Of, iar m-am certat cu cel mic. Nu știu ce să mă fac, nu mă mai înțeleg deloc cu el! Îți este familiară această situație? În spatele acestor neînțelegeri se află adesea lucruri mult mai complexe, iar în această lucrare voi reuni idei și recomandări exprimate de psihologul Monica Lespezanu pentru a diminua conflictele, pentru a înțelege emoțiile copilului și pentru a sprijini o relație părinte-copil sănătoasă.
Primii pași în înțelegerea emoțiilor copiilor mici
Problemele emoționale și comportamentale sunt expresia unei suferințe fizice și/sau psihice, iar experiențele dureroase sau dificile nu au vârstă. Plansul este la început instrumentul prin care copilul semnalează un disconfort sau o suferință, iar, pe măsură ce capacitățile lui cresc, le exprimă prin comportamente diverse. Acestea sunt primele semne care pot apărea la vârste foarte fragede, iar manifestările sunt mai puțin vizibile pentru părinți.
Punctul de plecare al problemelor emoționale și comportamentale ale copiilor și adolescenților este de natură relatională. Nevoile neîmplinite și rănite generează suferință, iar adaptarea unui copil la o nouă situație de viață depinde de cum se reglează părinții la circumstanțe. Cu cât copilul este mai mic, cu atât influența răspunsului părintelui este mai mare.
De ce părinții simt adesea că „nu îl ascultă”?
Nu este deloc neobișnuit ca părinții să aibă senzația că cei mici nu îi ascultă. Orice formă de neascultare și protest poate semnala o relație de comunicare defectuoasă între părinte și copil. Un copil își ascultă părintele dacă acesta cere ceva potrivit, adecvat și bun pentru copil. Când cererile părinților sunt exagerate, nepotrivite vârstei sau impun autoritate excesivă, copilul poate protesta, exprimându-și emoțiile într-un mod sănătos.
Un părinte „îndurerat și epuizat” poate resimți o ruptură în relație. În astfel de cazuri, este esențial ca părintele să-și ia un moment de repaus pentru a înțelege ce a provocat ruptura și ce anume poate transmite copilul prin refuzul de a comunica. Repararea relației vine adesea din schimbarea propriilor comportamente și din hrănirea nevoilor emoționale ale copilului: ascultare, acceptare, validare, timp petrecut împreună, atenție și afecțiune.
Ghid practic pentru a îmbunătăți comunicarea și a reduce conflictele
În mod firesc, un părinte este lângă copilul său atunci când se confruntă cu situații dificile. Copilul poate evita părintele când îi este frică, când este agresat sau primește cerințe nepotrivite. La adolescenți apar nuanțe diferite în relația cu părinții, însă principiul rămâne același: o relație în care nevoile emoționale sunt recunoscute și gestionate cu empatie și răbdare crește probabilitatea rezolvării naturale a problemelor.
O abordare eficientă pentru îmbunătățirea ascultării include:
- Ascultarea activă: părinții să asculte copiii, să înțeleagă nevoile și emoțiile, creând un spațiu sigur pentru exprimarea emoțiilor.
- Stabilirea limitelor clare: reguli consecvente, comunicate calm și cu înțelegere, adaptate vârstei copilului.
- Comunicare simplă și concisă: instrucțiuni scurte, adaptate vârstei, avoid longi prelegeri care pot pierde atenția copilului.
- Împărțirea sarcinilor în pași simpli: copilul poate asimila mai ușor dacă primesc instrucțiuni clare, ușor de urmat.
- Verbalizarea empatică: recunoașterea emoțiilor copilului înainte de a oferi soluții sau ordine.
- Contact vizual: atragerea atenției prin contact vizual înainte de a vorbi.
- Crearea unui mediu fără distrageri: eliminarea factorilor care pot devia atenția copilului în timpul discuției.
Este recomandat să petreciți 10 minute zilnic, unu-la-unu, cu copilul, făcând o activitate la alegere. Astfel, relația se întărește, iar comunicarea devine mai fluidă. De multe ori, adulții au și ei nevoie de o îmbrățișare sau de o confirmare a legăturii cu copilul.
Etape de dezvoltare și provocări la 1 an și 7 luni
La această vârstă, manifestările pot include primele propoziții simples, interes pentru prieteni și joaca în grup. Este momentul în care copilul poate începe să își facă prieteni, să exploreze spații comune de joacă și să observe cum se pot forma relații cu ceilalți copii. Somnul de noapte se extinde la 11-12 ore, cu un somn de după-amiază de aproximativ 2 ore, iar odihna adecvată scade probabilitatea tantrumurilor specifice vârstei.
