Desi in antichitate existau practici si ierburi care sa opreasca sarcina si sa o elimine, multe din legile existente se refereau la avort ca la o crima. Nu ne va mira astfel faptul ca, in juramantul lui Hippocrate se spune: "nu voi da femeii substante avortive". Cu timpul insa, acest juramant pe care il repeta si azi generatiile de medici, a ramas extrem de relativ si chiar nebagat in seama. In istorie si-au facut aparitia noi mentalitati, noi interpretari, noi motivatii, noi atitudini, care se considera realiste si progresiste, in masura sa considere avortul ca un legitim drept al omului. Exista in timpul nostru chiar o miscare de masa a femeilor, cerand legiferarea avortului. Mai mult decat atat, recently, membrii Parlamentului European au adresat Uniunii Europene un protest prin care condamna autoritatea morala a Bisericii in probleme laice.
Mai precis, e vorba, pe de-o parte, de aprobarea de catre Parlamentul European a raportului Van Lancker, care cere actualelor si viitoarelor natiuni, membre ale Uniunii Europene, sa legalizeze avortul. Condamnand "opozitia rigida a Bisericii Catolice fata de intreruperea voluntara a sarcinii (avortul), ca si fata de orice alta metoda nenaturala de conceptie, membrii Parlamentului European cauta sa elimine Sfantul Scaun din ONU. Actiunea pornita impotriva Bisericii Romano-Catolice, socotita ca "isi impune legea", in confruntare cu "legislatiile nationale privind sanatatea sexuala si a reproducerii", reprezinta o reactie dura fata de succesul Sfantului Scaun de a impiedica recenta sesiune ONU privind in special largirea accesului adolescentilor la avort. Desigur, pozitia moralei crestine antiavortista este precisa si ferma.
In epoca contemporana, sub dominatia secularismului neo-pagan, cand eticile biologizante proclama liberalizarea instinctelor pentru intronizarea placerii, nu ne va mira ca avortul este privit sub aspect moral ca o problema indiferenta. Astfel, miscarea proavortista isi va intensifica si consolida tot mai mult pozitia in lume. Spre exemplificare vom arata ca numai in America de Nord un sfert din embrioni sunt ucisi inainte de a se naste. Numai in deceniul al noualea au fost ucisi 370 milioane prunci nenascuti. (Meletios Kalamaras, Mitropolit de Nikopole, Grecia, Avortul, trad.
In prima parte a secolului XX apare conceptul de "maternitate voluntara", iar dupa 1960 cel de "family planning" (planificare familiala), creandu-se un hiat intre sexualitate si procreatie. Viata sexuala va avea ca scop principal placerea si mai putin procreatia. Avortul este motivat de faptul ca femeia are posibilitatea de control asupra corpului si destinului ei. Nimeni nu are dreptul sa intre in viata intima a femeii si sa dispuna de ea. Miscarea proavortista isi sustine atitudinea motivand schimbarea de mentalitate a timpului in care ne desfasuram viata.
Un profesor de criminalistica declara: "In constiinta comuna avortul a incetat sa mai fie considerat delict penal. Legiuitorul este obligat sa urmeze constiinta sociala". Asa, de pilda, in unele tari fumatul era inainte pedepsit cu moartea. In zilele noastre, aceasta ni se pare o gluma. Din contra, pirateria era socotita o fapta de vitejie, astazi insa se socoteste crima..." (M. Kalamaras, o.c.p.)
