Rezultatele cercetării au fost prezentate în cadrul unei mese rotunde, organizate în 4 martie a.c. Potrivit cercetării, în România, din 176 de unități medicale publice care figurează cu secții de obstetrică-ginecologie, doar 7 unități furnizează ori avort medicamentos, ori chirurgical în acord cu recomandările din ghidurile medicale, prospectele farmaceutice și legislația națională iar, din 783 de unități medicale private (clinici și spitale), doar 3 unități oferă ambele tipuri de servicii de întrerupere a sarcinii conform ghidurilor, prospectului și legislației naționale.
Cercetarea AMI mai arată că, în majoritatea cazurilor, pacientele nu sunt redirecționate: 90% dintre spitale și clinici au declarat că nu trimit în altă parte femeile care solicită întreruperea sarcinii la cerere, deși această obligație este prevăzută expres în Codul Deontologic al medicilor (art. 34). Cercetarea cuprinde și o serie de bariere cu care se confruntă pacientele, printre care cea legată de costuri. Prețul unui avort medicamentos poate ajunge până la 1.800 de lei, iar cel al unui avort chirurgical până la 4.800 de lei, avortul la cerere și avortul terapeutic fiind servicii medicale furnizate cu plată, atât în sistemul public, cât și în cel privat. Singurele proceduri acoperite de sistemul național de asigurări medicale sunt avorturile în desfășurare și îngrijirile pentru iminența de avort.
„Perioada comunistă a fost marcată de avorturile provocate care se finalizau în majoritatea situațiilor cu decesul femeilor. Între anii 1986 - 1989, am activat ca asistentă de obstetrică-ginecologie în compartimentul de reanimare al unei maternități și am asistat la moartea a sute de femei, victime ale avorturilor provocate. Erau femei care mai aveau copii acasă, femei aduse la spital de soți disperați care nu înțelegeau ce se întâmplă și ce șanse de salvare există pentru mamele copiilor lor, femei care au apelat la practici empirice, din disperare pentru că nu doreau să dea viață unor copii condamnați din start la o viață cu neajunsuri sau nesigură sau marcată de violențe și abuzuri. Păstrez în memorie privirea lor resemnată în fața morții, alegerea asumată, precum și tăcerea tristă la interogatoriul polițistului desemnat să afle persoana care le-a provocat avortul. Societatea zilelor noastre trebuie să fie informată despre realitatea brutală a acelor vremuri, despre consecințele dramatice ale încălcării dreptului femeii de a alege pentru propriul ei corp, pentru a preveni întoarcerea la acele practici.„
Drepturile reproductive și sexuale sunt definite ca drepturi ale omului în mai multe convenții și texte politice și juridice la nivel internațional. Dreptul și accesul la avort reprezintă un drept al femeilor: acesta privește atât autonomia și dreptul femeilor de a decide în privința sănătății lor, a corpului lor și a vieții lor sexuale, cât și un element central al sănătății sexuale și reproductive. Principală problemă cu care ne confruntăm în România este accesul tot mai limitat la acest serviciu medical „garantat” prin lege. Tot mai multe spitale publice nu oferă acest serviciu, încălcând astfel dreptul la sănătate al femeilor. Din cauza lipsei educației sexuale în școli, lipsa efectivă a informației despre și a accesului la anticoncepționale, mai ales pentru femeile care trăiesc în condiții de sărăcie, pentru care costul mijloacelor contraceptives le face inaccesibile, România este fruntașă la nivelul UE în ceea ce privește numărul mamelor minore. Reducerea numărului de avorturi din ultimii ani reflectă accesul tot mai redus la acest serviciu medical. Această reducere înseamnă de multe ori că fetele sau femeile recurg la mijloace nesigure de avort, punându-și viața în pericol. Înseamnă totodată și obligarea fetelor și a femeilor să aibă un copil în condiții grele, uneori critice, atât pentru mamă, cât și pentru copil: sărăcie extremă, violență domestică. Pe 4 martie, în Franța s-a votat introducerea dreptului la avort în Constituție. În România, avortul este legal, dar inaccesibil pentru o mare parte a fetelor și femeilor. Accesul garantat și sigur la avort este un drept al femeilor care ar trebui apărat și consolidat de orice partid politic cu agendă democratică. Fetele și femeile din România au nevoie de servicii de sănătate sigure, furnizate la timp și cu respect față de ele. Avortul trebuie să fie un serviciu decontat, alături de mijloacele contraceptive și de protecție, mai ales pentru categoriile vulnerabile din țara noastră. Accesul la servicii de sănătate sexuală și reproductivă este în acest moment puternic restricționat și, de fapt, este valabil doar pentru persoanele care cunosc un medic, care își permit costuri foarte mari în multe dintre cazuri și care știu cum să evite să ajungă la așa-zisele „centre de criză de sarcină”, al căror unic scop este să forțeze fiecare femeie să dea naștere, indiferent că este minoră, că acea sarcină e provenită dintr-un viol sau că nu își dorește un copil. Ne dorim ca fiecare femeie să fie respectată în cadrul sistemului medical, iar drepturile privind propriul corp și propriile alegeri să nu fie restricționate, lăsând pe dinafară zeci de mii de persoane care ajung să devină mame cu forța, începând cu 11 - 12 ani.
