Cel mai adesea, gelozia la copii se manifestă atunci când în viața familiei mai apare un frate sau o soră mai mic/ă. Motivul la prima vedere este că bebelușul acaparează mult din atenția părinților care până de curând a fost acordată lui. În alte cazuri, se întâmplă să apară gelozia dacă părintele acordă într-un moment atenție mai multă unui alt copil din afara familiei, mai ales dacă este și constrâns să împartă jucăriile. Invidia poate apărea între frați dacă se întâmplă ca cei doi nu sunt sau au impresia că nu sunt tratați în mod egal.
De exemplu, invidie este atunci când fratele mai mare spune “Nu-i corect! A făcut același lucru! Pe mine m-ai pedepsit, iar lui nu i-ai făcut nimic! M-am sătut să-mi spuneți <
Invidia vs. În cea mai mare parte, toate aceste sentimente și emoții le trăim și exprimăm diferit ca adulți, în funcție de timpul de temperament, de stima de sine și de comparațiile pe care le făceam sau ni se făceau în copilărie. Dacă, de exemplu, în copilărie unul dintre frați era deseori etichetat cu “copilul mai prost”, acesta, în viața de adult, v-a fi încercat mai des și mai puternic de sentimente de invidie și gelozie față de “fratele mai inteligent”. Oricum, indiferent de vârstă, de tipul de atașament, de atitudinea și modul de creștere al părinților, toți copiii ajung să simtă mai repede sau mai târziu sentimentul de gelozie și invidie.
Gelozia este un sentiment firesc care apare în general în prima parte a vieții, ca modalitate de exprimare prin care copilul transmite cum se simte în relație cu părintele, cum percepe realitatea acum, mai ales atunci când apar frați și surori mai mici. Când copilul este mic, atenția părinților și grija lor reprezintă “hrana cea mai de preț” pentru copil și asigură supraviețuirea. Atunci când intervine cineva sau ceva ce schimbă dynamicsa din familie, percepția celui mic se traduce cam așa: “Când tata și mama sunt atenți la mine, sunt în siguranță. Dacă nu mai am atenția și iubirea lor, este posibil să mor.”
De aceea, dacă frații mai mari spun despre frații mai mici “Îl urăsc! Îl arunc de la etaj sau la gunoi! Vreau să dispară!”, nu este pentru a supăra părintele sau pe cel mic, ci copilul mare are nevoie doar să fie reasigurat că tata și mama vor rămâne părinții lui în continuare. În plus, până la aproximativ 3 ani, copilul este perceput deseori “posesiv”. Astfel, ajută să spunem copilului cel mare: “Tu ești primul nostru copil. Te iubim, chiar dacă îl iubim și pe fratele tău mai mic. Tu ai locul tău special în familia aceasta și el are locul lui.”
Copilul învață în primul rând să comunice emoțional, chiar dacă nu știe ce simte. De aceea, este posibil ca un copil de 1 an să împingă sau să lovească “din senin” un alt copil dacă observă că părintele îi acordă acum atenție celuilalt. Deși bebelușul se separă la naștere de corpul mamei, cei doi rămân într-o conexiune specială timp de încă minimum un an, consideră unii specialiști. De aceea, abia după 2 ani, copilul învață încet, încet să-și capete independența.
Răspunsuri practice pentru părinți în fața geloziei între frați
- Copilul mare poate testa scenarii: regresie în comportament, schimbări de rutină sau crize pentru a recâștiga atenția părinților. Este important să răspundem cu calm și să explicăm că iubirea părinților este pentru toți copiii, cu locuri speciale pentru fiecare.
- Este necesar să arătăm înțelegere și blândețe, să identificăm emoțiile pe care le simte copilul mare și să-l încurajăm să verbalizeze ceea ce simte în viitor.
- La apariția fratelui mic, este util să comunicăm clar că fratele mai mic are nevoi diferite, iar “locul” fiecăruia în familie este sigur și valid.
- Este recomandat să ne întâlnim cu o regresie în comportamentul copilului cel mare pentru a înțelege strategiile care funcționează pentru recaptarea atenției părinților, dar să pavăm calea către gestionarea emoțiilor prin discuții și jocuri.
- Schimbarea rutinei copilului mare la apariția copilului mic poate ajuta la acomodare; părinții responsabili cresc un copil echilibrat, capabil să gestioneze gelozia și să formeze atașamente sănătoase.
Gelozia între frați este un subiect frecvent în discuțiile despre familie. Lupta pentru resurse-atenția, timpul părinților, jucăriile-este normală, iar perioadele de iubire și de ură pot alterna. Consecințele pe termen lung depind de modul în care părinții reacționează la conflict și de temperamentul copiilor. Modelele de rol din familie, comunicarea în cuplu și strategiile de management al conflictelor între frați joacă un rol crucial în dezvoltarea copiilor către relații stabile în viitor.
Relația dintre temperament, vârstă și dinamica fraților
Diferența de vârstă influențează semnificativ modul în care frații interacționează. Perioada optimă pentru o legătură pozitivă între frați poate fi până în 2 ani, însă riscul de rivalitate este mare, în special la băieți. Fetițele tind să suporte maternitatea mai bine, iar relațiile dintre gemeni pot părea foarte puternice. Temperamentul, compatibilitatea și sexul copiilor joacă roluri importante în modul în care se formează relațiile între frați.
Răspunsurile despre cum să creștem frații pentru a se sprijini reciproc includ reconectarea, empatia, lăsarea copiilor să își exprime liber dorințele, construirea unei relații pozitive și petrecerea timpului special împreună. Aceste practici ajută la reducerea tensiunilor și la cultivarea unor legături de durată în familie.
Cum gestionăm gelozia între frați
Este important să intervenim pentru protecția bebelușului atunci când este nevoie, menținând în același timp calmul și claritatea comunicării cu copilul mai mare. O abordare empatică, limitarea comportamentelor dăunătoare și validarea sentimentelor copilului mare contribuie la dezvoltarea unui atașament sănătos și la o familie echilibrată.
tags: #bebe #nu #rade #la #frati