Procedand la o analiza de fond, vom observa ca aceste afirmatii nu rezista criticii, deoarece adevarata constiinta morala nu este pur si simplu produs al societatii. Constiinta morala este un judecator al faptelor noastre, nu o simpla acceptie a schimbarilor de mentalitate. Ca judecator al faptelor, constiinta morala implica relatia omului cu Dumnezeu si se raporteaza la legea morala care exprima vointa sa. In felul acesta, constiinta morala este chemata sa schimbe mentalitatea si comportamentul social atunci cand acesta este deformat de conceptiile nedrepte ale oamenilor. De fapt, chiar si elementul moral este relativ si contradictoriu in atitudinea fata de avort. Temeiul miscarii proavortiste rezida in faptul ca nu califica avortul ca fiind crima. Adica se considera ca zigotul (ovulul fecundat) nu este embrion uman in primele 8-12 zile din momentul zamislirii, este doar un pre-embrion, o "masa de celule nediferentiate" ce nu au o viata individuala.
In aceasta situatie, avortul echivaleaza cu simpla indepartare a unui organ care dauneaza, cum ar fi "apendicele sau amigdalele". (Dr. George Stan, Teologie si bioetica, Alexandria, 2001). Adoptand aceasta pozitie, multi medici din SUA s-au straduit sa demonstreze ca viata fetusului incepe dupa implinirea a douasprezece saptamani de la concepere. Chiar daca aceasta afirmatie nu si-a dovedit temeinicia, a urmat un imens numar de avorturi pana la aceasta varsta. Altii au mers si mai departe, sustinand ca fetusul devine om separat de persoana mamei sale numai atunci cand poate avea existenta in sine, adica odata cu nasterea.
Curtea Suprema a Statelor Unite a legalizat la 22 ianuarie 1973 "avortul la cerere" pentru primul trimestru al sarcinii. Consecinta a fost ca, in numele "libertatii reproductive", in S.U.A. s-au facut 30 de milioane de avorturi in ultimul patrar de veac. Peste 98% din acestea sunt facute din ratiuni ne-medicale. Statisticile recente arata ca 43% dintre femeile din America au facut un avort in timpul vietii lor. (Preot Prof. Dr. John Breck, Darul sacru al vietii, trad. rom. P. S. Dr. Irineu Pop Bistriteanul, Cluj-Napoca, 2001, p.
Pe de alta parte, laboratoarele Roussel-Uclaf din Franta la inceputul anilor '80 au preparat pilula RU-486 cu efect avortiv. Pilula permite femeilor "sa avorteze in intimitatea propriilor dormitoare" si astfel "avortul a devenit in curand mijlocul preferat de control al nasterii in lumea moderna", facand din anul 1987 un an al avorturilor realizat de persoane care si-au administrat pilule (Idem, p. 1). Aratam ca secularismul in care ne aflam urmareste in sexualitate placerea, in detrimentul procreatiei. In slujba sexualitatii hedoniste, sta erosul concupiscentei, sustinut de o adevarata industrie de anticonceptionale.
Pe de alta parte, la polul opus, sunt familiile rasfatate cu belsugul si confortul vietii. Planificarea familiala este determinata, in cea mai mare parte de efortul sustinut de familiile bogate in directia crearii conditiilor de viata si de afirmare profesionala si de bunastare a odraslelor in viitor. Criza morala a familiei este o alta cauza a avortului. Exista multi copii victime ale unor familii dezmembrate. In SUA, 53% dintre femei sunt singure; 20% nu au fost casatorite niciodata, iar 33% sunt divortate sau vaduve. (Adrian Thather, Liberating sex, 1993).
In problema divorturilor, se constata ca in Anglia una din trei casatorii sfarsesc prin divort. In SUA, situatia este si mai alarmanta, cifra de divort fiind unu la doi. O alta criza morala este desfraul. 70% din esantionul femeilor chestionate aveau relatii sexuale in afara casatoriei. Exista analize care arata relatii extraconjugale la barbati si femei ca "aventuri de o noapte" (51 ibidem, p. 6). Cresterea si descresterea natalitatii este influentata de orientarile demografice si de legi. Avortul este des intalnit la fetele tinere, adolescentele, fara orientare pentru viata familiala. Un aport moral il aduc si parintii, rusinati de fapta fiicei lor. Au fost cauze dure, cum ar fi violul sau incestul, pentru care se recomanda masuri sanitare si medicale, iar viata nou nascuta este evaluata in context biopsihologic.
