Otita, adică inflamația urechii, poate fi de trei tipuri: externă, medie (otita medie cu efuziune), internă. Otita este o inflamație a urechii, care poate afecta urechea externă, mijlocie sau internă. În funcție de agentul patologic, otita la copii poate fi de natură bacteriană, virală sau fungică. Otita medie reprezintă cea mai frecventă formă de otită la bebeluși. Otita medie acută este o afectiune frecventa in special la copiii cu varsta cuprinsa intre 2 si 3 ani.
Incidenta maxima a otitei medii apare intre 6-12 luni de viata, dar scade progresiv pana in jurul varstei de 5 ani. Drept urmare, otita la bebelusi, in special cea medie, este cu mult mai frecventa decat in restul populatiei. Conform datelor epidemiologice, 80% dintre copii vor avea otita medie cel putin o data de-a lungul vietii, 80-90% dintre ei facand otita medie cu efuziune chiar inainte de varsta scolara. Cinci din sase copii vor avea cel putin un episod de otita pana la varsta de trei ani. Peste 80% dintre copii au cel puțin un episod de otită medie până la vârsta de 3 ani. În tarile dezvoltate aproximativ 90% dintre copii au cel putin un episod de infectie la urechi inainte de a merge la scoala, cel mai adesea intre sase luni si patru ani.
Otita la bebelusi este una dintre principalele cauze pentru care parintii isi duc copilul la medicul pediatru. Chiar daca oricine poate dezvolta o astfel de infectie (cauzata de obicei de bacterii si virusuri), otita este cu mult mai frecventa in randul copiilor mici. Otita este o afectiune comuna si dureroasa, care poate afecta adesea urechile unui copil. Poate fi o problema medicala minora sau o infectie care necesita tratament. Otita la copii poate sa apara in oricare dintre cele doua tipuri ale urechii, medie si externa. In cele mai multe cazuri, otita la copii este cauzata de infectii bacteriene sau virale si prezinta simptome specifice.
Cauzele apariției otitei la copii
Otita medie este adesea cauzată de infecții bacteriene (Streptococcus pneumoniae și Moraxella catarrhalis) sau virale (Haemophilus influenzae). Otita la copii poate fi declanșată de infecții respiratorii, alergii, imunitate scăzută sau factori de mediu. Infectii respiratorii - otita medie este adesea asociata cu infectii ale cailor respiratorii superioare, cum ar fi raceala sau gripa. Virozele la copii sunt boli care pot afecta atât tractul respirator superior (fose nazale, faringe, laringe, trahee, sinusuri, ureche), cât și tractul respirator inferior (bronșii și alveole pulmonare). Infectii virale ale sistemului respirator superior la copii favorizeaza inflamatia mucoasei respiratorii si aparitia secretiilor apoase. Spre deosebire de adulti, la copii, trompa lui Eustachio este mai scurta si prezinta dispunere orizontala, fapt ce impiedica drenajul corespunzator al secretiilor. In timpul suflarii nasului sercetiile nazale sunt impinse prin intermediul orificiului de comunicare al trompei lui Eustachio cu nazofaringele, catre urechea medie, ceea ce determina aparitia otitelor.
Un alt factor important este subdezvoltarea structurală și funcțională a trompei lui Eustachio. Trompa lui Eustachio, care leagă urechea medie de nazofaringe, ajută la drenarea lichidului din urechea medie și la menținerea echilibrului presiunii aerului. De asemenea, prezenta vegetatiilor adenoide (polipi nazali) poate determina dificultăți respiratorii, favorizând pătrunderea germenilor la nivelul sistemului respirator superior al copilului în timpul sezonului rece. Vegetatiile adenoide sunt constituite din tesut limfoid cu rol de bariera mecanica impotriva particulelor microbiene si de productie de anticorpi. Otita medie seroasă (cu exsudat, nonsupurativă) este un tip particular de otită medie caracterizată de prezența unui lichid la nivelul urechii medii, neînsoțit de semne sau simptome de infecție. Uneori, din exsudatul de la nivelul urechii medii pot fi izolate și virusuri respiratorii (virus sincițial respirator, rinovirusuri), singure sau în asociere cu bacterii patogene.
