Refluxul gastric este o afecțiune observată la aproximativ 40% până la 60% dintre bebeluși în primele 6 luni după naștere. Aceasta se manifestă prin diferite simptome și tinde să scadă între 6 și 12 luni. Observațiile părinților sunt esențiale pentru diagnosticarea refluxului la bebeluși. Este important să se observe corect simptomele și să se informeze medicul. Dacă observațiile părinților sugerează refluxul, se vor efectua investigații clinice. Dacă se suspectează anomalii structurale ale esofagului, se poate realiza o radiografie cu contrast a tractului gastro-intestinal. Cu toate acestea, metoda preferată de diagnosticare a refluxului la bebeluți este măsurarea acidității din stomac folosind un senzor foarte subțire introdus în esofag. Acest senzor rămâne în esofag timp de 24 de ore și măsoară schimbările de pH.

Ce presupune tratamentul refluxului la bebeluși

Scopul principal al tratamentului pentru reflux este de a ameliora simptomele existente și de a preveni progresia bolii. Tratamentul se planifică în trei moduri: ajustarea condițiilor de viață și a alimentației, tratament medical și tratament chirurgical. La 7 luni, majoritatea bebelușilor pot beneficia în primul pas de ajustări ale hrănirii și poziționării după masă, înainte de a trece la alte măsuri.

Ajustări de viață și alimentație

  • Mese mici și dese, adaptate etapelor de dezvoltare ale bebelușului.
  • Ajutor pentru eructare după fiecare masă: poziția bebelușului, lovituri ușoare pe spate, în scopul eliberării gazelor din stomac.
  • După masă, menținerea într-o poziție verticală timp de 20-30 de minute pentru a preveni regurgitarea.
  • Ascultarea semnalelor bebelușului: dacă nu eructează imediat, poate eructa mai târziu sau la somn, în timp ce aerul iese odată cu puțin lapte.
  • Verificarea atașării corecte la sân sau la biberon pentru a reduce înghițirea aerului în timpul alăptării. Dacă fluxul de lapte este prea mare, bebelușul poate înghiți aer în timp ce încearcă să nu risipească laptele.
  • Îngroșarea formulei cu mucilagiu de orez poate ajuta, dar doar cu avizul medicului, pentru a evita aporturi calorice necorespunzătoare.

Este important să nu aplicăm presiuni pe abdomen imediat după masă, deoarece acest lucru poate crește regurgitarea. Dacă bebelușul are o tendință de regurgitare, o saltea ușor înclinată poate ajuta, iar copilul poate fi așezat pe o parte doar dacă nu are probleme ale șoldurilor. Evitarea pozițiilor relaxate pe spate imediat după masă este recomandată, pentru a reduce riscul de înecare în caz de regurgitare.

Poziții recomandate pentru eructare

  • Poziția pe umăr: copilul este ținut cu pieptul pe umăr, capul spre spate, iar spatele este susținut, cu bătaie ușoară pe spate pentru a elibera bulele de gaz.
  • Poziții alternative de eructație incluzând ajutorul pe podea sau în diferite unghiuri pentru a vedea ce funcționează cel mai bine pentru copil.
  • În cazul sugarilor hrăniți la sân, dacă fluxul este prea intens, poate fi util să verificați reflexul de ejecție a laptelui și să ajustați atașarea pentru a reduce jetul de lapte în gurița bebelușului.

În cazul bebelușilor care nu eructează după masă, este posibil să nu aibă nevoie să eructeze în acel moment. Uneori aerul poate ieși în timpul somnului sau poate că bebelușul nu a înghițit aer în timpul hrănirii. Totuși, dacă eructația este rară sau lipsește, nu înseamnă neapărat o problemă gravă, însă este important să monitorizați semnele de îngrijorare și să consultați medicul dacă observați refuzul alimentației, oboseală excesivă sau scădere în greutate.

Condiții care pot necesita intervenții suplimentare

Există situații în care refluxul poate fi asociat cu alergii alimentare sau alte condiții mai grave, cum ar fi boala de reflux gastroesofagian sau laringofaringeal reflux (reflux silențios). Dacă bebelușul nu ia în greutate, are vărsături în jet, regurgitează cu sânge, refuză să mănânce sau are dificultăți respiratorii, este necesar consult medical de urgență. Diagnosticarea poate include ecografia abdominală, teste de sânge și pH-metria esofagiană, iar în unele cazuri endoscopie digestivă superioară.

Tratament medicamentos și chirurgical

Medicamentele, în special cele care reduc aciditatea, pot fi recomandate în cazuri în care bebelușul nu ia în greutate sau prezintă simptome de esofagită sau BRGE. Tratamentul chirurgical este rar și indicat doar în cazuri de complicații sau când tratamentul medicamentos nu este eficient, sau în cazul stenozei pilorice. La 7 luni, este mult mai comun să se utilizeze strategii non-farmacologice și observația medicală atentă înainte de a recurge la medicamente sau intervenții.

Observații importante pentru părinți

Este normal ca bebelușul să aibă episoade de reflux în primele luni, iar majoritatea bebelușilor depășesc această etapă între 6 și 18 luni. Monitorizați dacă bebelușul crește în greutate conform planului, dacă regurgitările nu interferează cu hrănirea sau somnul, iar dacă nu apare o tuse persistentă, dificultăți respiratorii sau alte semne de alarmă.

În cazul în care aveți întrebări despre cum să sprijiniți un bebeluș de 7 luni care nu poate ragai corect, consultați medicul pediatru sau un specialist în gastroenterologie pediatrică. Planul de tratament și mișcările de eructare pot fi adaptate la nevoile specifice ale copilului dumneavoastră.

Infografic despre eructare corectă la sugari: poziții, sfaturi practice

3 Burping Techniques Doctors Use That Parents Are Never Shown (Colic, Reflux & Gas)

Refluxul gastroesofagian la bebeluși și copii: cauze, simptome și tratament. În primul an de viață, copiii pot avea episoade fiziologice, dar evaluarea medicală poate fi necesară dacă apar semne de îngrijorare sau dacă simptome persistă după vârsta de 6 luni.

Discuția cu medicul despre frecvența regurgitațiilor, tipul de regurgitare și impactul asupra alimentației este crucială pentru a stabili dacă este vorba despre reflux fiziologic sau BRGE și pentru a decide asupra pașilor de tratament adecvați.

tags: #bebe #7 #luni #nu #poate #ragai

Postări populare: