Hrănirea cu biberonul prin metoda corectă asigură lipsa colicilor, regurgitărilor, vărsăturilor, agitației, asigură un tranzit intestinal normal și ușurează digestia. În general, punem în biberon de toate: lapte praf în primul rând, dar și alte alimente lichide sau semisolide, ca de exemplu suc, supă cremă de legume, cereale, apă, ceai. Da, este dragoste fără plăcerea sânului! DA! Un sugar se poate simți iubit de părinții lui indiferent dacă este hrănit la sân sau cu biberonul; indiferent dacă este alimentat de mamă, tată sau bunică. Importante sunt emoțiile simțite și transmise în timpul actului hrănirii. Faceți un ritual din hrănirea ci biberonul, exact cum se face din alimentația la sân. Protejați copilul de lume, zgomot, distragerea atenției în timpul hrănirii. El trebuie să fie conștient și concentrat pe ceea ce îngurjitează; să simtă gustul și savoarea alimentelor, să-și conștientizeze senzațiile de foame, sațietate sau de prea plin.
Pregătirea biberonului și tehnica de hrănire pentru confortul bebelușului
Dacă alăptarea la sân nu impune un orar strict al meselor, hrănirea cu lapte praf cere un program bine stabilit, cu ore fixe și durată calculată a mesei. O să vă prezint în continuare câteva metode de preparare a laptelui praf. Avem reprezentate cantitățile aproximative/kg corp și vârstă, inclusiv ritmul meselor - direct pe cutiile de lapte praf. Ca principiu, utilizați condiții cât mai bune de igienă. Folosiți apă de bună calitate, proaspătă, sterilizată prin fierbere doar o singură dată, pe care o turnați direct în biberon, ”instant”… ca și cafeaua voastră de dimineață!
Se fierbe apa. Apa fiartă este turnată în biberon la nivelul indicat. Se umple măsura cu lapte praf din cutie și se netezește (măsura nu se umple cu vârf, nu va fi îndesată). Se adaugă numărul de măsuri corespunzătoare cantității de lapte pentru o masă (laptele praf se va dizolva rapid în apa fierbinte). Se astupă biberonul cu discul și inelul de închidere, fără tetină și se agită. Se scoate discul și inelul și se pune tetina cu vârful în jos. Se pune la loc discul și inelul. Se fixează tetina cu vârful în sus. Se verifică fluxul de lapte (1-3 pic/sec). Se testează temperatura laptelui, prin picurare pe fața internă a încheieturii mâinii (să fie călduț). Se deșurubează inelul, pentru a lăsa aerul să intre pe măsură ce sugarul golește biberonul (tetina nu se va turti, fluxul nu se va opri).
Sugarul vostru va fi ținut strâns în brațe, i se va zâmbi, se va vorbi cu el (are nevoie de atenție și afecțiune în timpul mesei, exact ca la sân). În timpul suptului, biberonul se înclină (tetina să fie plină cu lapte, fără aer). Dacă tetina se turtește, se mișcă biberonul în gura sugarului; astfel, aerul va pătrunde din nou în biberon și va facilita fluxul de lapte. Când a terminat tot laptele se trage cu fermitate biberonul afară din guriță. Dacă nu vrea să dea drumul la biberon, se strecoară degetul mic între gingii, pe lângă tetină, delicat, cu blândețe și se reîncearcă scoaterea biberonului.
Reîncălzirea biberonului cu lapte se face într-un vas cu apă caldă (nu la cuptor cu microunde sau pe flacără, la aragaz). Există încălzitoare speciale pentru biberon care fac încălzirea hranei bebelușului vostru mai rapidă și mai sigură, indiferent de conținutul biberonului (lapte matern, formulă, supă, etc). Aparatul calculează direct timpul de încălzire necesar, funcție de tipul hranei, cantitatea de aliment și temperatura inițială a acestuia (din frigider, din congelator, etc).
Planificarea meselor și calmul în timpul hrănirii
Orice viitor părinte se gândește la momentele în care bebelușul devine agitat și începe să plângă, dar nimic nu va poate pregăti de fapt pentru plansul excesiv la sugari. De obicei, sugarii plâng pentru a anunța foamea, oboseala sau nevoia să li se schimbe scutecul. Sugarii au puține motive prin care pot obține un răspuns, unul dintre ele fiind chiarPlansul. Mulți părinți cred că una dintre principalele cauze pentru un sugar plânge este din cauza gazelor, însă acest lucru nu este întotdeauna dureros.
Deși este normal ca un sugar să plângă, plansul excesiv poate indica o problemă ce necesită atenție. Planul de acțiune poate include identificarea semnelor foamei (de exemplu găfâitul degetelor în gură), reducerea stimulilor în timpul mesei, și acordarea timpului necesar pentru suptul din biberon, cu pauze scurte pentru aer.
În cazul bebelușilor hrăniți cu biberonul, unii pot regurgita sau „scuipa” aer în timpul mesei; există astfel de cazuri numite „happy spitters” care regurgitează frecvent, dar se dezvoltă normal. Regurgitațiile și refluxul gastroesofagian (RGE) pot apărea în primele luni, dar majoritatea dispar în 12-24 de luni. Regurgitațiile sunt diferite de vărsături, care implică efort și greață.
