Fiecare fiinta umană fiind creată de către Dumnezeu, poartă chipul lui Dumnezeu si primeste darul vietii pentru a-L slavi pe Dumnezeu si a se bucura de comuniunea vesnica cu El. Invatatura crestina insista, asadar, asupra sfintenei vietii omenesti din momentul conceptiei. In cadrul dezbaterii asupra avortului se ridica urmatoarea intrebare: care anume este momentul inceputului vietii? Cand incepe viata umana?
Si inceputul vietii conform invataturii crestine si pozitia Bisericii Ortodoxe
Cei care promoveaza avortul la cerere ("pro-alegerea") nu sunt, in mod rational, "pro-crima", adica pentru crima. Mai degraba ei neaga faptul ca fetusul este cu adevarat om. Biserica Ortodoxa a invatat intotdeauna ca viata umana incepe la conceptie, cand un spermatozoid se contopeste cu un ovul pentru a produce o fiinta vie, unica din punct de vedere genetic.
Acuzand avortul inca din secolul IV, Sfantul Vasile cel Mare spunea: "Cea care cu buna stiinta distruge fetusul, va fi pedepsita pentru crima ... si la noi nu este dupa subtilitatea expresiunii de fat format si neformat" (Canoanele 2 si 8). Consensul patristic sustine ca sufletul e creat la conceptie. Noi exprimam acest adevar in chip liturgic, sarbatorind zamislirea Sfantului Ioan Botezatorul (24 septembrie), cea a Maicii Domnului (8 decembrie) si a Mantuitorului insusi (Bunavestire, 25 martie).
Momentul inceputului vietii si consecintele etice
Data fiind aceasta pozitie, poate vreodata Biserica sa admita exceptii? In acele cazuri, tot mai rare, in care alegerea medicala trebuie facuta intre viata mamei si cea a copilului nenascut, este admisibil moral sa se acorde prioritate mamei. Aceasta nu pentru ca ea ar fi o "persoana" integra, in timp ce copilul este doar o "viata potentiala" - deoarece amandoi sunt oameni, in aceeasi masura - ci pentru ca mama isi are locul ei si responsabilitatea ei in familie, unde prezenta sa iubitoare influenteaza direct viata sotului si a celorlalti copii ai sai. Cu toate acestea, o mama care isi da viata in mod voit, in favoarea copilului ei, savarseste actul cel mai profund de binefacere crestina. "Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are - spune Iisus - ca viata lui sa si-o puna pentru prieteni." (Ioan 15, 13).
Insa orice decizie de acest gen trebuie facuta in lumina nevoilor si dorintelor membrilor familiei, intrucat familia ca intreg, constituie un trup ce reflecta iubirea dintre Hristos si Trupul Sau, Biserica (Efeseni 5). De aceea este recomandabil ca cei doi soti sa discute deschis si cinstit impreuna cu duhovnicul lor, o astfel de eventualitate inca din timpul fazelor primare ale sarcinii.
Traumele violului si incestului: o perspectiva complexa
Cele doua traume identice, ale violului si ale incestului, sunt adesea invocate ca justificare pentru avort. Ambele acte sunt, prin insasi natura lor, brutale si dezumanizante. Totusi, sunt foarte rare sarcinile ce au o asemenea cauza. Cand o femeie devine victima a violului sau a incestului, ar trebui sa caute imediat un tratament medical pentru oprirea conceptiei. {tiinta embriologiei a aratat ca fertilizarea, adica unirea nucleului spermatozoidului cu nucleul ovulului, necesita 36 de ore pentru finalizare. Acest lucru deschide o "fereastra" de mai mult de o zi pentru a se face o astfel de interventie, fara riscul de a avorta un rod al conceptiei, recunoscut de catre Biserica drept o "persoana" umana, un "individ" uman.
De la o varsta foarte mica, copiii ar trebui invatati cu grija, dar deschis, despre locul si functia sexualitatii in relatia conjugala. Ei ar mai trebui sa afle ca violenta sexuala exista, si in interiorul si in afara familiei, si ca nu ar trebui sa se rusineze daca devin victimele ei. Mai degraba ar trebui sa caute un tratament medical, spiritual si psihologic, pentru a vindeca urmarile traumei, ca si pentru a evita conceptia. Daca sarcina se produce ca rezultat al violului sau al incestului, atunci copilul ar trebui lasat sa se nasca si, daca mama nu poate accepta responsabilitatea pentru acesta, copilul ar putea fi oferit spre adoptie.