Un aspect important este alimentația diversificată. Meniul ar trebui să cuprindă carne sau pește, ouă, legume variate, fructe, produse lactate, cereale, pâine și paste. Copilul are trei mese principale și două gustări, iar reacțiile copilului la alimente pot varia; respectarea preferințelor și încercarea treptată a noilor produse sunt recomandate.
În această perioadă, copilul este în plin proces de explorare, învățare și autonomie. Atenția adulților se poate concentra pe consolidarea unor rutine de zi cu zi, pe activități prin care copilul să-și dezvolte simțurile și pe sprijin în gestionarea emoțiilor. Este indicat să introduceți treptat măsuri pentru siguranța copilului, precum trecerea de la pătuț la un pat de copil, pentru a facilita autonomia în urcarea și coborârea din pat.
Relația părinte-copil și rolul contextului în dezvoltare
Nevoile emoționale ale copilului se pot manifesta în momente de tranziție, precum schimbarea locuinței, a locurilor de muncă ale părinților sau pierderea unei persoane dragi. Modul în care părinții se adaptează la aceste schimbări are impact direct asupra copiilor, influențând capacitatea lor de adaptare la mediu și la noile situații. Părinții care reușesc să identifice din timp situațiile problematice și să modifice modul de relaționare cresc șansele de rezolvare naturală a problemelor.
Permisivitatea poate fi benefică doar în limite clare. Copilul are nevoie de un spațiu personal pentru a-și exprima emoțiile, iar ghidajul parental, însoțit de prezența fizică și emoțională, este crucial în această etapă. Nepăsarea excesivă duce la izolarea afectivă a copilului și la dificultăți în relaționare.
Îmbunătățirea relației prin acțiuni concrete
Există situații în care părintele poate simți că relația cu copilul său este incompletă sau tensionată. În astfel de cazuri, esențial este să reconstituiți legătura prin: ascultare, validare și timp petrecut împreună, cu activități comune care consolidează încrederea și sentimentul de securitate al copilului. În relația părinte-copil, repararea relației poate implica și reconfigurarea rolurilor, îmbrățișarea vulnerabilității și crearea unui mediu în care copilul să își poată exprima ideile și emoțiile.
În concluzie, pentru a facilita ascultarea la această vârstă și a reduce conflictele, este crucial să înțelegem motivele din spatele reticenței de a asculta. Implementarea unor strategii precum comunicarea clară, stabilirea limitelor, ascultarea empatică, activități unu-la-unu și adaptarea mesajelor la nivelul de dezvoltare pot transforma relația cu copilul într-una reciproc respectuoasă și mai puțin conflictuală.
Încadrarea practică pentru părinți ai unui copil de 1 an și 7 luni
- Adoptați o abordare echilibrată între disciplină și afecțiune. Clarificați așteptările și consecințele în mod calm, adaptate vârstei.
- Împărțiți instrucțiunile în cerințe simple, una câte una, pentru a facilita memorarea și înțelegerea.
- Stabiliți momente dedicate de comunicare zilnică, în care să ascultați activ și să validați emoțiile copilului.
- Oferiți spațiu pentru exprimarea emoțiilor copiilor, inclusiv prin plâns, furie sau entuziasm, fără a le denigra sau critica.
- Consolidați rutina zilnică: somn, masă, jocuri, timp liber, astfel încât copilul să învățăm să anticipate evenimentele și să se simtă în siguranță.
- Lucrați la auto-reglare: părinții să-și gestioneze propriile emoții, oferind un model de calm și compasiune.
Abilități de ascultare activă
Comentariu deschis: împărtășiți în comentarii cea mai recentă „pozna” a copilului vostru și cum ați gestionat-o, pentru a oferi un exemplu concret altor părinți în acțiune.
Rezumat contextual pentru cititori
Atunci când copilul are 1 an și 7 luni, manifestările pot include curiozitate crescută, dorința de autonomie, interes pentru jocuri în grup și idei despre reguli. Somnul, alimentația și siguranța rămân prioritare, iar comunicarea cu copilul trebuie să se bazeze pe empatie, claritate și consistență. În cea mai mare parte, provocările de neascultare pot fi rezultate ale testării limitelor, frustrărilor sau dificultăților emoționale, iar răspunsul părinților - răbdare, structurare a mesajelor și sprijin emoțional - poate facilita cooperarea și dezvoltarea sănătoasă a copilului.
tags: #bebe #1 #an #si #7 #luni
Postări populare:
- documentație pentru reabilitarea sediului administrativ
- Secția de Psihiatrie Pediatrică a Spitalului Prof. Dr. Obregia: motive de încredere pentru familii
- Ghimbirul și lamaia în sarcină: riscuri, beneficii și recomandări
- Recenzii despre consultațiile ginecologice cu Dr. Bogdan Cioata și serviciile sale
- Simptomele comune în Săptămâna 3 de sarcină: ce să aștepți