Dincolo de planificarea hranei, este esențial să ridicați copilul după masă pentru eructare și să evitați activitatea excesivă imediat după masă. În cazul BR, dacă copilul pare să înghită prea tare laptele, poate fi necesar să ajustați fluxul tetinei sau să reveniți la o altă formulă.
Simptomele și cauzele frecvente ale refluxului gastroesofagian la sugari
Refluxul gastroesofagian (RGE) reprezintă pasajul involuntar al conținutului gastric în esofag, însoțit uneori de regurgitații și vărsături. În primele patru luni de viață, 50-60% dintre sugari prezină vărsături cel puțin o dată pe zi, iar 15-20% cel puțin de patru ori pe zi. La bebelușii sănătoși pot apărea mai multe episoade pe zi, însă acest lucru nu reprezintă, de obicei, un motiv de îngrijorare. Regurgitațiile dispar până la vârsta de 12-24 de luni.
SEI este considerat principala barieră antireflux, însă la sugari sfincterul poate fi imatur, permițând regurgitul. Regurgitatul nu este însoțit de greață sau efort de vomă. Există și reflux laringofaringian (LPR), numit „silențios” pentru că nu întotdeauna cauzează simptome exterioare. Diagnosticarea include astfel RGE fiziologic vs patologic, cu investigații precum ecografia esofagiană, ecografia abdominală și pH-metria esofagiană, după cum este indicat de situație.
Semnele digestive includ vărsături, regurgitații, ruminație, iar semnele extradigestive includ tuse cronică, pneumonie de aspirație, stridor, apnee, și altele. Sindromul Sandifer este o complicație rară a RGE, cu mișcări bruste ale capului și gâtului, confundat adesea cu crize epileptice. EEG-ul este normal în timpul acestor manifestări.
Recomandări practice pentru părinți
Alăptarea este cea mai bună modalitate de a hrăni nou-năzuții, iar OMS recomandă exclusiv alăptarea în primele 6 luni. Când se apelează la biberon, este important să alegi tetina potrivită, să menții o poziție confortabilă și să observi semnele de foame, oboseală sau suprastimulare. În timpul hrănirii, asigură-te că biberonul este deasupra nivelului corpului, tetinaplină cu lichid, iar aerul să intre prin deschiderea corespunzătoare pentru a preveni înghițirea aerului în exces.
Există situații când bebelușul refuză biberonul. În astfel de cazuri, încearcă oferirea când copilul este pe cale să se trezească sau să adoarmă, lasă-l să atingă biberonul, roagă un alt adult să ofere laptele sau încearcă laptele matern proaspăt muls. Poate fi util să expuneți copilul la biberon în medii noi, să schimbați temperatura laptelui, să utilizați distracții temporare sau să reduceți timpul hrănirii pentru a reduce stresul.
Semnele că ai putea avea nevoie de schimbare a formulei includ diaree, iritabilitate excesivă, gaze, probleme de somn, erupții cutanate sau respirație șuitătoare după masă. Dacă observi astfel de semne, consultă pediatrul pentru a decide dacă este necesară schimbarea formulei.
Regurgitațiile la bebeluși pot părea îngrijorătoare, dar în majoritatea cazurilor sunt normale și se rezolvă cu maturizarea sistemului digestiv. Mesele mai calme, porții mai mici, pauze pentru aer și poziția verticală după masă pot reduce episoadele. Dacă refluxul persista și copilul nu ia în greutate sau este foarte irritat, caută asistență medicală imediat.
În cazul unui sugar care plânge excesiv, este important să elimini cauzele frecvente: foamea, scutecul murdar sau hiperstimularea. Plansul excessiv poate părea provocator, dar odată ce cauzele sunt identificate și gestionate, situația de disconfort se poate rezolva.
Confruntarea cu planul de hrănire și concluzii practice
Cu un plan clar de hrănire, ritualuri liniștite și ajustări adecvate ale formulei și tetinei, bebelușul poate fi hrănit confortabil, iar plânsul excesiv să scadă semnificativ. Concentrează-te pe răbdare, implicarea ta emoțională în timpul mesei și pe observarea semnelor copilului pentru a adapta hrănirea la nevoile lui.
În final, regurgitațiile și refluxul la sugari sunt frecvente și temporare, iar cu măsuri simple de gestionare și consulturi medicale atunci când este necesar, poți asigura o alimentație sigură și liniștită pentru copilul tău.
Înțelegerea refluxului la copii | Spitalul de Copii din Boston
Clarificări despre reflux și regurgitații
Regurgitațiile, în cazul bebelușilor, sunt frecvente și deseori fiziologice, iar vârstă până la care dispar pot fi variabile. Regurgitațiile nu înseamnă neapărat o problemă gravă dacă sugarii cresc în greutate și sunt activi, însă dacă apar complicații, este necesar consult medical.
Este important să nu confunzi regurgitațiile cu vărsăturile, întrucât aceste din urmă implică în mod tipic efortul și nu pot fi ignorate dacă apar frecvent sau cu cantități mari.
tags: #bebe #plange #cand #ii #pun #biberonul
Postări populare:
- Niacina în timpul sarcinii: beneficii, doze recomandate și considerații pentru viitoarele mame
- Sprijin italian pentru nou-născuți în Neamț: 10 combine frigorifice Arctic
- Adeverința tip pentru postnatal Slatina: cum să-ți pregătești documentele
- Echipamente necesare în cabinetul obstetrică-ginecologie: ghid de înființare
- Afecțiuni frecvente ale ochilor la copii în Botoșani