Aceasta este o invatatura grea, mai ales in societatea noastra unde avortul a devenit o forma de control al nasterii, acceptata si considerata legala. Este tragic faptul ca femei crestine, prea traumatizate de viol pentru a mai apela la medic, s-au sinucis deoarece un preot bine intentionat sau un membru al familiei le-a obligat sa poarte copilul zamislit. "Sfintenia vietii", principiul ei, se aplica in aceeasi masura mamei cat si copilului in astfel de cazuri, iar in situatia rara in care trauma este atat de mare incat constituie un adevarat pericol pentru viata mamei, avortul dupa implantare (care are loc la sase sau opt zile dupa conceptie) poate fi cel mai mic dintre doua rele. insa conceptul de "trauma" nu trebuie extins pentru a se referi la cazurile care implica simplul disconfort al mamei, anxietatea, problemele financiare, planurile referitoare la cariera mamei, etc. Nici nu ar trebui invocat in cazurile in care mama devine insarcinata ca rezultat al liberei angajari in relatia sexuala.
Avortul si problematicile genetice sau insuficientele medicale
Accepta Biserica avortul in cazurile in care copilul este descoperit, prin investigare genetica, ca anormal, destinat sa traiasca cu un grav handicap o viata intreaga? Data fiind sfintenia inerenta fiecarei vieti umane, raspunsul nu poate fi decat ca Biserica nu poate si nici nu o face. In unele cazuri, precum cazul sindromului Down, parintii sau ingrijitorii sunt cei care simt handicapul, iar nu copilul. In alte cazuri grave, precum cel de spina bifida, tehnologia medicala poate aduce o insemnata usurare pacientului, ajutandu-l sa duca o existenta relativ fara durere si creatoare. In rarele situatii de boli incurabile, care debiliteaza fiinta umana, precum sindromul Lesch-Nyhan sau fibroza cistica, dilema pare mai acuta, intrucat suferinta fizica nealinata si cea psihica pot sa se adauge bolii, iar tratamentul prelungit poate impune o povara financiara insuportabila adupra familiei. Totusi, nu exista alta explicatie pentru avortarea unor astfel de copii, decat aceea ca se ucide un nou-nascut "anormal", care poate supravietui cu ingrijirea medicala necesara si ingrijirea parinteasca plina de iubire. Data fiind originea vietii in momentul conceptiei, avortul poate fi perceput ca infanticid.
Impactul social si responsabilitatea comunitatii
Tragedia epocii noastre este ca acesta din urma devine la fel de acceptabil ca si primul, in gandirea obisnuita. Daca il putem distruge pe cel nenascut, de ce nu am face la fel si in cazul celui nou-nascut nedorit? Desigur, daca sarcina este rezultatul violului sau incestului, copilul poate fi lasat sa se nasca si apoi oferit spre adoptie. Sarcina este o relatie creata intre mama si fiinta unica, personala care traieste si se dezvolta in ea. Fie ca recunoaste sau nu acest lucru, propria ei viata ii apartine lui Dumnezeu si se afla in intregime sub puterea Lui. Acelasi lucru este adevarat, implicit si necesar, si in ceea ce priveste copilul nenascut.
Crestinii ortodocsi din S. U. A. traiesc intr-o societate in care 6 % din tinerele femei au facut cel putin un avort la varsta de 15 ani, iar numarul acestora creste. Biserica trebuie sa-i invete pe cei tineri si pe cei batrani laolalta insemnatatea sexualitatii si necesitatea responsabilitatii sexuale. Ea trebuie sa faca tot posibilul pentru a convinge tinerii crestini ca activitatea sexuala isi are locul potrivit doar in contextul unei uniri binecuvantate, heterosexuale si conjugale. Biserica mai trebuie sa accentueze responsabilitatea tatalui, deplina si egala moral, spiritual si financiar, in orice situatie in care este conceput un copil. O astfel de instruire nu ar trebui lasata in seama scolilor sau a altor organizatii din cadrul societatii noastre, caci acestea au dovedit adesea ca submineaza valorile etice crestine.
Raspandirea necontrolata a SIDA, datorata astazi in mare parte optiunii majoritare pentru asa numita "viata sexuala sigura", in defavoarea principiului moral autentic. Dar nu este de ajuns ca noi crestinii sa marturisim doar pozitia traditional a Bisericii fata de problema avortului. Trebuie facut orice efort pentru ajutarea copiilor nedoritii sau abuzati care nu pot sau nu ar trebui crescuti in familia lor de origine. Aceasta inseamna oferirea de suport financiar unde e nevoie, si pentru mama si pentru copil, si eforturi pentru ca legislatia sa faciliteze cu responsabilitate procedurile pentru adoptie in toata tara. Pe scurt aceasta inseamna ca nu putem condamna avortul in chip rezonabil daca nu vrem sa ne asumam responsabilitatea pentru bunastarea copiilor nedoriti ce se nasc, indiferent de sanatatea lor, de capacitatea mintala sau de mediul rasial.
Imaginea omului in Hristos si invitatia la responsabilitate
Vorbind de dimensiunile responsabilitatii crestine in Biserica si in intreaga lume creata de catre Dumnezeu, Sfantul Pavel ne-a oferit o imagine ce se aplica atat responsabilitatii noastre fata de cei ce aleg avortul, cat si fata de cei care vor fi victimele lui: "Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora" (Romani 12, 5). Daca refuzam sa aplicam aceasta imagine problemei avortului, il tradam nu numai pe cel nenascut, dar si pe insusi Autorul vietii.
Contextul Moldova si discutii contemporane
In Moldova, opiniile oamenilor cu privire la avort sunt diferite şi contradictorii. La mijlocul secolului trecut, toţi oamenii recunoşteau în această practică o crimă şi omor premeditat şi în cele mai multe ţări era interzis prin lege. Astăzi, lucrurile s-au schimbat, mulţi nu mai consideră avortul o crimă şi multe state chiar au adoptat politica de promovare a practicii avortului. Privind la statistici, se poate observa ca avortul a influenţat profund structura demografică. Cuvântul Dumnezeu despre avort se referă la viaţă ca dar divin, iar legea biblică precizează valoarea fiecărei vieţi încă din concepţie.
- Exod 21:22-25 subliniază că protecția vieții mamei și a fetusului este o prioritate legală, iar răsplata pentru vătămarea acesteia trebuie să fie proporțională.
- Ieremia 1:5 și Psalmul 139:13-16 arată implicarea lui Dumnezeu în formarea noastră în pântece și cunoașterea noastră înainte de naștere.
- Psalmul 103:8-12 vorbește despre iertarea lui Dumnezeu pentru cei ce se pocăiesc de păcatele lor, inclusiv avortul, prin harul Său.
Consecințe practice pentru comunitate și familie
Este esențial ca Biserica să ofere sprijin copiilor nedoriți sau abuzați, să asigure ajutor financiar pentru mamă și copil, și să militeze pentru legi care facilitează adopția responsabilă. Accentul pe educația sexuală responsabilă, pe responsabilitatea tatălui și pe dialogul deschis în familie, începerea discuțiilor cu duhovnicul, sunt pași importanți pentru prevenirea avortului, atât în comunități creștine, cât și în societate.
Credința creștină nu se limitează la mărturie, ci se traduce în acțiune: sprijin pentru viață, nasturi de sprijin social și consiliere spirituală pentru femei, familii și medici implicați în astfel de decizii. În final, textul biblic mărturisește despre prețuirea vieții încă din concepție și despre responsabilitatea fiecăruia în fața lui Dumnezeu.
Avortul și personalitatea: Despre ce este vorba, de fapt, în dilema morală | Glenn Cohen | Big Think
tags: #avortul #in #biblie #vechiul #testament
Postări populare:
- Tot ce trebuie să știi despre jucăriile muzicale pentru copii: abc simba jucarie bebe unelta muzicala
- Tot ce trebuie să știi despre radiologia pediatrică
- cum se folosește corect dispozitivul pentru colici
- Utilizare Ferglurom Forte Picături
- Recomandări privind alimentația mixtă: cât lapte praf și lapte matern pe zi