Un nou-născut are greutate mică la naștere dacă este mai mic decât media normală pentru sexul său și/sau pentru vârsta gestatională la care s-a născut. Astfel de bebeluși au suferit în timpul perioadei de gestație și nu s-au putut dezvolta normal. În anumite situații restrictia de creștere este sinonim cu greutatea mică la naștere, mai ales când nou-născutul cantărește mai puțin de 2500 de grame.
Există și termenul de greutate extrem de mică la naștere pentru descreșterea bebelușilor ELBW (< 1000 g) și greutate foarte mică la naștere pentru VSG (< 1500 g). Incidenta difera în funcție de zona și statutul economic, de nivelul de educație al mamei, dar în țări dezvoltate apare la aproximativ 8% dintre nou-născuți, iar în țări în curs de dezvoltare peste 30%. Mulți dintre prematuri sunt și născuți cu greutate mică la naștere. Cauzele pot fi grupate în materne, fetale și placentare, iar placenta insuficient dezvoltată este o cauză frecventă, rezultând malnutriția cronică a fătului.
Placenta poate fi agresată endogen în cazul mamei cu insuficiență renală, fenilcetonurie sau infecții în timpul sarcinii (rubeolic, cytomegalovirus, Toxoplasma gondii, sifilis). Un nou-născut cu greutate mică poate fi prematur și poate dezvolta hipoglicemie, policitemie, sindrom de detresă respiratorie, enterocolite sau complicații induse de hipotermie: apnee, acidoză. Infecțiile pot fi mai frecvente și mai severe în această categorie, necesitând atenție sporită.
Cea mai folosită investigație pentru stabilirea vârstei de gestație și a greutății este ecografia. Datele din ecografie pot stabili diagnosticul de certitudine, dar pot exista variații asemănătoare în alte situații. Dacă apar modificări anormale la ecografie, este indicată colaborarea între obstetrician și neonatolog. Dacă restricția de creștere nu este diagnosticată în sarcină, fătul se naște cu greutate mică. Complicațiile provin din insuficiența dezvoltării pentru viața extrauterină, în special pentru prematuri.
Prevenția implică evitarea factorilor de risc pentru mamă: fumat, alcool, droguri, efectuarea analizelor medicale și investigații imagistice ultrasonografice conform recomandărilor medicului. Bebelusii prematuri au nevoie de calorii maxime și de nutriție optimă pentru a crește în greutate și a se dezvolta.
Hrănirea bebelușilor prematuri se planifică cu atenție: lapte matern sau formulă specială cu mai multe grăsimi și proteine decât formula obișnuită, pentru a asigura aport caloric necesar. În prima perioadă stomacul acestora este mic, deci hrana se administrează frecvent, cu semne de sătietate după masă, până la maximum opt scutece ude/zi. Când nu se poate crește prin cantitate, se prioritizează calitatea calorică a alimentației, pentru a facilita creșterea în greutate, în timp ce se evită calorii inutile.
Procedura Kangaroo (piele pe piele) poate ajuta caloric în creștere și stabilizarea temperaturii corporale. Contactul direct cu mama contribuie la creșterea în greutate mai rapid la prematuri, potrivit Academiei Americane de Pediatrie. Alimentația enterală precoce, în special lapte matern, este recomandată de la prima zi de viață, în doze mici (20 ml/kg/zi, fracționat în 7-8 mese), crescând progresiv în funcție de toleranță. În cazul retardului de creștere intrauterină, prudența este importantă din cauza riscului de enterocolită ulceronecrotică.
Nutriția prematurului ELBW implică nutriție parenterală asociată cu nutriția enterală; scopul este să se acopere necesarul hidric și nutritiv în condiții sigure. Stabilirea necesarului caloric variază: 105-130 kcal/kg/zi recomandat de American Academy of Pediatrics, 98-128 kcal/kg/zi de ESPGHAN, cu distribuția de macronutrienți proteine 10-15%, glucide 60-65% și lipide 30-35%. Metabolismul bazal este util în plafoanele de nutriție: prematuri cu nutriție parenterală totală au necesități în jur de 50 kcal/kg/zi, iar cei cu nutriție enterală pot ajunge la circa 60 kcal/kg/zi. Monitorizarea aportului și a toleranței este crucială pentru a evita complicații ca hipervolemia sau hiperglicemia.
