Experiența unui avort spontan este epuizantă atât fizic, cât și psihic. Avortul spontan înseamnă pierderea unei sarcini înainte ca fătul să fie viabil, adică să poată supraviețui. Numărul sarcinilor pierdute este în realitate mai mare decât cel menționat în statisticile oficiale (aproximativ 24% din sarcini), pentru că multe avorturi spontane au loc foarte devreme, înainte ca femeia să afle că este însărcinată. Din nefericire, unele femei trec prin această traumă în mod repetat, suferind ceea ce se numește în termeni medicali avort recurent, avort habitual sau boală abortivă. Asociația Health Line Internationa,l a alocat o lună întreagă conștientizării la nivel mondial asupra avortului spontan recurent.
Avortul recurent înseamnă pierderea succesivă a cel puțin două sarcini. În UK de exemplu, aproximativ 1 din 100 femei suferă de această patologie. De ce mi se întâmplă mie? Uneori nu există cauze evidente pentru un avort spontan. Deși abordarea medicală corectă a acestui diagnostic va sublinia faptul că nu este nimic „în neregulă” cu dumneavoastră, frustrarea că totuși se întâmplă poate fi copleșitoare. Cu cât cauza este mai greu de identificat, cu atât frustrarea celor care trec prin astfel de experiențe este mai mare.
- Există o serie de factori ce pot provoca avortul recurent. Cauza principală o reprezintă factorii genetici, care sunt identificați în peste 35% dintre cazuri. În peste 50% din cazurile de avort spontan recurent, cauza este reprezentată de anomalii cromozomiale. Cel mai des, avortul apare în caz de trisomie (prezența unui cromozom în plus în ADN-ul fătului), iar riscul de trisomie crește odată cu creșterea vârstei mamei. Atunci când anomaliile genetice ale fătului sunt foarte mari, apare în mod natural avortul, pentru că embrionul nu este viabil. Testele genetice ale viitorilor părinți sunt de ajutor în caz de avort recurent, pentru că pot arăta dacă există anumite anomalii genetice.
- Anumite tulburări de coagulare a sângelui, de care suferă mama și care sunt ereditare, pot duce la avort spontan. Trombofilia poate duce și la complicaţii ale sarcinii, cum este preeclampsia sau restricţia de creștere intrauterină.
- Există mai multe cauze anatomice care pot duce la avort recurent. Insuficiență sau incompetența cervicală: colul uterin se deschide înainte ca sarcina să ajungă la termen. Afecțiunile endocrine și cele autoimune ale mamei pot duce la pierderea sarcinii. Diabetul și bolile de tiroidă presupun un risc crescut de avort recurent, la fel și obezitatea. Stresul, poluarea și obiceiurile nocive, precum fumatul și consumul de alcool cresc riscul unui avort spontan. Medicii noștri specialiști vă pot ajuta să înțelegeți care este starea dumneavoastră din punct de vedere medical și vă pot ghida către proceduri și tratamente specifice, pentru a preveni recurența avortului spontan.
- În cadrul Fetal Care, abordarea medicală a unei astfel de patologii este una multidisciplinară. Medicul va recomanda tratamentul potrivit numai după ce va putea descoperi cauza avortului recurent. Din păcate însă, atunci când cauza avortului este de ordin genetic sau nu poate fi identificată (avort recurent idiopatic), nu există tratament.
Avortul repetat sau recurent sau boala abortivaAvortul spontan recurent este definit drept: două (conform Organizației Mondiale a Sănătății - OMS), trei (conform Societății Americane pentru Medicină Reproductivă) sau mai multe avorturi consecutive înainte de a 20-a săptămână gestațională. Aceste definiții situează incidența avortului recurent la 3-5% din totalul cuplurilor de vârstă reproductivă.
Diagnosticul și tratamentul cauzelor
- Stil de viață și comportament: Unele studii au indicat că un nivel mai ridicat de stres în timpul sarcinii precum și consumul crescut de cafea în perioada periconcepțională și în sarcina timpurie ar putea fi asociate cu un risc crescut de pierdere a sarcinii. De asemenea există o asociere puternică între fumat și afectarea sarcinii și nou-născutului prin probleme precum: sarcina extrauterină, suferința și moartea fetală, placenta previa, nașterea prematură, greutatea mică la naștere și malformații congenitale. Stoparea fumatului este, prin urmare, recomandată tuturor gravidelor.
- Factorii genetici: Anomaliile cromozomiale ale embrionului / fătului sunt cauza cea mai frecventă a avortului spontan. Cu cât avortul apare mai devreme în timpul sarcinii, cu atât este mai probabil să existe o anomalie cromozomială a sa. Riscul de trisomie embrionară / fetală crește cu vârsta maternă. Anomaliile genetice responsabile pentru avort sunt variate. Cea mai frecventă cauză a avortului este trisomia 16, urmată de trisomia 22. Triploidia a fost detectată la aproximativ 15% din feții anormali citogenetic. Monosomia X este responsabilă pentru aproximativ 20% dintre avorturile care apar în primul trimestru de sarcină. În aproximativ 1% dintre sarcini, un set dezechilibrat de cromozomi a fost detectat în timpul procedurilor de diagnostic prenatal sau după naștere. Astfel, în prezența avortului recurent se recomandă efectuarea analizei citogenetice. Acest lucru se poate face prin analiza cromozomilor ambilor parteneri înainte de concepție și din probe de țesut de la produsul de concepție avortat.
- Factorii anatomici - afecțiuni ale uterului: Riscul de avort spontan este mai mare la femeile cu uter septat. Ecografia transvaginală, sonohisterografia sau hysteroscopia sunt recomandate pentru a exclude malformațiile uterine, fibroamele submucoase și polipii. Rezecția septului uterin la femeile cu avort recurent poate îmbunătăți rezultatele. De asemenea, rezecția aderențelor intrauterine și a polipilor persistenți poate preveni avortul la femeile cu avort recurent.