Cercetarea telefonică s-a derulat în perioada noiembrie 2023 - februarie 2024, după identificarea la nivel național a 1.000 de unități medicale (clinici și spitale) publice și private care figurează cu secții de obstetrică-ginecologie. Dintre acestea, au fost eliminate 41 de unități din cauza identificării clinicilor/spitalelor ca dubluri, a funcționării clinicii exclusiv ca punct de recoltare, a reprofilării clinicii către alte specialități sau a pensionării medicului. Avortul este o intervenție medicală permisă în România doar în anumite condiții, potrivit interpretării pe care o dăm prevederilor din Codul penal. Orice intervenție medicală (ori tentativă) în scopul avortului realizată fără îndeplinirea acestor condiții atrage răspunderea penală a celui care a făcut intervenția, iar pedepsele prevăzute de Codul penal sunt închisoarea (de până la 12 ani, în anumite cazuri) și interzicerea exercitării unor drepturi. Femeia însărcinată este singura care poate decide dacă va suferi sau nu o intervenție de întrerupere a sarcinii, iar lipsa consimțământului acesteia face ca orice avort să fie ilegal, așa cum am menționat mai sus.
O situație mai specială este însă aceea a mamelor minore mai mici de 16 ani, întrucât acestea vor avea nevoie de prezența părinților sau a reprezentantului legal dacă vor să își exprime consimțământul pentru avort. Potrivit Legii nr. În continuare, legea prevede că minorul își poate exprima consimțământul în "situaţii medicale legate de diagnosticul şi/sau tratamentul problemelor sexuale şi reproductive, la solicitarea expresă" a acestuia, însă dacă are peste 16 ani. Mai mult decât atât, având în vedere obligația de confidențialitate pe care o au persoanele încadrate în sistemul de sănătate, în conformitate cu Legea nr. 95/2006 și cu Legea nr. În România, legalitatea avortului a cunoscut mai multe schimbări în ultimul secol, trecând de la reglementarea expresă la interzicerea aproape totală.
Avorturile în România lui Nicolae Ceaușescu
În prezent, avortul la cerere este reglementat prin Art. 201 al Codului penal. Avortul la cerere se poate efectua până în a 14-a săptămână de sarcină, o întrerupere de sarcină peste acest termen fiind sancționată cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă și cu pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi. Însă, femeia însărcinată nu poate să fie subiect activ al acestei infracțiuni, nu poate să fie sancționată, deoarece legiuitorul a stabilit o cauză specială de nepedepsire în cazul în care aceasta își provoacă singură avortul. O întrerupere de sarcină poate să aibă loc legal peste acest termen dacă este în scop terapeutic și diferă în funcție de durata sarcinii. Dacă sarcina are sub 6 luni, atunci se poate întrerupe pentru a proteja sănătatea sau viața femeii însărcinate, iar dacă sarcina depășește 6 luni, medicii pot produce avortul pentru a salva viața mamei, a fătului sau pentru a provoca o naștere prematură. În interpretarea acestui articol, trebuie să se țină cont și de dispozițiile Legii nr. Prin urmare, refuzul pe considerente morale nu este absolut, alin. (2) institutiind în sarcina medicului condițiile care trebuie respectate în ipoteza alin. De asemenea, această practică nu este conformă nici cu standardele europene prevăzute în jurisprudența CEDO.
