Тema ce va urma să o abordăm, prezintă un important interes social și juridic deoarece reglementările diferă în funcție de țară, cultură sau religie, dar și datorită cauzelor și consecințelor medicale, psihologice, juridice și sociale.
În funcție de factorii care îl generează, avortul se clasifică în: avort spontan și avort indus (terapeutic și la cerere).
Avortul spontan sau natural reprezintă moartea embrionului sau a fătului, acțiune care nu a fost indusă înainte de săptămâna a 20-a de sarcină.
Avortul terapeutic semnifică terminarea sarcinii din cauza unor probleme medicale, complicații materne grave, când viața pacientei este pusă în pericol sau în cazul în care embrionul prezintă malformații incompatibile cu viața.
Avortul la cerere (medicamentos sau chirurgical) este legal în primele trei luni de sarcină.
Un avort medicamentos este efectuat prin administrarea a două medicamente pentru întreruperea de sarcină nedorită, iar avortul chirurgical se poate efectua prin aspirație sau prin dilatație și evacuare.
Categoria drepturilor reproductive recunoaște drepturile cuplurilor care hotărăsc în mod liber detalii despre momentul și locul sarcinii, numărul copiilor pe care îl vor avea.
Reglementări istorice în România și Europa de Est
Prin decretul din 18 noiembrie 1920, pentru prima dată, guvernul sovietic a legalizat întreruperea de sarcină la cerere.
Condițiile de întrerupere a sarcinii statuate de decretul din 1955, semănau cu cele stabilite în anul 1920.
Reliberalizarea accesului la avort semnifica reîntoarcerea la doctrina leninistă a asigurării egalității femeilor.
Astfel, Bulgaria, Polonia, România, Ungaria și Cehoslovacia au urmat exemplul dat de URSS în anul 1955 și au legiferat liberalizarea accesului la avort.
Cronologia schimbărilor în legislația accesului la avort în țările din Europa de Est, se poate observa în „Fig.
În anul 1965, România a traversat o criză demografică, care s-a manifestat prin scăderea natalității.
În aceste condiții, autoritățile au luat decizia să ia anumite măsuri legislative pentru a controla eficient reproducerea populației.
Astfel, prin Decretul 770/1966 întreruperile de sarcină au fost strict limitate la anumite situații (viața femeii era pusă în pericol, boli grave cu transmitere ereditară, malformații, vârsta limită de 45 de ani, nașterea și îngrijirea a cel puțin patru copii, cazurile de viol și incest).
Pentru a recurge la avort, femeile gravide trebuiau să urmeze anumiți pași riguroși pentru a obține o autorizație.
Consecințele medicale ale aplicării Decretului 770, nu au întârziat să apară, România confruntându-se cu creșterea mortalității materne și infantile, creșterea prematurității, a numărului de copii născuți cu malformații congenitale și traumele fizice/psihice produse de întreruperile de sarcină ilegală.
Înainte de adoptarea Decretului, numărul anual al deceselor materne prin avort era de 47, iar în anul 1989 s-a înregistrat 545 de decese.
Femeile își provocau avortul prin mijloace empirice (spirt medicinal, apă distilată, perforări mecanice cu obiecte ascuțite, andrele, etc.) iar de cele mai multe ori ajungeau la medic doar în situații limită deoarece le era teamă să fie condamnate.
Aspecte moderne și drepturi în ROMÂNIA
Din 1998, Centrul pentru Drepturile Reproductive a creat o resursă pentru a putea promova dreptul la avort ca drept fundamental al omului.
Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, avortul este un element esențial în ceea ce privește serviciile de asistență medicală și este o intervenție sigură de îngrijire a sănătății.
Din nefericire, femeile însărcinate se confruntă cu obstacole pentru a obține un avort sigur, în timp util, accesibil și nediscriminatoriu, aceste cauze făcându-le să recurgă la un avort nesigur.
Principala cauză de deces la nivel mondial, în rândul adolescentelor cu vârste cuprinse între 15 și 19 ani, se datorează complicațiilor legate de sarcină și naștere.
Astfel, Comitetul ONU pentru drepturile copilului îndeamnă țările să asigure accesul la serviciile de avort legal în condiții de siguranță.
Studiu de caz: „R.R. v. Polonia” arată cum un refuz de testare genetică în timpul sarcinii poate încălca drepturi fundamentale, evidențiind necesitatea accesului liber la informații prenatale.
