pierdut sarcina (media vârstei m=28.96; AS=3.33).
Chestionarele au fost completate în perioada de spitalizare la Clinica de Obstetrică și Ginecologie Odobescu din Timișoara, în intervalul 2016-2017, cu acordul tuturor participanților; toate au semnat un formular de consimțământ.
Analiza rezultatelor arată diferențe semnificative statistic între cele două loturi în ce privește distresul afectiv pentru toate scalele măsurate (p=.000; p <.001), media femeilor din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată decât cea a celor din lotul cu avort la cerere, indicând o tendință relevantă la femeile cu pierdere de sarcină de a resimți distres emoțional puternic (Tabel I).
De asemenea, s-a evidențiat diferența semnificativă în durerea legată de pierdere pentru toate scalele (p=.000; p <.001), media din lotul cu pierdere de sarcină fiind mai ridicată, sugerând o tendință la durere, tristețe, distres acut și disperare în cazul pierderii sarcinii (Tabel II). Se observă că nivelul distresului afectiv general, precum și al emoțiilor negative funcționale/disfuncționale (anxietate, tristețe) și al emoțiilor pozitive, este semnificativ mai scăzut la femeile care au solicitat avortul, acestea prezentând un distres de intensitate mică comparativ cu cele care au pierdut sarcina, la care emoțiile negative sunt mai frecvente și intense (p<.001). Totuși, emoțiile pozitive sunt mai ridicate la femeile care au pierdut sarcina față de cele care au solicitat avortul (p<.001).
O posibilă explicație este aceea că femeile care solicită avortul experimentează mai frecvent sentimente de evitare, vinovăție și rușine, și mai puțin emoții pozitive. În plus, rezultatele indică faptul că 76.8% dintre femeile care au pierdut sarcina se confruntă cu durere, tristețe și plâns, distres acut/disperare cu frecvență și intensitate ridicate, iar 20% prezintă simptome de nivel moderat. Studiile arată că acest nivel sever poate persista până la 12 luni după eveniment, afectând calitatea vieții și viața de cuplu.
Din rezultatele analizate, se evidențiază că prevalența simptomelor PTSD este semnificativ mai redusă la femeile care au solicitat avortul (p<.001): 46.7% prezintă unele simptome de intensitate mică, iar 53.3% simptome de intensitate moderată. În grupul celor care au pierdut sarcina, 16.7% au simptome de intensitate moderată, iar 83.3% un nivel ridicat/sever, conform criteriilor de diagnostic pentru PTSD în formă moderată/severă. Aceste rezultate sunt în concordanță cu literatura de specialitate, care arată că aceste simptome pot persista minim 3 luni, iar uneori până la 2 ani după pierderea sarcinii, afectând și calitatea vieții și relațiile de cuplu.
Rezultatele demonstrează diferențe semnificative între cele două grupuri în privința impactului pierderii sarcinii: suferința și distresul sunt mai ridicate la femeile care au pierdut sarcina comparativ cu cele care au efectuat avort la cerere. În acest sens, există sprijin științific pentru ideea că avortul nu provoacă depresie clinică în populația generală, dar poate exacerba vulnerabilitățile existente la unele subgrupuri.
În literatura de specialitate, modelele arată variabilitatea reacțiilor emoționale post-avort în funcție de factori individuali, sociali și culturali. Existența unui spectru larg de reacții emoționale - de la ușurare la tristețe, doliu sau ambivalență - este normală și nu indică neapărat patologii. Studii precum Turnaway și analizele de cohortă indică faptul că accesul la servicii de sprijin poate proteja femeile în fața efectelor psihologice negative pe termen lung.
Conștientizarea că avortul poate genera emoții complexe, dar în cazul majorității nu se produce depresie clinică, este esențială pentru comunicare, consiliere și resurse de suport. American College of Obstetricians and Gynecologists (ACOG) și OMS susțin că avortul în condiții sigurate are un profil de risc psihologic scăzut, iar monitorizarea atentă a persoanelor vulnerabile este crucială.
