Gestionarea alăptării când bebelușul refuză sânul și preferă biberonul: cauze, strategii și soluții practice

Uneori bebelușul pare înfometat și se poartă ca și cum ar cere sân. Dar, când mama încearcă să îl hrănească, el refuză să sugă și plânge. Uneori bebelușul începe să sugă și apoi izbucnește în lacrimi. Lasă sânul și nu mai vrea deloc să sugă. Din fericire, această stare este temporară și trece rapid. Cu toate acestea, este mereu bine să știi cauza. Există multe motive pentru care bebelușul plânge în timpul alăptării la sân. Laptele curge de la sân rapid, ca un șuvoi puternic, iar bebelușul nu în poate înghiți suficient de rapid. În astfel de cazuri, se poate îneca și plânge. Înghite mult aer, ceea ce conduce la dureri de stomac și începe să asocieze mâncatul cu durerea.

În cazul în care bebelușul nu prinde corect mamelonul sau a fost alăptat în poziții incomode, poate apărea refuzul la sân. Bebelușul se teme de durere. Se poate întâmpla atunci când bebelușul (după cezariană, de exemplu) s-a confruntat cu aspirarea nedelicată a mucusului și acum asociază cu durerea orice intră în gură. Bebelușul refuză pentru că este prea adormit; această situație apare adesea după travaliu sau ca efect al medicamentelor administrate mamei. Bebelușul refuză să prindă sânul deoarece hrănirea este dureroasă. Bebelușul poate să nu vrea să sugă atunci când se dezvoltă infecția sau când a răcit.

Refuzul de a suge poate fi legat și de o schimbare a gustului laptelui (de exemplu după ce ai consumat anumite alimente cu arome puternice). Dispoziția mamei poate influența, de asemenea: o dispoziție proastă poate fi transferată bebelușului. Bebelușul poate fi foarte înfometat, iar foamea mare îl face pe copil să fie iritat și să plângă; este dificil să îl pui la sân când este în criză și, după ce reușești, poate suge cu disperare, înghițind mult aer.

În primul rând, încearcă să afli motivul protestului bebelușului. Nu reacționa nervos pentru că vei agrava starea de fapt. Ține în brațe bebelușul, calmează-l și asigură-te că nu suferă de ceva: vezi dacă are febră, nas înfundat, afte în gură sau alte simptome vizibile. Dacă nu îți este clar, cere ajutorul personalului medical în primele zile de viață sau în timpul spitalizării: roagă un medic sau o moasă să te sfătuiască sau solicită asistența unui consultant în alăptare.

Atunci când ai trecut prin cezariană, nu lăsa pe nimeni să îți spună că bebelușul nu vrea să sugă pentru că nu ai lapte. Nu este adevărat! Dacă bebelușul este prea adormit, trezește-l delicat pentru a-l alăpta: atinge-i obrazul sau piciorușele. Alege locuri liniștite și drăguțe pentru alăptat, ca bebelușul să nu fie distras de stimuli suplimentari. Așază bebelușul pe sân într-o poziție în care să nu trebuiască să întoarcă capul pentru a ajunge la mamelon. Verifică dacă a prins corect mamelonul: ar trebui să țină în gură mamelonul și areola.

Pentru ca bebelușul să sugă bucuros la sân, nu suplimenta alăptarea cu lapte praf formulă și nu îi oferi glucoză ori ceaiuri din plante. Până la vârsta de 5-6 luni laptele tău este suficient. Băuturile suplimentare nu sunt necesare, nici în perioadele caniculare. Când îți este teamă că nu ai suficient lapte, citește sfaturile din capitolul Debitul insuficient de lapte. Când bebelușul se îneacă și plânge pentru că laptele curge prea rapid, captează primul jet puternic de lapte cu ajutorul unui scutec sau tampon și reatașează-l la sân atunci când debitul se calmează. Când bebelușul are dureri de stomac din cauza aerului înghițit, eructă-l: așază-l cu burtica în jos pe genunchii tăi, apoi ridică-l pe umăr și repetă dacă este necesar. După eructare, pune din nou bebelușul la sân. Dacă este necesar, lasă-l să eructeze de mai multe ori în timpul unei alăptări corecte.

Dacă bebelușul refuză să sugă la sân timp îndelungat, asigură-te că lactația este menținută: extrage lapte manual sau cu pompa pentru a-i oferi apoi într-un mod care să nu afecteze tehnica de supt. Extragerea regulată a laptelui în situația în care bebelușul nu golește sânul este esențială pentru a preveni staze dureroase ale laptelui. Dacă nimic nu funcționează, consultă un consultant sau consilier în lactație. În Marea Britanie, poți contacta IBCLC-ii și CLA, iar lista lor este disponibilă online, de exemplu la lcgb.org.

