Pentru mame, după naștere, este o adevărată provocare să treacă de la șapte-opt ore de somn pe noapte la doar câteva ore. Este o perioadă în care foarte multe ore vor fi petrecute alăptând sau legănând copilul, în special până când bebelușul ajunge la vârsta de aproximativ opt-nouă luni. Începând cu această vârstă, cel mic poate ajunge să doarmă toată noaptea - uneori chiar și 12 ore. Este ideal dacă părinții pot să doarmă atunci când bebelușul doarme, însă dacă acesta nu adoarme apar tot felul de întrebări. De exemplu, apar îngrijorări în legătură cu o posibilă afecțiune a copilului, ceea ce este de înțeles. Somnul este unul dintre cei mai importanți factori de creștere și de refacere, așa că nu este de mirare că tot mai mulți părinți își doresc să știe dacă somnul copilului este calitativ și suficient. Uneori, părinții sunt îngrijorați și ajung la medic, în încercarea de a afla dacă este vorba despre o tulburare de somn sau de o perioadă mai agitată din viața copilului.
Bebelușii nu sunt adulți în miniatură, somnul este diferit față de cel al părinților. Somnul reprezintă principala activitate cerebrală pe parcursul primelor luni de viață ale nou-născutului, dar și ale copilului mic, și constituie un factor decisiv pentru buna dezvoltare și maturare a sistemului nervos central la această categorie de vârstă. Perioadele de somn ale nou-născutului pot varia între 14 și 17 ore pe zi, cu repartizare în reprize de câte 30 de minute până la 3-4 ore, care alternează cu stări de veghe de până la 1 oră în primele luni de viață. Tranzitia către somnul monofazic specific adultului care se desfășoară în principal în timpul nopții, are loc gradual, de la naștere până în jurul vârstei de 5 ani ai copilului. Somnul reprezintă un proces multidimensional caracterizat de o serie de aspecte care țin de durată, calitate și profunzime, care variază de la caz la caz în funcție de particularitățile fiecărui sugar în parte. În jurul vârstei de 6 luni, somnul bebelușului este cuprins între 12 și 15 ore pe zi. Copilul mic cu vârsta cuprinsă între 12 luni și 3 ani necesită aproximativ 14 ore de somn pe zi repartizat cu precădere în timpul nopții.
De ce se trezește bebelușul des noaptea?
Există mai multe motive pentru care bebelușul dumneavoastră nu doarme noaptea. Este o problemă care poate să apară în cazul oricărui bebeluș din când în când. De exemplu, atunci când îi crește un dinte, dacă suferă din cauza vreunei alergii sau dacă este răcit, dacă este constipat, dacă are o acumulare de gaze, etc.
Unul dintre principalele motive care determină fragmentarea somnului nocturn la nou-născuți și sugari este reprezentat de nevoia de hrană. Nou-născutul ingerează o cantitate redusă de lapte matern în timpul unei hrăniri, astfel că necesită alimentare la sân la intervale regulate de timp, atât pe parcursul zilei, cât și al nopții. De asemenea, laptele matern este digerat mai rapid decât laptele praf. Foamea este un motiv comun pentru care bebelușii se trezesc în timpul nopții. Micuții au stomacul mic și, de multe ori, mâncarea dinainte de somn nu le ajunge pe parcursul întregii nopți. Dacă îi dai să mănânce atunci când începe să scoată primele sunete, vei observa că se va liniști repede și va adormi la loc, cu ușurință, evitând astfel o repriză de plâns.
Colicile care apar pe timpul nopții reprezintă un alt motiv pentru care sugarii prezintă somn fragmentat în această etapă de creștere și dezvoltare. Colicile sunt frecvente la bebeluși, de obicei debutând la vârsta de 6 săptămâni și putând dura 6-8 săptămâni. Deși cauza exactă nu este clară, mulți experți consideră că poate fi un stadiu normal al dezvoltării.