- Factori infecțioși: Screeningul infecțios al secreției vaginale nu este recomandat la femeile asimptomatice cu avort recurent. O biopsie endometrială poate fi efectuată pentru a exclude endometrita cronică. Antibioterapia poate fi administrată femeilor cu endometrită cronică pentru a preveni avortul.
- Factori endocrini: Afecțiunile tiroidiene sunt asociate cu rate crescute de avort. Se recomandă evaluare endocrină, determinarea funcției tiroidei și tratarea afecțiunilor manifeste înainte de concepție. Femeile cu obezitate (IMC ≥ 30) trebuie evaluate suplimentar pentru sindrom metabolic.
- Factori psihologici: Nu există dovezi suficiente care să arate că avortul recurent poate fi cauzat direct de factori psihologici, cum ar fi stresul. Însă sprijinul psihosocial este esențial pentru gestionarea coșurilor emoționale ale cuplului.
- Factori imunologici: Testarea sindromului antifosfolipidic este recomandată la femeile cu avort recurent. Terapia cu aspirină cu doze mici și heparină cu greutate moleculară mică este indicată în copilirio cu antifosfolipid sindrom. Tratamentul cu aspirină și heparină trebuie inițiat imediat ce testul de sarcină este pozitiv și să continue până la 34 de săptămâni gestationale, iar heparina cel puțin 6 săptămâni post-partum.
- Coagulare: Testele de trombofilie nu sunt recomandate la toate femeile cu avort recurent. Tromboprofilaxia se recomandă doar în cazul unor riscuri specifice de tromboembolism; tratamentul cu heparină nu este indicat doar pentru a preveni avortul. Monitorizarea markeriilor de coagulare în timpul sarcinii nu este indicată de rutină.
- Avortul recurent idiopatic: Se prezintă dacă sunt îndeplinite criteriile pentru diagnosticarea avortului recurent și toți factorii anterior menționați au fost excluși. Procentul de avort recurent idiopatic în populația generală poate fi de 50-75% dintre cazuri. În multe cazuri nu se identifică o cauză anume, iar managementul este personalizat și orientat spre susținerea cuplului.
Propuneri practice de management și perspective educaționale
- Analize citogenetice ale ambilor parteneri înainte de concepție și din probele de țesut ale produsului de concepție avortat în cazul depistării unor anomalii.
- Investigarea canalelor uterine: ecografie transvaginală, sonohisterografie sau hysteroscopie pentru a identifica uterul septat, fibroame submucoase, polipi intrauterini sau aderențe intrauterine. Rezecția septului uterin sau histeroscopia pot reduce riscul de avorturi viitoare în anumite cazuri.
- Evaluare endocrină pentru tiroidă, la nivel metabolic, cu management al obezității și al sindromului metabolic dacă este cazul.
- Evaluări imunologice pentru sindromul antifosfolipidic, cu tratament specific în caz de diagnostic confirmat.
- consiliere psihologică și sprijin social pentru cupluri, pentru a reduce impactul asupra sănătății mentale și a relațiilor.
- Monitorizarea în timpul viitoarelor sarcini: screening pentru boli sistemice (diabet, SLE) și evaluări repetate ale coagulării în conformitate cu riscurile individuale.
Fără identificarea unei cauze clare, managementul este adaptat în funcție de constatările clinice, iar obiectivul este creșterea ratei de sarcină viabilă și a nașterilor de copii sănătoși. În cazul avorturilor recurente idiopatice, nu există un tratament universal care să asigure oprirea recurenței; însă intervențiile personalizate pot crește semnificativ șansele pentru sarcini viabile în viitor.
Context suplimentar și informații utile pentru femei
Progresele moderne în genetică, imagistică și imunologie oferă bazele pentru o înțelegere tot mai clară a factorilor ce contribuie la avortul recurent. Dezvoltarea unui plan de investigații sistematic și a unei conduite multidisciplinare poate reduce incidența evenimentelor repetate și poate îmbunătăți semnificativ perspectiva de concepție viitoare.
Avort spontan recurent - Informații și îndrumări (Romanian)
statistici relevante
- Incidența avortului recurent se situează la 3-5% din cuplurile reproductive
- Procentul avorturilor idiopate variază între 50-75% din cazuri
- Rata de recurență după două avorturi spontane consecutive este de aproximativ 30%; după trei, aproximativ 33%
Progesteronul joacă un rol important în stabilizarea sarcinii; tulburările de progesteron sau de receptori pot contribui la dificultăți în implantare. Se menționează că polimorfismele receptorilor de progesteron pot acționa ca factori de risc în RPL. De asemenea, legătura dintre sistemul imunitar, trombofilie și avortul recurent este subiect de cercetare intensă, iar managementul este definit de rezultatele investigațiilor.
Note despre diagnosticul și monitorizarea viitoarelor sarcini
- Obligativitatea consiliului medical individualizat pentru fiecare cuplu, cu continuarea îngrijirii și sprijinul psihologic necesar
- Utilizarea echilibrată a testelor de trombofilie și a terapiei anticoagulante, limitate la cazuri specifice
- Importanța identificării corecte a factorilor genetici și a anomaliilor uterine înainte de concepția viitoare
În concluzie, diagnosticul avortului recurent necesită o abordare complexă, cu investigații citogenetice, imagistice, endocrine și imunologice. Managementul este individualizat, iar sprijinul medical și psihologic este esențial pentru susținerea femeilor și cuplurilor.
tags: #avortul #recurent #amaltea