Avortul spontan, definit ca pierderea sarcinii la mai puțin de 20 de săptămâni de gestație, reprezintă cea mai frecventă formă de pierdere a unei sarcini. Se estimează că până la 26% dintre sarcini se termină cu un avort spontan, peste 10% din sarcinile recunoscute clinic având aceeași evoluție nedorită. Riscurile de avort spontan scad după 12 săptămâni de gestație, iar 80% dintre pierderile timpurii ale unei sarcini au loc în primul trimestru. Termenul de „avort spontan” este unul colocvial, pentru a se putea astfel evita asocierea cu „avortul provocat”.
Aparitia unui avort spontan este deosebit de sensibilă pentru cuplurile care își doresc copii. Mai mult decât pierderea sarcinii, poate fi vorba și despre probleme ulterioare de cuplu, cu creșterea riscului de a dezvolta tulburări psihice, depresie, anxietate și neînțelegeri între parteneri. Este o situație traumatizantă pentru ambii parteneri, deseori fiind necesar ajutor de specialitate. Sentimentele de vinovăție, furie, teamă pentru viitoarele sarcini pot apărea.
Avortul spontan este o întrerupere naturală a dezvoltării fătului. Este una dintre cele mai comune complicații în sarcină, afectând aproximativ 10-20% dintre sarcinile confirmate. De obicei, avortul spontan apare din cauza unor anomalii cromozomiale, dar pot exista și alți factori precum infecțiile, problemele hormonale sau afecțiuni materne. Numărul real de avorturi spontane poate fi însă mai mare, deoarece multe avorturi spontane apar devreme, înainte ca femeia să realizeze că este însărcinată. Aproximativ 85% au loc în primul trimestru de sarcină, care înseamnă primele 13 săptămâni. Restul de 15% apar în săptămânile 13 până la 20.
Tipuri de Avort Spontan
Există mai multe tipuri de avort spontan, clasificate în funcție de cum se manifestă și dacă țesuturile sarcinii au fost eliminate complet din uter:
- Avort complet: Țesuturile sarcinii sunt eliminate complet din uter, iar simptomele se opresc.
- Avort incomplet: O parte dintre țesuturile de sarcină rămân în uter, necesitând intervenție medicală. Avortul spontan incomplet sau complicat poate deveni o urgență ginecologică și o urgență obstetricală, fiind asociat cu hemoragie severă și necesitatea intervenției chirurgicale rapide.
- Avort inevitabil: Sângerarea și dilatarea colului uterin indică faptul că pierderea sarcinii este iminentă.
- Avort reținut (ratat): Fătul încetează să se dezvolte, dar țesuturile rămân în uter fără semne evidente, cum ar fi sângerarea. De asemenea, mai este denumit și avort spontan „tacut”. Poate fi vorba de o sarcină oprită în evoluție, când fătul încetează să se mai dezvolte în uter, însă uterul nu elimină țesuturile de sarcină și nu există semnele aparente de avort spontan, cum ar fi sângerare vaginală, crampe abdominale sau dureri de spate.
- Avort septic: Pierderea sarcinii este însoțită de o infecție uterină, fiind o situație de urgență medicală.
- Avort recurent: Pierderea a două sau mai multe sarcini consecutive, caz ce necesită investigații detaliate.
- Avort spontan biochimic: Diagnosticul se pune doar pe baza scăderii nivelului de HCG, fără o ecografie.
- Avort spontan septic: Diagnosticul se pune dacă avortul spontan este urmat de complicații cauzate de o infecție intrauterină.
În aproximativ 50% dintre cazurile de avort spontan se consideră că pierderea unei sarcini s-ar datora anomaliilor cromozomiale ale fătului. Este cea mai frecventă cauză a unui avort spontan ce are loc în primul trimestru de sarcină. În cele mai multe dintre cauze, este mult prea devreme pentru a putea determina cauza exactă a anomaliei, dar se consideră că este de natură numerică.
Cauze și Factori de Risc pentru Avortul Spontan
Avortul spontan poate fi cauzat de o combinație de factori genetici, medicali și de stil de viață. Înțelegerea cauzelor și a factorilor de risc poate ajuta la prevenirea unor cazuri și la oferirea unui suport adecvat femeilor afectate.
Cauzele Principale ale Avortului Spontan
- Anomalii cromozomiale: Aproximativ 50-60% dintre avorturile spontane sunt cauzate de erori genetice la nivelul embrionului, cum ar fi numărul incorect de cromozomi. Aceste anomalii apar spontan și nu sunt de obicei recurente. Aproximativ 50% din avorturile spontane din primul trimestru sunt cauzate de aberații cromozomiale. Cromozomii conțin materialul genetic sau ADN-ul. Când oul și spermatozoidul se unesc, două seturi de cromozomi (unul de la mamă și unul de la tată) se combină pentru a forma genomul copilului. Dacă apar probleme cu structura sau numărul cromozomilor, fătul nu se va dezvolta normal.