Unii bebeluși sunt atât de îndrăgostiți de părinții lor, încât nu vor să piardă nici o clipă departe de aceștia. Bebelușul tău vrea să știe ce faci. Vrea să se joace. Cu tine, evident. Această teamă a copilului atunci când nu mai are siguranța pe care o simte atunci când este ținut în brațe de către mamă, este de foarte multe ori cauza pentru care cel mic nu doarme în timpul nopții.
Stimularea excesivă poate avea cauze multiple. De exemplu, o mamă care consumă multă ciocolată ar putea transmite copilului, dacă acesta este alăptat. Soluția este să acorzi atenție alimentației tale, în cazul în care alăptezi.
Apariția primilor dinți diferă de la bebeluș la bebeluș, dar, în general, erupția dentară începe la vârsta de 6-10 luni cu cei doi incisivi centrali aflați în partea de jos. Semnele care îți arată că dințișorii se pregătesc să iasă sunt salivarea abundentă și tendința copilului de a roade toate lucrurile pe care pune mâna. De asemenea, poti calma durerea cu diferite obiecte ținute la frigider în prealabil. Există și geluri speciale calmante, însă îți recomandăm să consulți medicul înainte de a le utiliza.
Un mediu agitat, o mulțime de persoane în jurul său, schimbările de mediu sunt doar câteva dintre lucrurile care îl pot agita pe bebeluș, perturbându-i somnul. Din acest motiv, când vezi că bebelușul începe să devină neliniștit, cel mai bine e să-l duci în altă cameră și să-l liniștești. Este important de știut că și temperatura îi poate agita pe cei mici și le poate provoca anumite crize de plâns. Temperatura celor mici poate fi simțită ușor de mame prin simpla atingere la nivelul burticii sau în spatele gâtului. Temperatura mâinilor sau a picioarelor este în general mai mică, așa că nu este un bun indicator.
Somnul bebelușului debutează cu o fază de somn activ, ceea ce îl predispune la trezire. Aceasta durează 15-20 de minute și îl face foarte ușor activ. E când mamele se plâng că au pus sugarul jos și el se trezește imediat. Semnele acestui somn sunt: mișcă mânuțe, piciorușe, caută sânul.
Disomniile constituie tulburări ale cantității, calității și profunzimii somnului la sugari și copii mici, în această categorie fiind incluse și insomniile. Cea mai frecventă formă de disomnie a sugarului este reprezentată de apneea obstructivă de somn, o afecțiune similară celei întâlnite la adult. Parasomniile reprezintă tulburări de somn care apar în general după 18 luni de viață și se manifestă prin somnambulism și somnilocvie (vorbit în somn). Sindromul morții subite a sugarului reprezintă cea mai severă formă de tulburare a somnului de etiologie necunoscută, care din nefericire, constituie principala cauză de deces a copiilor cu vârsta mai mică de 1 an, în special al celor născuți prematur. Apneea obstructivă de somn a sugarului și copilului mic se datorează în mod frecvent proceselor de inflamație a amigdalelor și poate fi tratată prin excizia chirurgicală a acestora.
Soluții pentru un somn mai bun
Inițial, planul era ca bebelușul să doarmă separat, avea un coșuleț de paie doar pentru el, era ca-n filme. Nu, eu aveam dureri atât de mari, care veneau ca niște contracții pe un uter tăiat, de simțeam că mor de fiecare dată. Acestea fiind condițiile noii mele vieți, urcatul în pat și datul jos erau excluse, căci presupuneau niște dureri atroce. Și după ce am trămbălit copilul și soțul în prima noapte acasă într-un du-te-vino sinistru pentru toți, în următoarele, am decis să facem cum credem NOI că e mai bine, nicidecum ce ne spuneau toți. Toți fiind medicii, moașele, internetul. L-am pus cu noi în pat din a doua noapte. Acum am ajuns în acel moment în care nici noi nu mai putem fără el. Într-o seară, mult mai demult, adormise în brațe și, când am văzut pătuțul gol, i-am zis soțului meu: -Ce-ar fi să-l punem acolo, măcar jumătate de ceas? La care, mi-a răspuns: -Și să dormim fără el? Din primele puncte, co-sleeping și alăptat, am câștigat cu toții multe ore de somn, dar mai ales eu. Deși somnul pentru mine e încă întrerupt, fiindcă bebelușul tot se mai trezește să sugă, nu se compară cu: trezește-te și ridică-te-n fund, aprinde lumina, ia copilul în brațe, dă-i să sugă, culcă-l la loc, pune-l în pătuț, adoarme-te pe tine.
Laptele matern nu conține melatonină, laptele matern e însă influențat de ritmul circadian, de bioritmul mamei, expunerea ei la lumină artificială. Deci ajută ca un extraveral înainte de culcare.
Studiile arată că la copiii alăptați, somnul e mai fragmentat, cu reprize mai scurte de somn și o consolidare mai târzie a somnului. La copiii hrăniți cu lapte praf, nu e așa. Însă deși mamele se laudă cu ”am un copil care doarme toată noaptea”, asta nu e mereu bine, fiindcă creierul poate beneficia de pe urma acelor treziri.
Nimeni nu s-a chinuit cu adormitul, nimeni nu s-a chinuit să nu fie adormit. Și acum, când îi e somn îmi arată patul, spunem noapte bună și ne retragem la țițilit. Aștept să adoarmă profund, înainte de a mă ridica de lângă el.
Am avut o lumină de veghe în cameră, ca să nu fim nevoiți să aprindem becul de sus. Nu am schimbat scutecul noaptea decât dacă era treaba numărul 2. Și, pentru asta, aveam lampa de veghe, deci nu aprindeam becul. Schimbatul nocturn s-a întâmplat un pic, la început doar, când scaunele erau foarte frecvente. Acum nu mai este cazul, bebelușul doarme bine-merci în același Pampers de seara până dimineața. Ba s-a întâmplat chiar să adoarmă seara, imediat ce am venit din parc, înainte să mai apucăm să mișcăm ceva schimbări de scutec prin pantaloni și a rămas așa până dimineața.
În primul rând, este foarte important ca părinții să conștientizeze faptul că este posibil să nu aibă ce să facă atunci când bebelușul nu doarme noaptea. Somnul unui copil mic nu este la fel cu somnul unei persoane adulte, la bebeluși fiind nevoie de anumite stimulente care să îi ajute să adoarmă. De exemplu, poate să fie vorba despre alăptare la sân, despre legănat sau despre folosirea suzetei. Este foarte important ca, în această perioadă, părinții să doarmă cu bebelușul și să răspundă prompt nevoilor lui.
Cei mai mulți dintre specialiști sunt de acord asupra faptului că este important să formați o rutină în viața celui mic, astfel încât să existe un program clar pentru somn, pentru mâncat sau pentru interacțiunea cu părinții. Pentru a proteja pielea sensibilă a bebelușului sau a copilului, farmacistii Catena va recomanda sa folositi RILASTIL DERMASTIL - Crema eritem fesier.
Este bine de menționat că nu toți copiii dorm la fel, chiar dacă au aceeași vârstă și chiar dacă sunt gemeni. Fiecare copil are propriul tipar de somn, are nevoi diferite și trebuie analizat în raport cu sine însuși, nu cu alt copil. Abia după primele 3 luni de viață începe să se secrete melatonina, hormonul care dictează creierului când este timpul pentru somn. Până atunci, bebelușul nu va avea un tipar clar de somn. Pe măsură ce creierul său se dezvoltă și poate să susțină mai multe activități, distanța dintre reprizele de somn se va mari. Astfel, nici măcar bebelușii de diferite vârste nu pot fi comparați între ei. Nu trebuie să te îngrijorezi în legătură cu tulburările de somn la copiii de 1 an sau de alta vârstă, până nu analizezi obiceiurile copilului și factorii care ar putea declanșa tulburarea.
Asadar, intrebarea corecta nu este „cat trebuie sa doarma un copil?”, sau „cat trebuie sa doarma un bebelus?”, ci „cate ore este normal sa doarma un copil la o anumita varsta?”. De asemenea, trebuie mentionat ca somnul este influentat de urmatorii factori: varsta copilului; variabilitatea interindividuala; secretia de melatonina; anumiti factori externi, cum ar fi o excursie, boala, eruptia dintilor si asa mai departe.
Până când este necesar somnul de prânz? Un alt subiect de mare interes este somnul de prânz. Probabil te-ai întrebat și tu până când este necesar acesta și dacă va fi afectată dezvoltarea copilului, dacă refuză să mai doarmă la prânz. Pe măsură ce un copil crește, numărul de ore dormite se diminuează. Această reducere se realizează din numărul de ore alocate somnului de zi. În general, s-a observat faptul că majoritatea copiilor de 3-4 ani încep să elimine somnul de peste zi. Desigur, mai sunt și copii care au nevoie de acesta și cel mai bine este ca părintele să observe anumite semnale care ar indica nevoia de somn peste zi: agitație; copilul este morocănos; seara adoarme mai greu.
S-au făcut numeroase studii despre legănat, în sensul de „zgalțâit” și s-a ajuns la concluzia că nu este benefic pentru copil, iar pentru bebeluși poate fi chiar periculos. Pe măsură ce trece timpul, în jurul vârstei de 6 luni, când secreția de melatonină se instalează, este bine să se renunțe treptat la adormirea copilului în brațe sau la orice alte metode de liniștire. Se începe cu somnul de prânz, pentru ca bebelușul să învețe să adoarmă singur, iar treptat, acesta va putea să readormă pe parcursul nopții. Va fi un proces îndelungat, așa că este necesar să ai răbdare. Este bine ca, la fiecare episod de adormire, copilul să doarmă diferit, însă nu în brațe.
Cum să folosești metoda Ferber pentru antrenamentul somnului | Ghidul părinților | Părinți
Ce sunt tulburările de somn la copii? După ce am discutat despre somnul la copii în general, este momentul să îți prezentăm și informații despre tulburările de somn. Studiile au demonstrat faptul că 1 din 10 copii sunt la risc pentru a dezvolta o tulburare de respirație în timpul somnului, așa-numita apnee în somn la copii. Ce înseamnă, practic, o tulburare de somn? Este o problemă care depășește limitele fiziologice de somn ale fiecărui copil. Spre exemplu, dacă un copil obișnuia să doarmă și să adoarmă foarte bine și dintr-odată se trezește de foarte multe ori pe noapte, adoarme greu și prezintă și alte simptome specifice, se poate lua în calcul acest diagnostic.
Pentru a ridica suspiciunea de diagnostic de tulburare de somn, trebuie avută în vedere vârsta copilului. În cazul bebelușilor de până în 6 luni, rareori se poate vorbi despre o tulburare de somn. Aceștia dorm inegal, de multe ori nu leagă somnul și nu reprezintă vreo problemă, ci este ritmul lor fiziologic, până se stabilizează secreția de melatonină.
Simptomele cărora trebuie să le acorzi atenție, ca părinte, sunt următoarele: pe timpul zilei: agitație, scădere sau creștere bruscă în greutate, tulburări de memorie, anxietate, probleme de concentrare, depresie și altele; pe timpul nopții: copilul adoarme greu, se trezește de multe ori pe noapte, sforăie, vorbește în somn sau chiar începe să umble în timpul somnului. Toate aceste manifestări pot avea și alte cauze și pot fi temporare. În cazul în care nu există o cauză anume, cel mai bine este să te programezi cât mai curând la medic.
Primul pas pentru diagnosticare este adresarea către medicul curant al copilului: medic pediatru sau medic de familie. Acesta îi cunoaște evoluția și poate stabili dacă este cazul unui consult de specialitate și al unor analize amănunțite. Preliminar, medicul curant poate observa anumite semnale: agitația copilului; dacă a scăzut sau a crescut în greutate; dacă are dureri de cap; dacă respiră cu gura deschisă și altele. Un set preliminar de analize poate identifica anumite cauze organice, așa cum este deficitul de fier, și poate determina medicul să recomande un consult de specialitate. Este important de menționat că diagnosticul de tulburare de somn nu se pune după 1-2 săptămâni, ci după minim 3 luni de simptomatologie, luând în considerare mai mulți factori.