Sunt situatii cand sarcina creeaza stres psihic mamei, iar medicul este pus in situatia de a alege salvarea mamei sau a copilului. Din aceasta duzina de cauze si motivatii ale avortului, discutam doar ultima, dat fiind ca nasterea de copii nu este doar un act liber, ci si un act responsabil fata de cel adus pe lume. Invocand cuvintele Sfantului Apostol Pavel, "femeia se va mantui prin nastere de copii" (I Timotei 2,15), eticienii romano-catolici au adoptat o pozitie intransigenta, spunand ca in cazul alegerii salvarii vietii mamei sau a copilului, se va decide in favoarea copilului. Asa cum ostasul moare in transeul de lupta, tot astfel si mama va muri in transeul maternitatii.
Desigur, discutiile care au urmat, au fost in masura sa schimbe tabla de valori in favorul mamei, motivandu-se ca femeia constituie elementul de baza al familiei. Ea ar putea da ulterior nastere la alti copii. Dupa cum arata cercetariale si canoanele Bisericii, avortul ramane o crima cu premeditare, iar finele sale sunt analizate din perspectiva biblica, canonica si etica. Avortul este definit ca fiind orice acțiune întreprinsă cu scopul de a pune capăt unei sarcini deja existente; acesta este diferit de contracepție, care are ca scop prevenirea sarcinii.
Ce spune Biblia despre avort? | GotQuestions.org
Concluzii teologice și pastorale privind avortul
Din perspectiva creștină, avortul nu poate fi redus la o problemă pur juridică sau socială. Sfântii Părinți și canoanele Bisericii condamnă acțiunile de întrerupere a vieții, subliniind valoarea fiecărei ființe încă din stadiul embrionar. Tertulian, Lactanțiu, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur și alții au argumentat împotriva avortului ca crimă împotriva vieții umane. În ciuda diferențelor de opinie, învățătura Bisericii întotdeauna a promovat respectul pentru viața umană, responsabilitatea familială și grijă față de mama aflată într-o situație dificilă.
În cazul femeilor victime ale violului sau incestului, Biserica poate recurge la slujbe și rugăciuni pentru iertare, dar recunoaște totodată tragedia și responsabilitatea morală. Mamele aflate în situații obstacole pot căuta iertare și vindecare în comunitatea bisericească, iar sprijinul pastoral este esențial pentru refacerea arborelui genealogic și pentru protejarea vieții copiilor nenăscuți.
Astfel, linia directoare pentru credincioși include respectul pentru viața umană în toate etapele sale, responsabilitatea personală, consultarea cu specialiști în cazuri medicale complexe și căutarea unei călăuziri în Scriptură și în Duhul Sfânt. Avortul rămâne, în viziunea creștină, o problemă de morală gravă, întrucât înlătură o ființă umană și marchează destinele familiilor și comunităților.
- Viața prenatală este văzută ca dar divin, iar ocrotirea ei este o obligație morală.
- Decizia privind întreruperea sarcinii ar trebui să includă consultarea medicală, rugăciune și discernere spirituală.
- Constiinta morală a individului poate contraria opiniile sociale, însă Biserica oferă o conduită pe baze scripturale și canonice.
- Avortul, ca act de ucidere prematură, are consecințe pentru întreaga familie și comunitate, conform tradiției bisericești.
tags: #avortul #in #viziunea #crestima
Postări populare:
- Angajamentul său pentru sănătatea femeilor: Popescu Maura
- Ghidul tău pentru centrul de medicină fetală lider în Belgia
- Informații despre setul de alăptare Philips Avent
- Topogyne 400 mcg pentru eliminarea resturilor tisulare post-sarcină: indicatii esentiale
- Provocări și practici recomandate în traducerea rămâne în sarcina engleză