- Probleme hormonale: Deficiența de progesteron, un hormon esențial pentru susținerea sarcinii, poate duce la pierderea acesteia. Sindromul ovarelor polichistice (SOP) poate afecta ovulația și nivelul hormonal.
- Probleme structurale la nivelul uterului sau colului uterin: Malformațiile uterine (uter septat, bicorn sau unicorn) pot împiedica implantarea corectă. Incompetența cervicală (col uterin slab) poate cauza avort în al doilea trimestru.
- Infecții: Listerioza, toxoplasmoza sau bolile cu transmitere sexuală pot afecta dezvoltarea fătului.
- Afecțiuni medicale preexistente: Diabetul necontrolat, hipotiroidismul sau hipertiroidismul, tulburări autoimune, precum lupusul eritematos sistemic sau sindromul antifosfolipidic. Diabetul zaharat necontrolat, obezitatea în sarcină, hipertensiunea arterială necontrolată, lupusul eritematos sistemic, boli renale, hipotiroidismul sau hipertiroidismul (boala Graves) și sindromul antifosfolipidic sunt afecțiuni care pot crește riscul.
- Expunerea la factori toxici: Consumul de alcool, fumatul și utilizarea de droguri pot crește riscul. Expunerea la substanțe chimice periculoase sau radiații poate afecta sarcina.
- Probleme ale placentei: Atunci când placenta nu îndeplinește funcțiile sale, alcoolul și cafeina pot ajunge la făt, la fel și aerul poluat sau medicamentele. Pot surveni infecții, iar oxigenul și nutrienții ajung la făt în cantități mai mici sau chiar deloc.
- Anumite afecțiuni sau infecții: Infecția cu HIV, febra Dengue, vaginoza bacteriană, malaria și alte afecțiuni pot crește riscul de avort spontan. De asemenea, infecțiile pot apărea dacă mănânci brânză cu mucegai, ouă crude sau gătite insuficient, carne crudă (mai ales pește) etc. Rubeola, oreionul, bruceloza, citomegalovirusul, HIV, chlamydia, gonoreea (infecție vaginală), bilharzioza, intoxicațiile alimentare cu salmonella, infecția cu toxoplasma, infecția cu Listeria, boli hepatice în sarcină pot crește riscul.
Cauze Paternale ale Avortului Spontan
Conform studiilor, riscul de avort spontan crește în cazul cuplurilor în care bărbatul are peste 35 de ani. Acest rezultat este independent de vârsta gravidei și de obiceiurile acesteia sau ale tatălui de a fuma ori de a consuma alcool sau cofeină. Un factor important, în acest caz, este fragmentarea ADN-ului. Atunci când acest lucru are loc, problemele sunt transmise prin spermă viitoarei gravide. Încă nu se știe cauza certă a acestei fragmentări de ADN, însă medicii cred că poate apărea pe fondul toxinelor din mediu, al existenței febrei sau al altor boli. Sperma nu poate repara celulele afectate deja. Un studiu a comparat mai multe cupluri care s-au confruntat cu avortul spontan cu acele cupluri în care bărbații erau infertili. Rezultatele experimentelor au arătat că avortul spontan a apărut mai ales în cazul bărbaților cu ADN fragmentat.
Un alt factor este reprezentat de stilul de viață. În cazul gravidelor, obiceiurile zilnice sunt importante în menținerea sănătății fătului, însă se pare că și ceea ce face bărbatul afectează sarcina. Fumatul, consumul excesiv de alcool, dieta nesănătoasă, excesul ponderal pot afecta calitatea spermei. Toate acestea pot reduce probabilitatea evoluției normale a sarcinii. Acești factori scad vitalitatea și mobilitatea spermei, precum și forma sa.
Cauze Materne ale Avortului Spontan
În cazul mamei, o cauză des întâlnită în avortul spontan este existența unei infecții, de la rubeolă la toxoplasmoză, listerioză sau sifilis. Astfel de infecții pot afecta colul uterin și/sau fătul în mod direct sau prin simptomele specifice (febră, tuse etc.). De asemenea, intoxicațiile cu metale grele, diabetul, afecțiunile imunitare sau malformațiile pot crește riscul de avort spontan. Persoanele care au trombofilie au un risc mai mare de avort spontan multiplu.
