La începutul vieții, un bebeluș trebuie să învețe mai întâi cum funcționează respirația. Mulți părinți devin însă îngrijorați în această etapă de învățare. Somnul bebelușilor, în special în lunile de nou-născut, nu este nici pe departe profund, liniștit sau pașnic. Este imprevizibil, agitat și plin de sunete neobișnuite. Sunetele unei respiraţii normale se pot asemăna cu o gâfâială uşoară, prin urmare, părinţii nu ar avea motive să se sperie.
Plămânii bebeluşilor nu funcţionează la capacitate maximă ori, mai curând, creierul încă nu este educat, nu îşi dă seama cum să comunice cu celelalte organe. Respiraţia este, în consecinţă, în proces în dezvoltare, de aceea este posibil să existe scurte perioade de timp în care fie se aude mai accelerat, fie mai încetinit sau pare să se încetinească cu totul (atenţie!, pentru o perioadă scurtă, nu lungă!).
Respiraţia rapidă, artificială, dificilă apare în cazul bronşiolitei, întâlnită mai ales la sugari. Bronşiolele (căile respiratorii mici) se îngustează din cauza unei infecţii virale (VSR sau virusul sinciţial respirator). Simptomele sunt: secreţie nazală, respiraţie cu dificultăţi - nările se deschid larg şi se mişcă mai des, geamătul respirator din timpul expiraţiei, zgomot înalt la expiraţie, febră, tuse, lipsa poftei de mâncare.
Şi, totuşi, cum ne dăm seama că bebeluşul respiră, atunci când somnul ni se pare prea liniştit şi nu auzim nici un sunet? Sunt mulţi părinţi care îşi pun întrebarea asta. Iată trei strategii sugerate în „Cartea bebeluşului“ (p. 31), scrisă de Birgit Gebauer-Sesterhenn şi supervizată de medicul Manfred Praun: 1. ţineţi degetul arătător umed aproape de năsucul bebeluşului; 2. dacă puneţi mâna pe coşul pieptului acestuia, se simte o mişcare uşoară în sus şi jos; 3. presaţi atent şi încet, cu degetul, pe fruntea bebelușului - locul se albeşte, apoi redevine rozaliu (indică buna circulaţie a sângelui).
Birgit Gebauer-Sesterhenn este de profesie jurnalistă şi cercetătoare în domeniul nutriţiei. A scos mai multe cărţi cu subiecte medicale. Are trei copii şi o bogată experienţă în domeniul parentingului. Dr. Manfred Praun, pe lângă cunoştinţele sale din medicina clasică, este interesat să introducă şi metode ale medicinei alternative în tratamentele sale. Şi-a dorit să devină medic pediatru încă de când era copil şi mergea împreună cu tatăl său, medic internist, în vizite la domiciliul pacienţilor.
Cum se toaletează nasul bebelușului? Nasul se toaletează cu o compresă sterilă înmuiată în ser. O rotim ușor, pentru a îndepărta impuritățile. Batista sugarului (care se atașează la aspirator) este recomandată doar de către medic și doar dacă sugarul este bolnav. Ele nu sunt instrumente de toaletare a nasului pentru igiena zilnică. Dacă observați că bebelușul nu poate respira bine și secrețiile blochează căile respiratorii superioare, puneți mult ser în nas (2, 3 jeturi) și folosiți apoi o pompiță manuală.
Laringomalacia la nou-născuți și sugari
Laringomalacia este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale căilor respiratorii superioare la nou-născuți și sugari. Pentru mulți părinți, primele săptămâni pot aduce o îngrijorare neștearsă: respirația zgomotoasă sau șuierătoare în timpul inspirației. Acesta este adesea primul semn de laringomalacie. Este cauzată de o imaturitate a cartilajului laringian, care nu este suficient de rigid pentru a menține deschisă calea aeriană în timpul inspirației.
Afectiunea apare de obicei în primele 2-4 săptămâni de viață și este mai evidentă când copilul este culcat pe spate, plânge sau se agită. Cel mai comun simptom este stridorul inspirator - un sunet șuierător, uneori similar cu un fluier. Diagnosticul este pus de un medic ORL pediatru, pe baza simptomelor și a unei laringoscopii flexibile. În majoritatea cazurilor, laringomalacia se ameliorează de la sine, fără tratament special.