Factorii de risc pentru reacții emoționale severe includ antecedente personale de depresie sau anxietate, ambivalență în decizie, presiunea externă, lipsa unei rețele de suport, stigmatizarea socială, sarcina tardivă sau repetarea pierderilor. Deschiderea către sprijinul profesional, grupuri de suport și consiliere psihologică poate reduceImpactul negativ asupra calității vieții și a relațiilor, oferind spațiu pentru procesare și adaptare.
Este important să subliniem că doliul după avort este o formă de pierdere recunoscută, nu o tulburare psihiatrică în sine. Grupurile de suport pentru pierdere perinatală pot facilita exprimarea emoțională și validarea sentimentelor. România dispune de multiple modalități de acces la sprijin: medicul de familie, centrele de Sănătate Mintală, psihologi și programe online, linii de urgență în sănătate mintală și platforme de telemedicină.
În concluzie, sănătatea mintală după avort nu urmează un pattern unic: femeile pot resimți ușurare, tristețe, doliu sau combinații ale acestora. Datele actuale nu confirmă o legătură directă între avort și depresia clinică în populația generală, dar evidențiază subgrupuri vulnerabile care necesită sprijin proactiv: antecedente psihiatrice, lipsa rețelei sociale, stigmatizare și ambivalență marcată. Orice reacție emoțională severă sau persistentă peste 2 săptămâni necesită evaluare profesională, iar ajutorul poate veni din consiliere psihologică, terapie cognitiv-comportamentală, grupuri de suport și asistență medicală mintală.
În plus, studiile recente indică faptul că ajutorul profesional și suportul social sunt factori protectivi majori. Dacă dumneavoastră sau cineva apropiat trece printr-o perioadă dificilă după un avort, este crucial să cereți ajutor: medicul de familie, psiholog sau psihiatru pot oferi evaluări, sprijin și resurse adecvate. Grupurile de suport și resursele online pot completa această îngrijire, iar în situații de criză, numărul de urgență din România (112) poate fi apelat.
Distrugem miturile despre avortul medicamentos! Rodica Comendant
Ce e normal să simți după avort și când ai nevoie de ajutor
- Tristețe episodică, plâns întâlnit în primele săptămâni, gânduri despre eveniment și o oboseală emoțională intensă sunt normale în primele 2-4 săptămâni.
- Distresul persistent peste 2 săptămâni, anhedonie, tulburări de somn, dificultăți de concentrare și izolare socială pot necesita evaluare profesională.
- Coșmaruri sau flashback-uri, gânduri de inutilitate sau autovătămare sunt semne clare pentru a solicita ajutor de urgență.
Relația dintre avort și sănătatea mentală depinde de factori individuali și contextuali. Studiile arată că, în general, avortul în condiții sigure nu crește riscul depresiei clinice, dar poate afecta femeile cu vulnerabilități preexistente sau cu lipsa sprijinului social. Este recomandat să se ofere consiliere psihologică adecvată și să se faciliteze accesul la resurse de sprijin în România.
Resurse de suport și cum pot ajuta cei din jur
- Asigurați un spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor, evitați replicile minimizante sau judecătoare.
- Oferiți sprijin practic: pregătire de mese, ajutor în sarcini zilnice sau în comunicarea cu serviciile de sănătate mintală.
- Îndreptați către servicii specializate: consiliere psihologică, terapie, grupuri de suport și linii de urgență în sănătate mintală.
- Mențineți comunicarea deschisă, adaptați-vă ritmul la nevoile persoanei afectate și respectați confidențialitatea.
Studiile recente demonstrează că intervențiile digitale pot reduce distresul psihologic post-avort și pot îmbunătăți calitatea vieții, în special pentru subgrupele vulnerabile. Accesul la servicii de sănătate mintală perinatală în România poate implica medicul de familie, CAS, centrele de Sănătate Mintală, terapie online sau facilitare prin platforme specializate. Sprijinul familial și social rămâne fundamentul suportului emoțional pentru femei în acest context.
tags: #avortul #afecteaza #psihicul