Proteinele administrate de la prima zi (1-1,5 g/kg/zi, creștere cu 1 g/kg/zi) ajută la creșterea în greutate și dezvoltarea neurologică. ESPGHAN 2010 recomandă ca prematurii <1000 g să ajungă la 3,6-4,1 g proteine/100 kcal sau 4-4,5 g/kg/zi. Lipidele, fie din uleiuri vegetale, fie din ulei de pește (sau combinații SMOF), oferă aport caloric necesar; se recomandă lipide de 20% în concentrații adecvate, cu doze inițiale de 0,5 g/kg/zi și creștere zilnică de 0,5-1 g/kg/zi până la 3-4 g/kg/zi. Monitorizarea trigliceridelor este recomandată, ținând sub 250 mg/dl.
La prematuri ELBW, aportul de carbohidrați trebuie să asigure un nivel glicemic stabil (45-50 mg/dl la minorii prematuri). O mare grijă este necesară pentru a evita hiperglicemia (>150 mg/dl) și comorbidități precum sepsis sau hemoragii intraventriculare. Alimentația parenterală poate include aminoacizi, lipide, electroliți și vitamine, iar administrarea intravenoasă poate fi prin cateter central ombilical sau percutanat. Probioticele pot fi utile pentru modularea motilității intestinale, iar hrănirea cu lapte matern rămâne ideală și se poate supplementa cu fortifiante specializate (BMF, Calogen, Liquigen, Lunilen etc.) pentru creșterea caloriilor.
Vârsta corectată este importantă pentru evaluarea dezvoltării unui copil prematur: se scade numărul săptămânilor de prematuritate din vârsta calendaristică pentru a obține vârsta corectată, ceea ce ajută la comparații adecvate cu copii la termen. Nutriția și creșterea continuă să fie monitorizate după externare, cu greutăți săptămânale sau lunare, în funcție de recomandările medicilor.
Angajamentul părinților în îngrijire este esențial: monitorizarea creșterii, hrănirii, temperaturii și confortului bebelușului, precum și participarea activă la îngrijire stimulează dezvoltarea armonioasă. Îngrijirea prematurilor poate include temperatură în incubator, poziționare corectă pentru respirație optimă, monitorizare cardiovasculară și de oxigen, precum și suport pentru alăptare, cu stimularea producerii de lapte prin mulgere dacă hrănirea directă la sân nu este posibilă.
Copil prematur - Nutriție și hrănire
Problemele asociate prematurității includ întârzierea dezvoltării neurologice, displazie bronhopulmonară, risc crescut de sepsis, afectări ale auzului, vederii (retinopatie a prematurității) și tulburări de învățare. Externarea prematurilor se poate face atunci când au atins o greutate de aproximativ 3 kg, pot hrăni singuri și își pot menține temperatura stabil, iar monitorizarea continuă este necesară. Creșterea în greutate a sugarului este o preocupare majoră în primul an, cu rate diferite între sugarii alimentați natural și cei cu formulă.
La SANADOR există posibilități de consultanță și investigații adaptate fiecărui copil, oferind îngrijire personalizată, monitorizare atentă a creșterii și dezvoltării, precum și suport din partea medicilor experimentați în domeniul perinatologiei. Nou-născutul prematur necesită atenție specială pentru o creștere sănătoasă și un parcurs cât mai bun în dezvoltare.
tags: #bebe #prematur #nu #ia #in #greutate
Postări populare:
- Ghid pentru renuntarea la scutece dupa spitalizare
- Metoda auscultației cordului fetal și importanța ei clinică
- Idei inspiraționale despre neurologia pediatrică în viața copiilor
- Ghid detaliat privind tratamentul farmacologic al contractiilor uterine după cezariană
- Ghid complet: biberoane cu tetină din cauciuc pentru micuți