Cauze Legate de Embrion/Făt
O altă cauză importantă în avortul spontan este reprezentată de anomaliile cromozomiale ale embrionului, care pot apărea în momentul concepției, atunci când sperma fertilizează ovulul. Dacă aceasta este cauza, corpul femeii elimină, la un moment dat, embrionul. O cauză secundară poate fi o malformație a fătului. De exemplu, dacă există defecte la nivelul inimii sau sistemului nervos. Acestea pot apărea din cauze genetice, teratogenetice sau infecțioase.
Factori de Risc pentru Avortul Spontan
- Vârsta maternă avansată: Femeile peste 35 de ani au un risc mai mare de anomalii cromozomiale și, implicit, de avort spontan.
- Istoric de avorturi spontane: Femeile care au avut două sau mai multe pierderi de sarcină au un risc mai mare de a experimenta din nou această situație.
- Greutatea corporală: O greutate sub normal sau obezitatea pot influența negativ sarcina.
- Stresul extrem: Deși stresul cotidian nu cauzează avort, stresul extrem poate contribui indirect.
- Medicație nepotrivită: Utilizarea anumitor medicamente fără avizul medicului poate crește riscul de pierdere a sarcinii.
Adoptarea unui stil de viață sănătos, menținerea unui control strict al afecțiunilor medicale și efectuarea consulturilor regulate cu medicul obstetrician pot reduce riscul de avort spontan. În cazurile de pierderi repetate, evaluările medicale detaliate pot identifica și trata cauzele subiacente.
Simptomele unui Avort Spontan
Semnele unui avort spontan variază și pot fi confundate cu complicații sau simptome obișnuite ale unei sarcini normale. Sângerarea vaginală este cel mai frecvent semn al avortului spontan. Cantitatea de sânge poate să difere, începând cu o cantitate mică de culoare maronie până la o cantitate mai mare de sânge roșu strălucitor sau chiar cu cheaguri. Trebuie menționat că sângerarea vaginală în sarcină, de cantitate mică, nu indică neapărat un avort spontan deoarece astfel de sângerări sunt comune în primele 3 luni de sarcină. În cazul în care aveți sângerări vaginale, se recomandă să contactați de urgență medicul dumneavoastră.
Alte simptome pot include:
- Dureri și crampe în partea inferioară a abdomenului (durere pelvină): Unele persoane au dureri mari, în timp ce altele pot avea crampe asemănătoare cu cele din timpul menstruației.
- Eliminarea de lichid sau țesut vaginal.
- Oprirea manifestării simptomelor de sarcină: Absența sensibilității la sân și dispariția senzației de greață.
Dacă avortul spontan are loc devreme, înainte de săptămâna a 14-a, fătul este îndepărtat în mod natural. În acest caz, simptomele pot include sângerări și/sau durere asociate contracțiilor; acestea pot fi ușoare sau severe. Dacă pierderea sarcinii are loc foarte devreme, acest lucru poate să nu fie observat de multe femei.
Dacă avortul spontan apare după trei luni, acesta poartă denumirea de avort tardiv. Primele simptome includ contracțiile dureroase și pierderea de fluid. Poate apărea și sângerarea, însă doar ecografia arată dacă a avut loc avortul.
Ce să Faci dacă Apar Astfel de Simptome
Dacă te confrunți cu simptomele de mai sus, este indicat să vorbești cu ginecologul. Dacă apar simptomele de mai jos, este indicat să soliciți urgent ajutor medical:
- Sângerări abundente;
- Simptome asociate șocului - slăbiciune, amețeală, confuzie, febră, bătăi rapide ale inimii, greață și/sau vărsături.
Cazurile de acest fel necesită intervenția urgentă a medicului, deoarece poate fi vorba despre un avort hemoragic, care necesită intervenție chirurgicală.
Diagnosticarea Avortului Spontan
Avortul spontan poate fi diagnosticat în urma simptomelor raportate de femeie și prin investigații medicale efectuate de medicul obstetrician. Simptomele comune, cum ar fi sângerarea vaginală (de obicei abundentă sau cu cheaguri), durerile abdominale sau crampele, pot ridica suspiciunea unei pierderi de sarcină, mai ales în primele săptămâni de sarcină.
Principalele Investigații Necesare:
- Examen clinic: Medicul va efectua o examinare vaginală pentru a evalua colul uterin. Un col uterin deschis poate indica un avort spontan iminent, în timp ce un col închis poate semnala o sarcină încă în curs de desfășurare.