Unii nou-născuți sunt letargici la naștere, de obicei din cauza medicamentelor administrate mamei în timpul travaliului și a nașterii și pot adormi în timpul alăptării. Starea lor se îmbunătățește destul de repede, pe măsură ce medicamentele sunt eliminate din corpul copilului sau sunt procesate de enzimele ficatului. Însă unele medicamente sunt metabolizate mult mai încet de nou-născuți, iar perioada de reacție scăzută poate dura câteva zile sau chiar săptămâni ori chiar mai mult.
Mulți bebeluși adorm în timpul alăptării, iar somnul lor devine motiv de panică pentru multe mame. Este normal sau este motiv real de îngrijorare? Se spune că „la sânul mamei este cel mai bine” sau că „acolo copiii se simt ca-n Rai”. Oare aceasta să fi explicația pentru care unii bebeluși adorm în timpul alăptării? Neonatologul Ana Culcer este de părere că locul bebelușilor este la sânul mamei, mai ales în primele luni de viață, chiar dacă dorm acolo.
Dr. Jack Newman spune că un flux scăzut al laptelui îi face pe bebeluși să adoarmă. Bebelușii răspund la fluxul de lapte. Dacă fluxul este rapid, copilul va bea, și, de obicei, va rămâne treaz. Cu alte cuvinte, nu copilul este cel care „muncește” să primească lapte. Bineînțeles, acesta își face treaba stimulând sânul prin supt, dar, odată ce laptele curge, copilul îl primește și depune un efort mai mic decât dacă ar bea la biberon. În primele luni de viață, copiii au tendința să adoarmă la sân când fluxul laptelui este redus. Pe măsură ce cresc, încep să se agite la sân, fără să-i dea drumul din gură sau să se retragă de la sân, atunci când fluxul laptelui se reduce.
Desigur, copiii sunt diferiți - unii se agită întotdeauna la sân, cerând un flux mai rapid, chiar și atunci când au doar câteva zile, alții adorm atunci când fluxul laptelui este încetinit. Unii le fac pe amândouă în momente diferite. De asemenea, copiii pot adormi sau se pot agita la sân când s-au săturat.
În primele săptămâni, copiii au tendința de a adormi la sân când fluxul de lapte încetinește. Cantitatea de lapte depinde de reflexul de ejecție al acestuia. Așa că bebelușul va suge și va adormi primind o cantitate mică de lapte de fiecare dată când mama are un astfel de reflex.
Hrănirea cu degetul se folosește pentru a pregăti copilul pentru sân. Aceasta liniștește copilul dacă este supărat și îl trezește dacă este „prea somnoros”. Este recomandat să folosească această tehnică în jur de un minut, până ce copilul se liniștește sau se trezește și este pregătit pentru alăptare.
Dr. Ana Culcer: Un bebeluș care adoarme la sân se simte iubit. Alăptarea imediat după naștere întărește legătura emoțională dintre mamă și copil, avantajele fiind de ambele părți, atât din punct de vedere psihologic, cât și fiziologic. „Copiii alăptați au performanțe mult mai bune, datorită unei dezvoltări psihomotorii mult mai rapide. De-abia la 14 ani îi prind din urmă copiii hrăniți artificial”. dr. Ana Culcer, medic primar pediatru și formator național în alăptare. „Bebelușii nu sunt independenți, au nevoie de părinții lor și cea mai naturală metodă de a-i adormi este la sân. Oamenii sunt prin excelență ființe sociale, așa că au nevoie de compania mamei. Bebelușul trebuie să îi simtă căldura pielii, trebuie să sugă la sân și chiar să adoarmă acolo, după care îl poți pune ușor în pătuț. Nu te gândi că nu îi stimulezi independența dacă îi ții în brațe, dacă adoarme la sân, iubirea mamei îl face sociabil, sănătos și echilibrat. Independența vine de la sine, după vârsta de doi ani, doi ani și jumătate. Ținutul în brațe, mângâiatul, adormitul la sân, poveștile, cântecele de leagăn, sunt gesturi de iubire la care are dreptul fiecare copil!, mai spune medicul pediatru Ana Culcer.