Întreruperea cursului sarcinii efectuat de un medic de specialitate obstetrică-ginecologică, în scop terapeutic, în interesul mamei sau al fătului, se poate realiza până la douăzeci și patru de săptămâni.
În ceea ce privește numărul avorturilor, România este a doua țară din lume, după Rusia, în perioadele recente, cu un total semnificativ de întreruperi de sarcină raportate între 1990 și 2020.
În mai 2021, Centrul FILIA a cules date din spitalele de stat și a rezultat că 802 de medici specialiști în obstetrică-ginecologie (din 171 de spitale), 275 fac întreruperi de sarcină la cerere.
Costul în spitalele publice poate varia între 150 și 1500 de lei, iar în clinicile private între 700 și 6000 de lei.
Avortul este o alternativă legală, un drept de care o femeie poate dispune şi în consecință nu îl putem interzice.
Din punct de vedere social, o femeie necăsătorită nu trebuie să fie nevoită să se confrunte cu rușinea unei sarcini sau cu durerea de a-și da copilul spre adopție.
Din punct de vedere religios, avortul este considerat o crimă deoarece copilul primește viața de când este conceput, chiar dacă nu este dezvoltat complet.
Avortul poate provoca traume fizice deoarece prezintă numeroase riscuri, putând să cauzeze infertilitate sau chiar deces, precum și riscul apariției unor boli sau complicații.
Avortul nu trebuie folosit ca formă contraceptivă. Contracepția este metoda prin care este prevenită apariția unei sarcini.
Probleme de acces și recomandări
Restricțiile privind avortul afectează femeile care se află în sărăcie deoarece din cauza problemelor financiare nu își permit să efectueze o astfel de procedură la clinicile specializate.
Din acest motiv sau prin interzicerea avortului, femeile recurg la metode nesigure, care pun viața acestora în pericol sau, din potrivă, duc sarcina la termen împotriva voinței.
Consider că la nivel național ar trebui să se stabilească un protocol cu privire la întreruperile de sarcină, care să specifice situațiile în care medicii pot refuza avortul la cerere, drepturile și obligațiile pacientei.
În incinta spitalelor să se asigure informațiile necesare și corecte pentru a se evita înștiințarea eronată și să nu descurajeze femeile.
România ar trebui să ia toate măsurile necesare, inclusiv reforma legislativă, pentru a se asigura că educația sexuală comprehensivă este oferită tuturor elevilor și că femeile și fetele își pot exercita în practică drepturile de acces la contracepție și la servicii de avort sigure.
Autoritățile române ar trebui să se concentreze în special pe garantarea faptului că procesele nemonitorizate și nereglementate din sistemul de sănătate, lipsa de informații, disponibilitate sau accesibilitate nu împiedică femeile și fetele să ia decizii informate cu privire la sănătatea lor, a declarat Human Rights Watch.
România are o istorie sumbră în ceea ce privește drepturile la sănătate sexuală și reproductivă. În 1966, guvernul de atunci a adoptat Decretul 770 care, în numele creșterii demografice, a impus interdicții draconice privind accesul la contracepție și avort.
Pentru a asigura respectarea Decretului 770, guvernele de atunci au monitorizat activitatea reproductivă a femeilor prin recrutarea de informatori și prin controale medicale invazive și umilitoare.
Ca urmare, avortul a fost interzis aproape în totalitate până în 1989, iar apoi regimul s-a schimbat în mod semnificativ după Revoluție.
Aveți răspunsuri la întrebările despre drepturi, servicii medicale și proceduri, iar nevoia de reforme este identificată de mai mulți oameni de știință și activiști pentru drepturile reproductive.
Sondaj: Majoritatea tinerilor din România sunt împotriva avortului. Diferențe între sat și oraș
tags: #avortul #la #orice #varsta
Postări populare:
- Epiziotomia vs cezariană: ce afectează recuperarea și riscurile
- Instrucțiuni pas cu pas pentru Chicco SterilNatural 2in1
- Cum funcționează Maternitatea Bucur în contextul transportului medical din București
- Ghid practic: Morfologia fetală de trimestrul II și indicațiile de investigație în Spital CF 2
- Tratamentul infecțiilor vaginale în trimestrul 2