- Ecografie transvaginală: Aceasta este metoda principală de diagnosticare. Ecografia ajută la verificarea prezenței activității cardiace fetale și a poziției sacului gestațional. Lipsa activității cardiace în timpul sarcinilor confirmate poate indica o sarcină oprită în evoluție. Ecografia reprezintă „standardul de aur” în ceea ce privește diagnosticarea unui avort spontan. Cea mai importantă determinare atunci când se evaluează o pacientă care prezintă simptome și manifestări este dacă, într-adevăr, se poate vorbi despre o pierdere reală, o sarcină ectopică sau de o sarcină viabilă, însă cu complicații.
- Analize de sânge: Măsurarea nivelului de hormon HCG (gonadotropină corionică umană) este crucială. Un nivel scăzut sau o scădere bruscă a acestui hormon poate confirma o pierdere de sarcină. Analiza este adesea repetată la câteva zile pentru a verifica evoluția.
- Testarea țesutului expulzat: Dacă femeia a eliminat țesut uterin, acesta poate fi analizat pentru a confirma avortul spontan și pentru a identifica eventuale cauze genetice.
Dacă ați avut două sau mai multe avorturi spontane, se recomandă analiza cromozomilor dintr-un țesut fetal (cariotip din produsul de concepție sau test rapid pentru aneuploidii). Scopul este de a detecta posibile anomalii cromozomiale. Dacă sunt prezente anomalii la nivel fetal se testează și cromozomii părinților, pentru a verifica dacă unul dintre ei sau ambii au anomalii cromozomiale care ar putea contribui la avorturile spontane repetate. Un test genetic avansat, care poate fi indicat în acest scop, este cariotipul molecular din lichid amniotic, vilozități coriale sau produs de concepție.
Gestionarea Avortului Spontan
Gestionarea unui avort spontan depinde de stadiul sarcinii, starea de sănătate a femeii și de preferințele personale. Opțiunile de tratament se împart în trei categorii principale: gestionare naturală (expectativă), tratament medicamentos și tratament chirurgical.
Gestionarea Naturală (Expectativă)
Atunci când gestionarea naturală, expectativă, reprezintă o opțiune, corpul elimină în mod natural țesuturile de sarcină fără intervenții medicale. Acest proces poate dura de la câteva zile până la câteva săptămâni. Avantaje: Este metoda cea mai puțin invazivă, fără utilizarea medicamentelor sau intervențiilor chirurgicale. Evită riscurile asociate procedurilor medicale. Dezavantaje: Poate fi emoțional dificil să aștepți. Riscul de complicații (cum ar fi sângerarea abundentă sau infecția) este mai mare. Gestionarea naturală este potrivită pentru sarcinile oprite în evoluție sau pentru avorturi incomplete în sarcinile aflate înainte de săptămâna 10.
Tratamentul Medicamentos
În această variantă de intervenție, se administrează medicamente (de exemplu, misoprostol) pentru a stimula contracțiile uterine și eliminarea completă a țesuturilor de sarcină. Avantaje: Mai puțin invaziv decât tratamentul chirurgical. Mai rapid decât gestionarea naturală, de obicei durează 24-48 de ore. Dezavantaje: Poate provoca dureri abdominale intense, crampe și sângerări abundente. În unele cazuri, procesul nu este complet, necesitând o intervenție...
Tratamentul Chirurgical
Dacă tratamentul medical nu este eficient sau apar complicații, precum endometrita, țesutul poate fi îndepărtat chirurgical. În general, pierderea spontană a sarcinii este un eveniment unic. Sarcina după avortul spontan este posibilă. Mai puțin de 5% dintre femei trec prin două episoade de avorturi spontane consecutive. Este posibil să rămâneți însărcinată la 2 săptămâni după un avort spontan.
AVORT FORȚAT, cauze, semne și simptome, diagnostic și tratament.
Prevenirea Avortului Spontan
Dat fiind faptul că multe cazuri se datorează anomaliilor cromozomiale ale fătului, nu poate fi vorba de niciun fel de modalitate de prevenție. Cel mai important este evitarea factorilor de risc. Contrar unor speculații, activitățile de rutină, cum ar fi alergatul, practicarea exercițiilor fizice, întreținerea de raporturi sexuale și munca zilnică, însă cu condiția de a nu fi expusă la substanțe chimice sau radiații dăunătoare, nu cresc riscul de avort spontan. Să eviți factorii de risc și să ai grijă de corpul tău, încercând să-l menții în cea mai bună condiție, este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a preveni pe cât posibil o pierdere de sarcină.
Este foarte important să se intervină în timp util, în special dacă produsul de concepție pare a fi încă la nivelul colului uterin. Dacă manifestați simptomele specifice avortului spontan, nu ezitați să contactați medicul.
tags: #avortul #spontan #in #veceu