Factori de risc includ vârsta (copiii cu vârsta cuprinsă între 6 luni și 2 ani sunt mai predispuși la otita medie), alergiile (în special la polen, praf sau animale de companie), fumatul pasiv (copiii expusi la fumul de tigara sunt mai susceptibili să dezvolte otita medie) și predispoziția genetică. Sugarii care sunt hraniti cu biberonul prezinta un risc mai crescut de infectii ale urechii fata de cei hraniti la san.
Simptomele otitei la bebeluși
Bebelusii nu dispun inca de capacitatea necesara de a transmite parintilor faptul ca au dureri la nivelul urechii (simptom tipic in caz de otita) sau ca auzul li s-a diminuat. Este important sa se acorde atentie sporita eventualelor simptome asociate, chiar daca bebelusul nu poate sa comunice parintilor faptul ca il doare. Otita la bebelusi poate duce si la hipoacuzie (diminuarea auzului).
Simptomele comune la otita la copii includ durere în ureche, senzație de plenitudine sau presiune în ureche, scurgeri din ureche, pierderea temporară a auzului, febră și disconfort general. Durerea în ureche poate varia de la ușoară până la intensă și poate fi continuă sau intermitentă. Febra moderată până la înaltă poate fi un simptom, în special în cazul otitei medii. În unele cazuri, otita medie poate duce la scurgeri de lichid sau puroi din ureche. Otita medie se caracterizează printr-un flux constant de lichid din urechea interna și presiunea asupra membranei timpanice. Otita externa implica inflamația țesuturilor de lângă ureche și se manifestă prin durere și prurit intens.
Simptomele pot varia în funcție de vârsta copilului și stadiul bolii. Adolescenții și copiii mai mari simt durere acută în ureche și uneori pierderea temporară a auzului. La copiii mai mici de șase luni, care fac febră sau manifestă orice simptome de infecție a urechii, trebuie duși de urgență la medic. Este important să solicitați asistență medicală imediată dacă cel mic are febra mai mare de 39 grade Celsius sau durere puternică la nivelul urechilor. O problemă este faptul ca, in multe cazuri, simptomele asociate sunt evidente doar in momentul in care se ajunge la scurgeri purulente din ureche.
- Durere în ureche
- Senzație de ureche înfundată
- Scurgeri din ureche (lichid sau puroi)
- Pierderea temporară a auzului
- Febră, frisoane
- Iritabilitate, tulburări de somn
- Scăderea apetitului
- Agitație, neliniște
- Refuzul de a mânca sau de a bea
- Atingerea frecventă a urechii afectate
- Dureri de cap
Diagnosticarea otitei
Diagnosticarea otitei la copii trebuie să urmească anumite semne, iar simptomele unei infecții a urechii pot indica o serie de afecțiuni. Este important să obțineți un diagnostic precis și un tratament prompt. Apelați medicul dacă: Simptomele durează mai mult de o zi; Simptomele sunt prezente la un copil cu vârsta mai mică de 6 luni; Durerea la ureche este severă; Bebelusul sau copilul tău este nedormit sau iritabil după o răceală sau o altă infecție respiratorie superioară; Observați o descărcare de lichid, puroi sau sânge din ureche.
Medicul va examina urechea, nasul și gâtul pentru a căuta semne fizice de otită la copii. În timpul consultului, medicul va folosi otoscopul pentru a vedea în interiorul urechii și pentru a observa eventualele inflamații sau secreții. Prin timpanometrie, dacă este cazul, se poate verifica vibrația timpanului la zgomote, așadar reacțiile și funcționarea. În cazul în care există suspiciunea de infecție bacteriană, se poate recomanda cultura de secreție auriculară, în care pot fi identificate infecții provocate de: Staphylococcus aureus, Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae sau Bacteroides fragilis.
