Streptococul de grup B (GBS), cunoscut sub denumirea de Streptococcus agalactiae, este o bacterie prezentă în mod natural în tractul intestinal și în zona genitală a adulților. În timpul sarcinii, colonizarea cu GBS poate fi asimptomatică pentru mamă, dar poate reprezenta un risc semnificativ pentru nou-născut, deoarece bacteria poate fi transmisă în timpul travaliului și nașterii.”
Colonizarea cu Streptococ de grup B în sarcină: ce trebuie să știi
Streptococul de grup B poate fi prezent în vagin și rect, iar purtarea acestuia este comună, afectând aproximativ 10-30% dintre femeile gravide, indiferent dacă sunt sau nu însărcinate. Majoritatea purtătoarelor nu au simptome, iar testarea în săptămânile 35-37 este crucială pentru depistarea portajului vaginal și rectal.
Testul implică recoltarea secrețiilor vaginale și anale, iar rezultatul pozitive poate duce la administrarea antibioticelor intravenoase în timpul travaliului pentru a preveni transmiterea la copil.
Răspândire și riscuri pentru nou-născut
Fără tratament, transmiterea de la mamă la copil poate apărea în timpul nașterii, iar aproximativ 1 din 200 de copii ai mamelor purtătoare poate dezvolta infecții cu Streptococ de grup B. Infecțiile neonatale se împart în două categorii: timpurii (0-7 zile) și tardive (după 7 zile până la 3 luni), cu manifestări precum sepsis, pneumonie și meningită.
Răspândirea bacteriei la bebeluș apare în principal prin travaliu vaginal. În absența profilaxiei, rata de transmitere poate fi semnificativă, însă tratamentul adecvat reduce semnificativ riscul de infecție neonatală precoce.
Tratamentul medicamentos în sarcină: rolul antibioticelor
Tratamentul standard pentru prevenția infecției neonatale este administrarea de antibiotice intravenoase în timpul travaliului la femeile pozitive la testul pentru GBS sau la cele cu factori de risc, cum ar fi rupturi ale membranelor prelungite (>18 ore), febră în travaliu sau naștere pretermină. Penicilina G este alegerea de elecție, iar în unele situații pot fi utilizate alte beta-lactamice conform sensibilității, în urma evaluării clinice.
Este important de menționat că administrarea antibioticelor înainte de travaliu nu este eficientă pentru prevenire, deoarece GBS poate recoloNiza vaginul după încheierea tratamentului. De aceea, pentru detectarea statusului la momentul nașterii, este esențială testarea între 35 și 37 de săptămâni și administrarea profilaxiei intrapartum conform rezultatelor.
Azitromicina în sarcină pentru GBS: ce spune literatura și când se poate justifica?
Azitromicina a fost utilizată în unele situații ca alternativă la penicilină pentru profilaxia infecțiilor în sarcină, în special la femeile cu alergie la penicilină sau în cazuri în care nu poate fi utilizat un antibiotic beta-lactamic. Cu toate acestea, eficacitatea azitromicinei în prevenirea transmiterii GBS către nou-născut nu este la fel de bine demonstrată ca cea a penicilinei G, iar decizia de substituire trebuie să se bazeze pe sensibilitatea locală a tulpinilor și pe recomandările ghidurilor de obstetrică/nevastenie din zona respectivă.
Este necesar să reținem că multe ghiduri internaționale recomandă penicilina G ca tratament de primă linie pentru profilaxia intrapartum, iar azitromicina poate fi considerată doar în circumstanțe specifice (de exemplu alergie severă la penicilină) și după confirmarea sensibilității bacteriene. În plus, administrarea de azitromicină în sarcină trebuie efectuată sub supravegherea unui medic, cu luarea în calcul a potențialelor efecte adverse și a dozelor ajustate pentru vârstă gestațională și greutate.