Tratamentul depinde de severitate. În formele usoare, nu este necesar niciun tratament; în formele moderate se pot administra medicamente pentru controlul refluxului gastroesofagian; în formele severe poate fi recomandată supraglotoplastia. Este important să monitorizați semnele de agravare: dificultăți de hrănire, apnee, stagnare în greutate. Cele mai frecvente erori sunt subestimarea dificultăților respiratorii sau de alimentație, amanarea evaluării medicale și interpretarea stridorului ca fiind doar o răceală.
Sindromul de apnee în somn la copii (SASO)
SASO constă din întreruperi repetate ale respiraţiei în timpul somnului, cu durată de 3-5 secunde. Cauzele includ factori structural-scheletali ai feței, tonus neuromuscular, țesut limfoid prolapsat și răspuns neuronal diferit. Simptomele frecvente includ sforaitul persistent, somn agitat, cosmaruri, enurezis, nas infundat și respirație orala. La copii, somnolenta diurnă nu este întotdeauna prezentă; pot apărea modificări comportamentale subtile, precum iritabilitatea sau dificultăți de învățare.
Diagnosticul se pune prin chestionare, evaluări multidisciplinare și polisomnografie (standardul de aur). Tratamentul poate include chirurgie (adenotonsilectomie, corecții ale nazofaringelui), terapie CPAP (nCPAP) sau dispozitive orale, în funcție de severitatea și cauzele identificate.
Noi aspecte despre problemele respiratorii în primii ani de viață
Blocarea temporară a respirației poate apărea la copii ca reacție la șoc, durere sau frică, și, de obicei, este bine tolerată până la vârsta de 4-5 ani. Dacă episoadele se repetă sau durează, consultați medicul. S-eară despre alergii, reflux, și infecții poate afecta ritmul respirator; nu toate zgomotele sau trezirile necesită intervenție, dar monitorizarea este esențială.
Strategii practice pentru părinți
Reguli utile includ:
- Monitorizarea respirației și a hrănirii; consultați medicul dacă apar dificultăți respiratorii, cianoza sau stagnarea în greutate.
- Ridicarea capului în timpul somnului și evitare supraalimentării; menținerea bebelușului într-o poziție verticală după hrănire 20-30 de minute poate reduce refluxul.
- Igiena nazală cu ser fiziologic; evitarea utilizării batistelor sau aspiratoarelor fără indicația medicului în cazul sugarenilor sănătoși.
- Vaccinările pentru protecția împotriva infecțiilor respiratorii, includerea vaccinurilor antigripale sezoniere și antihemofilus, conform schemei naționale.
- În cazul copiilor cu risc crescut pentru SASO, urmăriți semnele de alarmă și consultați specialiști în centrele de somnologie.
Rolul alăptării și alimentației
Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea pentru avantajele sale imunitare; mamele ar trebui încurajate să continue alăptarea chiar și dacă copilul are alergie la proteinele din laptele de vacă, cu consiliere dietetică adecvată. Dacă se optează pentru formule, respectarea instrucțiunilor de preparare de pe etichetă este esențială pentru sănătatea sugarului.
Respirația pe gură și implicațiile stimulate
Respirația pe gură poate afecta forma feței pe termen lung: maxilar superior îngust, dinți înghesuiți, mușcătura deschisă. Poate duce la dificultăți la mestecat și înghițire; uscare warn a gurii poate favoriza cariile și inflamațiile gingivale. Este important să tratezi cauza din spatele gurii deschise, sub supravegherea medicului stomatolog pediatru.
Tulburarile de respiratie in somn la copii
Respirația la copii este un proces complicat, iar majoritatea zgomotelor și mișcărilor în timpul somnului fac parte din adaptarea organismului la viața extrasuturală. Însă monitorizarea atentă și consultările medicale la timp pot preveni complicațiile majore și pot asigura un somn liniștit pentru întreaga familie.
tags: #bebe #are #momente #cand #respira #mai