Cum se examinează urechea cu un otoscop | BMJ Learning
Tratamentul otitei la bebeluși
Indiferent de cauză, tratamentul în caz de otită la bebeluș ar trebui să fie inițiat de către medicul specialist (ORL sau pediatru). Este esențial ca părinții să consulte un specialist atât pentru a se pune un diagnostic corect, cât și pentru a determina cel mai potrivit plan de tratament.
În cazul unei infecții bacteriene, dacă există simptome severe și persistente, se pot administra antibiotice. Se recomandă respectarea tratamentului cu antibiotice pe întreaga perioadă, chiar dacă pare că simptomele de otită la bebeluși au dispuns. Pentru a reduce durerea și febra în caz de otită la bebeluși, medicamentele pe bază de paracetamol sau ibuprofen sunt foarte eficiente. În multe cazuri, otita la bebeluși ar putea necesita doar monitorizare, în special dacă există suspiciunea unei infecții virale subiacente.
Tratamentul curativ este recomandat de medicul specialist ORL după examinarea pacientului și a investigațiilor de laborator. În funcție de tipul de otită diagnosticat, tratamentul diferă. Pentru otita externă, tratamentul constă, în primul rând, într-un tratament local și unul general care se administrează concomitent cu cel local. Tratamentul local constă în toaleta zilnică a conductului prin aspirarea secrețiilor și instilarea de soluții antiseptice, antiedematoase (rivanol, alcool boricat, betadină), acid boric sau violet de gențiană; meșă cu rivanol, betadină sau soluție burrow; soluții cu antibiotice nu mai mult de 5-7 zile pentru a nu determina o micoză secundară. Tratamentul medicamentos se bazează pe antibiotic în funcție de antibiogramă; antimicotic în funcție de antifungigramă; antialgice; antiinflamatoare nesteroidiene.
Tratamentul pentru otita medie are, de asemenea, o componentă locală și una generală. Tratamentul local constă în efectuarea de aspirații zilnice concomitent cu evitarea pătrunderii apei în ureche, iar tratamentul medicamentos se instituie pentru o perioadă de 7-10 zile și vizează eradicarea infecției și reducerea simptomatologiei prin administrarea precoce de antibiotice în funcție de antibiogramă; antialgice; antipiretice; antiinflamatoare; mucolitice (spray-uri, picături pentru otită, aerosoli); antihistaminice. Instituirea precoce a tratamentului medical previne apariția complicațiilor și necesitatea tratamentului chirurgical.
În cazurile severe sau recurente de otită la bebeluși, medicul poate recomanda o procedură de drenaj chirurgical numită miringotomie. Tratamentul chirurgical al otitelor la copii se adresează pacienților cu episoade recurente de inflamație la nivelul urechii medii sau al celor în cazul cărora lichidul nu dispare în decurs de 4-6 luni de la inițierea tratamentului medicamentos.
Ca o noutate în tratamentul infecțiilor respiratorii de tipul otitelor și adenoiditelor la copii este bacterioterapia - administrarea unor bacterii „bune, prietenoase”, care există în mod natural în nasul copiilor și care împiedică dezvoltarea bacteriilor periculoase, responsabile de producerea otitei recidivante. Când „respiri” bacterii bune, blochezi din primul moment atacurile germenilor responsabili de infecțiile tractului respirator.
Tratamentul suportiv implică hidratarea corespunzătoare a copilului prin aport oral de lichide care să prevină apariția dezechilibrelor hidroelectrolitice ale celui mic și prevede continuarea alăptării la sân în cazul sugarilor diagnosticați cu infecții ale urechii.
Prevenția otitei
Pentru a putea preveni episoadele de otită este nevoie, în primul rând, de respectarea normelor generale de igienă locală. Evitați contactul cu fumul de tutun la mâna a doua, cunoscut și sub denumirea de fumat pasiv. Fumatul pasiv provoacă mai multe infecții și poate provoca infecții mai severe. Asigurați-vă că nimeni nu fumează în casa dvs. Nimeni nu trebuie să fumeze în casă sau în mașină, mai ales atunci când sunt prezenți copiii.