Proceduri de screening și recomandări în practică
Recomandarea este ca toate femeile însărcinate să fie testate pentru GBS în săptămânile 35-37. Dacă testul este pozitiv și există factori de risc sau dacă travaliul a început, se recomandă tratament cu antibiotic intravenos imediat, la începutul travaliului sau la ruperea membranelor. Antibioticul ales în mod obișnuit este penicilina G, administrată cu cel puțin două ore înainte de naștere și repetat la fiecare patru ore pe durata travaliului. Antibioticele administrate înainte de travaliu nu previn recolonizarea ulterioară.
Riscul de transmitere este mai mic în nașterea cezariană, dar nu zero, dat fiind că bacteriile pot fi prezente în alte zone ale corpului. Este crucial ca femeile însărcinate să fie informate despre importanța screeningului și a respectării planului de tratament indicat de medicul curant.
Simptome și tratament în cazul bebelușului infectat
La bebeluș, infecția cu GBS poate duce la semne precum dificultăți respiratorii, febră, refuzul alimentației, somnolență, iritabilitate sau convulsii. În situații suspecte, se efectuează teste de laborator (hemoleucocite, bacteriologie, analiză de sânge, eventual urocultură, luminări radiografice) iar tratamentul se poate efectua cu antibiotice intravenoase și fluide, în funcție de severitatea infecției.
Rolul intervențiilor și orientările pentru femei însărcinate
Este esențial ca femeile însărcinate să discute cu medicul despre testarea pentru GBS și despre planul de tratament în cazul unui rezultat pozitiv. Profilaxia intrapartumă reduce semnificativ riscul de infecție neonatală precoce. În caz de teste pozitive, se recomandă administrarea antibioticelor în timpul travaliului și, dacă este necesar, monitorizarea atentă a bebelușului după naștere.
Potrivit ghidurilor, colonizarea cu GBS poate fi intermitentă; astfel, rezultatul dintr-o sarcină nu garantează același status în sarcina următoare. Nu există remedii la domiciliu eficiente pentru eliminarea colonizării GBS în mod fiabil. Singura măsură dovedită științific pentru prevenție este profilaxia intravenoasă în travaliu.
Context suplimentar și considerații practice
Streptococul de grup B este prezent în mod fiziologic în intestin și vagin; de multe ori este benign pentru adulți, dar pune în pericol nou-născuții când este transmis în timpul nașterii. Nasterea prin cezariană poate reduce, dar nu elimina complet, riscul de transmitere. Educația sanitară a femeilor pentru programele prenatale de screening și tratament este crucială pentru scăderea incidenței infecției neonatale.
În cazul în care ai orice întrebare despre testarea, tratamentul cu azitromicină sau planul de naștere, discută în detaliu cu medicul tău ginecolog, pentru a lua deciziile cele mai potrivite situației tale.
Ce este streptococul de grup B? Prevenirea sindromului Guillain-Barré (SGB) și cum se tratează în timpul sarcinii
Tablou sintetic
| Element | Descriere |
|---|---|
| Agent etiologic | Streptococcus agalactiae (GBS) |
| Risc la naștere | Transmitere verticală în travaliu; risc mai mare în prezența factorilor de risc |
| Screening | Teste între 35-37 săptămâni; tampon vaginal și rectal |
| Profilaxie | Antibiotice intravenoase în travaliu (de obicei penicilină G) |
| Azitromicină | Alternativă în caz de alergie la penicilină; eficacitatea față de penicilină conform ghidurilor locale |
tags: #azitrox #in #sarcina #pentru #streptococ #de
Postări populare:
- Destinații balneoclimaterice în România pentru tratamente ginecologice
- Ce pastile pentru durere în gât sunt permise în sarcină
- Simptomele dermatitei periorale la copii de 2 ani
- Reprezentări ale pornografiei japoneze în contextul ginecologiei: implicații etice
- Descoperă Beletristica mișcării: bebeluși dansând pe Gangnam Style