Cum înveți un bebeluș să doarmă singur și nu la sân. Iată și tehnici de ajutor atunci când vrei ca bebelușul să nu adoarmă doar la sân. Imediat după ce a mâncat, ține-ți bebelușul în brațe cu capul pe umărul tău timp de 15 minute să eructeze (să dea aerul afară). De cele mai multe ori, va adormi. Trezește-l cu delicatețe și pune-l în pătuț treaz fiind, fără să-l ții în brațe sau să-l legeni. Este deosebit de important ca micuțul să adoarmă fără ajutorul tău, pentru că acum, în primele 8 săptămâni de viață, își învață obiceiurile de somn. Nu-l lăsa să doarmă nesupravegheat pe burtică.
Unii bebeluși dorm bine în timpul zilei, dar refuză să doarmă noaptea. Practic, au un program inversat de odihnă. Ține bebelușul treaz mai mult în timpul fiecărei perioade de veghe din timpul zilei. Acest lucru va ajuta la creșterea nevoii de somn pe parcursul nopții. Unii pediatri recomandă jocurile cu micuțul imediat după alăptare, pentru a preveni situația în care bebelușul adoarme. Ieși cu bebelușul afară, asigurându-te însă să-l protejezi de lumina directă a soarelui. Lumina naturală ajută la resetarea ceasului intern. Dacă nu puteți ieși afară, așează pătuțul sau coșul copilului lângă o fereastră, astfel încât copilul să învețe diferența dintre zi și noapte. Evită activitățile care induc somnul, dacă este posibil, în timpul zilei. Nu combate nevoia bebelușului de a dormi, însă dacă prelungești cu câte puțin perioada în care acesta stă treaz, somnul ar putea fi amânat. Diminuează cât mai mult lumina în timpul nopții. La fel, evită zgomotele puternice, astfel încât bebelușul să se trezească rar din somnul nocturn. Ia în considerare înfășarea bebelușului noaptea, astfel încât brațele și picioarele lui să nu se miște, prevenind în acest fel trezirea.
Dacă îl hrănești la sân, laptele este digerat rapid. Foamea este un motiv comun pentru care bebelușii se trezesc în timpul nopții. Există copii pe care scutecul plin nu îi deranjează, alții încep să plângă imediat ce scutecul devine incomod. Poți opta și pentru scutece cu bandă care își schimbă culoarea atunci când se udă, ceea ce te va scuti de verificarea acestuia. Unor copii nu le place să li se schimbe scutecul din cauza senzației ciudate de aer rece pe piele, dar nici nu vor suporta ca acesta să fie plin. Un scutec de calitate, care are capacitatea de a absorbi umiditatea fără a crea disconfort celui mic, te poate scăpa totuși de multe nopți nedormite.
Unii bebeluși sunt obosiți și nu reușesc să adoarmă tocmai din acest motiv. Poți încerca mai multe variante: înfășatul, legănatul, cântatul, muzica liniștitoare, diferite sunete care îi plac, povești etc. Fiecare bebeluș este diferit, trebuie doar să descoperi ce funcționează în cazul micuțului tău. Bebelușii vor da anumite indicii când sunt obosiți, de exemplu plânsul fără motiv sau la cel mai mic stimul. Nu trebuie să te panichezi dacă nu descoperi aceste indicii imediat, deoarece recunoașterea acestor semne poate dura chiar și câteva săptămâni.
Indiferent care ar fi motivele pentru care bebelușul plânge noaptea, nu uita să-ți asculți instinctul matern, care te va ghida cel mai bine spre ceea ce are nevoie micuțul tău. Nimeni nu îți cunoaște copilul la fel de bine ca tine, așa că vei învăța cu timpul chiar și anumite tonuri diferite cu care acesta plânge, dar și metodele cele mai bune prin care să-l calmezi.
Asigurarea unei bune igiene a somnului la sugar și copilul mic este deosebit de importantă pentru o dezvoltare psihosomatică optimă a celui mic, în acest scop fiind recomandat părinților să instituie o rutină de odihnă cât mai din timp.
tags: #bebe #alaptat #se #trezeste #des #noaptea