Controlați alergiile. Inflamațiile cauzate de alergii pot provoca infecții ale urechii, mai ales dacă dumneavoastră sau copilul dumneavoastră aveți alte alergii, cum ar fi eczema. Reduceți expunerea copilului dvs. la răceli în primul an de viață. Majoritatea infecțiilor urechii încep cu o răceală. Dacă este posibil, încercați să amânați utilizarea centrelor mari de zi în primul an. Alăptați copilul în primele 6-12 luni de viață. Anticorpii din laptele matern reduc rata infecțiilor urechii.
Aveți grijă la respirație și sforăit. Sforăitul sau respirația constantă prin gură pot fi cauzate de adenoizi mari. Acestea pot contribui la infecții ale urechii. Poate fi necesar un examen efectuat de un medic otorinolaringologic și chiar o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea adenoidelor (adenoidectomie). Imunizări: Asigurați-vă că imunizările copilului dvs. sunt la zi, inclusiv vaccinul antigripal (vaccin antigripal) pentru cei de șase luni și mai mari. Prevenirea infecțiilor virale și a altor infecții ajută la prevenirea infecțiilor urechii.
Menținerea sănătății urechilor este esențială pentru bebeluși și copii. Evitați zgomotele puternice și folosiți, când este cazul, protecție auditivă, cum ar fi căștile antifonice. Principala greșeală este aceea de a folosi excesiv și necorespunzător bețișoarele de urechi. În ureche pot rămâne cantități mici de apă care formează mediul propice pentru înmulțirea bacteriilor.
Complicatiile otitei
Otita la copii poate duce la unele posibile complicații în cazul în care nu este tratată sau gestionată corespunzător. Perforația timpanului - în cazul unei infecții severe sau repetate a urechii medii, presiunea și inflamația pot determina perforarea timpanului, ceea ce poate duce la scurgeri de lichid sau puroi din ureche. Pierderea temporară a auzului - în timpul episoadelor acute de otită medie, poate apărea o scădere temporară a auzului. De obicei, auzul revine la normal odată ce infecția este tratată și inflamația scade.
Mastoidita - mastoidita este o infecție a celulelor mastoide, care sunt situate în osul temporal, în spatele urechii. Această complicație poate apărea atunci când infecția se extinde din urechea medie către osul temporal. Dacă otita este lăsată netratată, ea poate avea consecințe ireversibile asupra auzului. În plus, morbiditatea cauzată de această boală rămâne semnificativă, în ciuda utilizării frecvente a antibioticelor sistemice pentru a trata boala și complicațiile acesteia.
Complicatiile intratemporale includ pierderea auzului (rară, apărând la aproximativ doi din 10 mii de copii), perforație timpanului (un timpan rupt poate duce la pierderea auzului și poate face urechea medie vulnerabilă la infecții), otita medie supurativă cronică (o membrană timpanică perforată cu drenaj persistent din urechea medie timp de mai mult de 2-6 săptămâni), colesteatom (un chist sau sac care varsă straturi de piele veche, putând distruge oasele delicate ale urechii medii, afectând auzul, echilibrul și funcția mușchilor faciali), timpanoscleroza (stadiul final al oricărui proces inflamator cronic care afectează urechea), mastoidită (infecție ce afectează osul mastoid situat în spatele urechii), paralizia facială (înainte de apariția antibioticelor, apărea la aproximativ doi pacienți din 100 ce sufereau de otită medie acută, acum rata a scăzut la jumătate) și granulom de colesterol (un tip special de țesut de granulație al urechii medii, predispus la sângerare).
Cea mai periculoasă complicație ce apare în organism pe fondul otitei este abcesul cerebral, o acumulare de puroi la nivelul creierului pe fondul infecției. Cele mai frecvente simptome ale abcesului cerebral sunt: cefaleea, febra, greața, vărsăturile, deficitele neurologice. Datorită tehnicilor neurochirurgicale moderne, majoritatea abceselor cerebrale pot fi aspirate sau drenate, urmate de tratamentul antimicrobian intravenos timp de șase și până la opt săptămâni.