Tranziția de la alăptat la biberon: strategii pentru o tranziție cât mai ușoară

Odată cu creșterea bebelușului, apare și nevoia de a introduce biberonul. Ritmul tranziției poate varia: nu există o vârstă universal valabilă, dar specialiștii recomandă să începeți introducerea biberonului după primele 4-6 săptămâni, când alăptarea este deja bine stabilită. Forma și designul biberonului influențează acceptarea la cei mici: un gat larg, tetine cu flux lent și o formă ergonomică pot facilita transferul de la sân la biberon.

Planul de tranziție în etape poate include: 1) nu înlocuiți toate mesele de sân dintr-o dată, începeți cu o masă pe zi; 2) lăsați alt adult să ofere biberonul în unele situații; 3) alegeți tetina care să semene cât mai mult cu fluxul de la sân; 4) hrănirea cu biberonul să fie un moment liniștit, similar cu alăptarea; 5) dacă bebelușul refuză, opriți încercarea și reluați mai târziu. Rabdarea este cheia.

Gatul larg Adora facilitează umplerea ușoară a biberonului și include tetine cu valvă anti-colici care pot ameliora colicile. Trecerea la biberon poate necesita încercări multiple: bebelușul familiarizat cu alăptarea poate fi derutat de gustul și temperatura tetinei, de aceea este util să încercați mai multe forme de tetine și să evitați schimbările bruște în timpul aceluiași proces de hrănire.

Planul pentru a evita respingerea pe termen lung include: să nu hrănești copilul cu biberonul când este foarte infometat sau agitat; să oferiți sprijin, contact piele pe piele, într-o poziție similară celei de la sân; să rețineți că trecerea poate implica perioade de adaptare, iar reperele clare ajută bebelușul să se obișnuiască.

Există și recomandări despre alegerea biberonului potrivit: biberon cu supapă anti-colici integrată, fără BPA, ușor de ținut; tetine cu flux lat, adaptate la etapa de dezvoltare a bebelușului; tetinele mai mari sau mai mici pot facilita adaptarea la un nou tip de hrănire. Pentru a evita descurajarea, poate fi utilă folosirea unui protector de mamelon sau a unor protecții ultra-subțiri care să faciliteze atașarea la sân în timpul tranziției.

Instrucțiuni practice pentru hrănirea cu biberonul: asigură-te că laptele este la temperatura potrivită, poziționează bebelușul cu capul înclinat, ajută-l să râgâie în timpul sesiunii și după, nu încălzi biberonul în cuptorul cu microunde, monitorizează semnele de sătulie (ridicarea capului, respingerea tetinei, apariția de zâmbete sau somn). Dacă bebelușul plânge, încearcă să-l liniștești cu mișcări ritmice, contact piele pe piele sau revenind la sân după un interval de timp.

În cazul în care bebelușul refuză atât sânul, cât și biberonul, discută cu medicul sau cu un consilier în alăptare pentru a identifica cauzele posibile: rabdare, reglare a atașării, folosirea frenectomiei dacă este necesară, sau re-evaluarea necesității supplementării cu lapte muls/formulă. OMS recomandă alăptarea exclusivă până la 6 luni și apoi introducerea treptată de hranire complementară, iar legătura mamă-copil rămâne un aspect esențial al dezvoltării sănătoase.

Sfat practical despre stimularea atașării corecte și detalii despre alimentație

In primele zile după naștere, contactul piele-pe-piele, rooming-in-ul și initierile timpurii ale alăptării pot preveni multe dificultăți precum problema de atașare sau refuzul sânului. Dacă bebelușul are icter fiziologic, monitorizarea frecvenței meselor (2-3 ore între mese), a semnelor de supt eficient (înghițituri frecvente, suficiente scutece ude) și a creșterii în greutate este esențială pentru a asigura o lactație adecvată.

Puseele de creștere sunt perioade normale, adesea cu creșteri bruşte ale cererii, iritabilitate și stres pentru mamă. Cheia este alăptarea la cerere, evitarea suplimentării fără motiv și căutarea ajutorului specializat dacă bebelușul nu se hrănește corespunzător sau dacă există nelămuriri. Comunicarea deschisă cu consultantul în lactație sau cu medicul pediatru poate preveni sau rezolva multe dificultăți.

În concluzie, tranzitia de la alăptat la biberon, deși poate părea dificilă, poate fi parcursă cu răbdare, empatie și alegeri potrivite. Fiecare copil este unic, iar o combinație de alăptare și hrănire cu biberon poate funcționa diferit de la un caz la altul. Cu informație corectă și ajutor de specialitate, majoritatea dificultăților pot fi prevenite sau soluționate.

tags: #bebe #refuza #total #sanul #si #bea

Postări populare:

• Tehnica implantului mamarn prin abord ombilical: pași, siguranță și rezultate
• Realități și percepții despre Redtube cu gravida la 70 de ani
• Ghid practic pentru obținerea certificatului constatator al sarcinilor
• Perfuzia litică în sarcină: indicații, riscuri și recomandări clinice
• cauzele infertilității și factorii de risc