În România, legalitatea avortului a cunoscut transformări majore după 1989: abrogarea Decretului 770, instaurarea dreptului de a decide, dar și inaugurarea unui vid legislativ în unele perioade privind reglementările actuale. Raportările internaționale arată că drepturile reproductive necesită un cadru juridic clar, accessul la avort fiind privit ca parte a sănătății femeii și a dreptului la autonomie corporală. Human Rights Watch subliniază că, deși drepturile reproductive sunt protejate teoretic, în practică femeile întâmpină obstacole semnificative, inclusiv refuzuri din partea medicilor pe bază de conștiință și centre de criză de sarcină care descurajează avortul prin informare neetică.
În ceea ce privește procesul de reabilitare a blocurilor în Iași, orașul se confruntă cu necesitatea modernizării infrastructurii locative, în contextul unei piețe imobiliare restrictive și al cererii crescute de spații locative reabilitate. Proiectele de reabilitare vizează în principal consolidarea, refacerea fațadelor, îmbunătățirea eficienței energetice și adaptarea la standardele moderne de locuire. O parte din finanțări provin din programe naționale și europene, iar execuția presupune colaborări între autorități locale, asociații de proprietari și investitori privați. Infograficele arată traseele de finanțare, etapele de consolidare și prioritățile de reabilitare în cartierele istorice ale Iașului.
La nivel urban, strategia de reabilitare urmărește: creșterea calității vieții, îmbunătățirea siguranței și accesului la servicii, precum și valorificarea patrimoniului arhitectural. În paralel, se urmărește evitarea migrării populației din oraș și stimularea aportului de investiții private. Proiectele includ nu doar reparații ale clădirilor, ci și renovarea spațiilor publice, iluminat public modern, plus optimizarea rețelelor de utilități.
Din materialele disponibile rezultă că intermittentele dintre reformele legislative privind avort și procesul de reabilitare urbană reflectă două Axe majore ale politicilor publice: asigurarea sănătății reproductive eficiente și creșterea calității spațiilor de locuit. Ambele domenii necesită coordonare interinstituțională, finanțare adecvată și participare civică pentru a evita regresiile și a promova drepturile fundamentale ale cetățenilor, fie că este vorba de autonomie corporală sau de dreptul la o locuință decentă.
- Stadiu actual al reglementărilor privind avortul în România (legalitate, acces, costuri, consimțământ, minorii).
- Impactul istoric al decretelor comuniste asupra natalității și a sănătății femeii.
- Rolul organizațiilor non-guvernamentale și al comunităților în sprijinul accesului la servicii sigure.
- Strategi de reabilitare a blocurilor în Iași: obiective, finanțare, etape, parteneriate.
În final, drepturile reproductive și reformele urbane în Iași necesită o viziune integrată, unde protecția drepturilor fundamentale ale femeilor se îmbină cu dezvoltarea durabilă a orașului. Asigurarea accesului la avort sigur și accesibil, alături de programe de educație sexuală, precum și o reabilitare atent planificată a blocurilor, reprezintă pași concreți spre o societate mai echilibrată și mai justă.
tags: #avortul #crima #sunt #interzise #iasi #bloc
Postări populare:
- Pinkie Pie și Bebe Moni mama imagini: cum se modelează relațiile în cultura pop
- Profilul Monicăi Preda: medic pediatru cu experiență
- Indicatori pentru sarcina ectopică și alte afecțiuni ginecologice
- Ghid practic de igienă: curățarea corectă a cușețului pentru bebeluși
- Cum se cervind perioadele pentru indemnizația de creștere a copilului când părintele a lucrat în străinătate