Anchiloglosia sau “limba scurta” se datoreaza unui fren lingual scurt si ingrosat, care cauzeaza dificultati de supt, in articularea cuvintelor si in igiena bucala, deoarece miscarile limbii sunt limitate.
Afectiunea poate fi depistata fie de unul dintre parinti, fie de un consultant in alaptare, in functie de urmatoarele semne si simptome:
- Dificultatea de a scoate limba dincolo de arcadele dentare
- Limitarea miscarii limbii dintr-o parte in alta
- Forma limbii cand este scoasa afara, care pare sa fie crestata sau in forma de inima.
- Tulburari functionale produse de anchiloglosie: Alaptarea dificila a bebelusului, care nu poate suge sau inghita corect
- Dificultate in articularea cuvintelor prin imposibilitatea pronuntarii unor consoane (r,t,s,n etc)
- Afectiuni stomatologice datorate igienei incomplete a cavitatii bucale
- Probleme ortodontice de tip malocluzie dentara sau spatiu intre incisivii inferiori
- Stresul psihologic la indivizii afectati
Tratamentul anchiloglosiei: Tratamentul acestei malformatii este de regula chirurgical, dar momentul interventiei este variabil in functie de gradul afectarii mobilitatii limbii.
Daca bebelusul nu poate sa suga, plange si nu ia in greutate se recomanda tratamentul chirurgical in prima luna de viata.
Daca bebelusul suge si creste se prefera expectativa, deoarece frenul se poate slabi si se observa impactul functional (scoate limba, o misca in lateral, isi linge buzele, inghite fara sa se inece etc).
Daca deficitele functionale se mentin, se recomanda tratament chirurgical. Cu cat copilul este mai mic, interventia este mai usoara, pentru ca se poate practica in cabinet cu anestezie locala si sangerarea este minima.
Exista doua optiuni terapeutice:
- Frenotomia linguala este o procedura chirurgicala simpla, care se poate efectua in cabinet, cu sau fara anestezie. Se poate folosi fie o foarfeca sterila, fie un cauter cu care se taie transversal frenul lingual redand astfel mobilitatea limbii. Sangerarea este minima (cateva picaturi) si se opreste prin compresie sau spontan. Bebelusul se hraneste imediat la san.
- Frenuloplastia este o procedura chirurgicala mai complexa, care se foloseste cand frenul lingual este gros sau limba este lipita de planseul bucal. Acest tratament chirurgical se face in sala de operatie cu anestezie generala, deoarece presupune o rezectie mai extinsa si suturi care sa refaca anatomia zonei.
Dacă bebelușul tău scoate mereu limba, face multă salivă și… începe să bage tot ce prinde în gură, cel mai probabil te întrebi dacă “au început să-i iasă dinții”.
În jurul vârstei de 4-6 luni, mulți bebeluși trec prin prima erupție dentară - moment emoționant, dar uneori destul de agitat pentru cei mici (și pentru părinți).
Cauze suplimentare legate de erupția dentară și comportamente asociate
Hai să vedem împreună care sunt semnele că apar dinții de lapte, cum poți să-l ajuți pe cel mic și când e cazul să ne vedem la KidMed pentru o consultație.
Cum recunoști semnele erupției dentare:
- Salivare abundentă (bale) - Este una dintre cele mai evidente schimbări. Bebelușii încep să producă mai multă salivă decât pot înghiți, ceea ce duce la clasicele „bălți” pe bavetă.
- Scoate limba și bagă tot în gură - Fie mâinile, jucării sau chiar păturica, orice este folosit pentru a masa gingiile care îl deranjează.
- Iritabilitate sau plâns mai frecvent - Disconfortul de la nivelul gingiilor îi poate face mai sensibili și mai plângăcioși.
- Somn agitat - Poate avea dificultăți în a adormi sau se trezește mai des în timpul nopții.
- Schimbări în apetit - Uneori, bebelușii refuză sânul sau biberonul, mai ales dacă suptul le accentuează disconfortul gingival.
- Iritații în jurul gurii sau pe bărbie - Din cauza salivei în exces, pot apărea mici iritații locale.
Dacă observi 2-3 dintre aceste semne, cel mai probabil primul dințișor este pe drum - de obicei, incisivii centrali inferiori apar primii.
Cum poți ajuta acasă:
- Inel de dentiție rece - Nu înghețat! Ținut la frigider și oferit bebelușului pentru a calma gingiile.
- Masează-i gingiile - Cu un deget curat sau o bucată de tifon umed, poți masa ușor gingiile dureroase.
- Șterge-i bavetele și bărbia des - Pentru a evita iritațiile de la salivă.
- Jucării din silicon moale - Special create pentru această perioadă, sunt o alternativă bună la degetele tale sau obiecte neigienice.
Când e cazul să mergi la medicul pediatru: De cele mai multe ori, erupția dentară nu are nevoie de tratament medical.
Dr. Dr. Dr. Dr. Dr. Dr. Dr. Dr. Dr. DRr. Dr. Când un copil scoate limba, este adesea un comportament normal și sănătos. În primele zile, de fapt, nou-născutul pare să prezinte multe mișcări aleatorii: la urma urmei, creierul crește cu o viteză incredibilă și ceea ce face nou-născutul este aproape în întregime instinct și reflexe.
Cu cât copilul crește mai mult, cu atât intenționalitatea lui crește. În general, nou-născuții ar trebui să-și țină limba în gură într-o poziție confortabilă, neutră.
În timpul alăptării sau alăptării cu biberonul, limba se mișcă într-o mișcare de valuri pentru a ajuta la împingerea laptelui spre gât. Reflexul de extrudare este un reflex natural care ajută la prevenirea sufocării la nou-născuți.
În mod normal, acest reflex începe să scadă în jurul vârstei de 4 până la 6 luni, când sugarii încep să mănânce alimente solide. Părinții și medicii pot căuta semne care indică posibile probleme neurologice la un nou-născut.
Aceste semne pot include întârzieri în dezvoltarea motorie, cum ar fi incapacitatea de a ține capul sus, probleme de vedere sau auz, rigiditate sau slăbiciune musculară şi mişcări neobişnuite sau convulsive. Refluxul este o afecțiune foarte frecventă la nou-născuți, unde laptele sau alimentele susțin esofagul. Semnele de reflux pot include vărsături sau regurgitații frecvente, refuzul de a mânca, dificultăți de îngrășare, iritabilitate sau plâns după masă și tuse sau răgușeală.
Reflexul de extrudare, așa cum am spus, este un reflex natural care împiedică nou-născuții să se sufoce. Când un copil își pierde acest reflex, el poate fi capabil să mănânce mai multe alimente solide și să manipuleze alimentele cu limba.
Printre gesturile pe care le poți sesiza de multe ori la copilul tău în primul său an de viață se regăsește și acesta: scoate limba des. În general, nu este cazul să îți faci griji, luând în calcul faptul că bebelușii își folosesc mult gura pentru a descoperi lumea din jur și pentru a-și exprima anumite nevoi.
Bebelușii scot limba des în special din acest motiv: vin pe lume cu reflexe și instincte care îi ajută să se hrănească atât când sunt alăptați, cât și când primesc lapte cu biberonul. Astfel, scot limba pentru a nu ajunge să se înece și pentru a putea să apuce mamelonul sau tetina biberonului. Scoaterea limbii este de fapt un reflex din momentele în care ceva atinge buzele bebelușului.
Chiar dacă un asemenea reflex dispare în jurul vârstei de 4-6 luni, anumiți bebeluși continuă să scoată des limba întrucât și-au format un obicei. Când bebelușul vrea să mănânce, nu începe imediat să plângă. Un bebeluș scoate limba și pentru a-ți arăta că s-a săturat.
Faptul că un bebeluș începe să scoată limba are legătură și cu dorința de a comunica, de a se juca. De asemenea, scoaterea limbii poate avea legătură și cu faptul că încearcă să-i imite pe cei din preajmă. De pildă, în situația în care bebelușul se confruntă cu congestie nazală sau are amigdalele mărite, începe să respire pe gură.
În contextul în care sistemul digestiv al bebelușului nu este încă suficient de matur, este normal să aibă adesea gaze. Dacă anumiți bebeluși acceptă alimente solide în jurul vârstei de șase luni și se adaptează rapid la noul tip de alimentație, alții se obișnicesc mai greu cu alte gusturi și cu texturi diferite. Prin urmare, dacă sesionezi că bebelușul tău scoate des limba când încerci să-i oferi un anumit aliment solid sau că întoarce capul și refuză să mănânce, ia în calcul faptul că încă nu este pregătit să consume mai ales hrană solidă.
Întrucât limba este un mușchi, fiind controlată de alți mușchi din corp, un tonus muscular redus îl poate determina pe bebeluș să scoată limba des. Paralizia cerebrală: apare în urma dezvoltării anormale ori a lezării sistemului nervos central. Sindromul Down: reducerea tonusului muscular este una dintre cele mai cunoscute manifestări ale acestui sindrom.
Dacă un bebeluș are limba de dimensiuni mari, nu este neobișnuit să o scoată des. Sindromul Beckwith-Wiedemann: în afară de limba mărită, intervin defecte ale peretelui abdominal, dar și mărirea unor organe cum ar fi inima, splina, ficatul, rinichii etc. Un bebeluș scoate limba des și dacă are gura prea mică. De cele mai multe ori, bebelușii au gura mai mică decât ar fi normal din pricina micrognației: când mandibula este anormal de mică.
Sindromul Turner: se întâlnește în special la fete. Sindromul Cri-du-chat: plânsul bebelușilor afectați de acest sindrom este similar mieunatului pisicilor.
Anchiloglosia (legătura de limbă) explicată: simptome, diagnostic și tratament | UC Davis Health
tags: #bebe #3 #saptamani #limba #afara
Postări populare:
- Factori care influențează eficiența transferului de embrioni în fertilizarea in vitro
- Sfaturi pentru calmarea unui bebeluș de 7 luni care se agită
- Ghid complet pentru Aptamil Cereale Germane: ce aduce în nutriția copiilor
- Beneficiile și riscurile consumului de hrean pentru gravide
- Dincolo de consulturi: Spitalul Dr. Holhoș și parteneriatele din Alba Iulia