O data cu venirea pe lume a bebelusului apar si temerile, ingrijorarile parintilor legate de adaptarea cu micutul lor. Dupa nastere incepe sa se construiasca atasamentul, noi medicii, facilitand ca acest contact sa se produca cat mai precoce. Primele luni de viata reprezinta perioada in care rata de crestere a copiilor este foarte accelerata, copiii iau in greutate in medie 750 g/luna in fiecare din primele 4 luni, alimentandu-se de preferat cu lapte matern, la cerere in functie de nevoile copilului (emotionale sau de foame). In prima luna bebelusii dorm mult, alternand perioadele de alimentatie cu cele de somn de 2-3 ore. Este importanta urmarirea curbei de crestere, din prima luna de viata, cand maturizarea neuronala este accelerata, fiind de nepermis o stagnare in greutate in prima luna de viata.
Pe parcursul acestor prime 6 luni de viata si pe masura ce acest organism se dezvolta, apar diverse modificari (cutanate, respiratorii, manifestari digestive, manifestari motorii). Copiii mici respira diferit fata de adulti. Ei au o frecventa respiratorie mai mare, de aproximativ 40-60 respiratii/min, respira mai amplu, folosesc respiratia de tip abdominal. Uneori parintii sesizeaza ca unii bebelusi pot respira mai frecvent, alterori mai rar, fac diverse zgomote in timp ce respira, chiar fac pauze in respiratie de cateva secunde si conduce la cresterea anxietatii parintilor de teama “mortii subite”.
“Fornaitul” in timpul inspirului - apare la multi bebelusi si este cel mai frecvent motiv de ingrijorare din partea parintilor. Adesea sugarii mici au episoade de reflux al continutului de acid gastric care ajunge pana in nazofaringe si irita mucoasa, in plus se asociaza cu o hipersalivatie. Stridorul- unii bebelusi au laringele insuficient de rigid si se colabeaza determinand astfel un sunet in timpul inspirului. In general se vindeca spontan in primele luni. Weezing sau respiratia suieratoare presupune un zgomot ascutit al respiratiei, atunci cand copilul expira (scoate aerul din plamani). In situatii severe este insotit si de un efort respirator intens. Daca apare brusc constituie motiv de ingrijorare, deoarece exista pericolul ca bebelusul sa fi aspirat. Nou-nascutii stranuta des fara a avea vreo semnificatie de boala. Scurgerea peristenta a unei secretii la nivelul unui ochi, mai rar a ambilor, conduce medicul la diagnosticul de obstructie de canal lacrimal. Aceasta presupune oprirerea scurgerii lacrimilor si se asociaza frecvent cu inflamatie/infectie.
O situatie frecvent intalnita la toti nou-nascutii este regurgitarea postalimentara a unei cantitati mici de lapte dupa supt (la san sau la biberon), de obicei cand bebelusul schimba pozitia (fie il ridicam in brate, fie il punem in pat) sau il batem pe spate sa scoata aerul inghitit (sa eructeze). In cazul in care cantitatea de lapte este mai mare si se produce cu efort “varsa in jet” si in mod repetat, atunci se impune un consult medical.
Speram ca informatiile noastre sa-ti fie de un real ajutor in identificarea principalelor modificari ce apar in viata unui nou-nascut. Ne dorim ca informatiile scrise, imaginile si elementele grafice prezentate in articolul nostru sa-ti fie de folos. Acestea vor fi considerate doar o informare generala, ele nu substituie in niciun caz o recomandare specializata.
● Dr. Sunt printre cele mai frecvente ingrijorari cu care parintii ajung la cabinetul de neurologie pediatrica. In multe cazuri, ceea ce descriu ei sunt ticuri. Totusi, nu orice tic trebuie ignorat. Ticurile sunt miscari sau sunete bruste, rapide, repetitive si involuntare, pe care copilul nu le produce intentionat. Ele apar fara un motiv aparent, se repeta in acelasi mod de fiecare data si, desi pot fi suprimate voluntar pentru scurt timp, nu pot fi eliminate complet prin simpla vointa. Ticurile sunt extrem de frecvente in copilarie. Studiile arata ca pana la 20% dintre copiii de varsta scolara prezinta cel putin un tic la un moment dat. Sunt cele mai frecvente si mai usor de observat de catre parinti. Sunt adesea nerecunoscute de parinti, care le atribuie unei raci sau unui obicei nervos.
Ticuri tranzitorii vs. Din punct de vedere al duratei, ticurile se impart in doua mari categorii. Ticurile tranzitorii dureaza mai putin de 12 luni si reprezinta forma cea mai frecventa la copii. Ele dispar de regula fara niciun tratament si nu lasa consecinte. Sindromul Tourette este cel mai cunoscut termen asociat cu ticurile, insa este important sa stiti ca el reprezinta forma cea mai severa si mai rara. Asadar, daca copilul dumneavoastra are doar ticuri motorii (de exemplu, clipit si ridicat din umeri) fara ticuri vocale, sau daca ticurile dureaza mai putin de un an, diagnosticul nu este sindromul Tourette.
Predispozitia genetica: ticurile au o componenta ereditara semnificativa. Parintii observa frecvent ca ticurile sunt mai intense in anumite momente. Reactia parintelui fata de tic este la fel de importanta ca orice tratament. Cea mai buna atitudine este ignorarea ticului in viata de zi cu zi si crearea unui mediu cat mai calm si lipsit de stres. Daca copilul intreaba singur despre tic, raspundeti simplu si linistitor: „Uneori creierul face anumite miscari pe care nu le controlam. Nu orice tic necesita o vizita la medic. Ticuri usoare: psihoeducatia parintilor si a copilului este suficienta. Ticuri moderate: terapia comportamentala, in special tehnica CBIT (Comprehensive Behavioral Intervention for Tics), este recomandata ca prima linie. Marea majoritate a ticururilor se amelioreaza semnificativ in adolescenta si dispar complet la maturitate. Ticurile sunt frecvente in copilarie, sunt in general benigne si nu reprezinta un semn de boala grava. Cel mai important lucru pe care il puteti face ca parinte este sa ramaneti calm, sa nu atrageti atentia copilului asupra ticului si sa creati un mediu linistit acasa. Nu asteptati saptamani intregi ingrijorati.
[1] Leckman JF, Riddle MA, Hardin MT, et al. The Yale Global Tic Severity Scale: initial testing of a clinician-rated scale of tic severity. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. [2] Pringsheim T, Doja A, Gorman D, et al. Canadian guidelines for the evidence-based treatment of tic disorders: pharmacotherapy. Can J Psychiatry. [3] Verdellen C, van de Griendt J, Hartmann A, Murphy T; ESSTS Guidelines Group. European clinical guidelines for Tourette syndrome and other tic disorders. Eur Child Adolesc Psychiatry. [4] American Academy of Neurology. Practice guideline: Treatment of tics in people with Tourette syndrome and chronic tic disorders. Neurology. [5] Singer HS. Tics and Tourette syndrome. Continuum (Minneap Minn). Publicat pe 21 iulie 2020Actualizat pe 15 septembrie 2021
Blocarea temporară a respirației se întâmplă atunci când un copil sau un bebeluș încetează să mai respire timp de până la un minut și poate leșina. Se poate întâmpla când copilul este speriat, supărat, furios, are un șoc sau durere bruscă. De obicei este inofensivă, dar poate fi un motiv de îngrijorare pentru părinți, în special atunci când se întâmplă pentru prima dată.
Acțiune imediata: Sunați la serviciul de urgență în caz de leșin sau dacă copilul nu se trezește, sau are tremur sau spașme. Ce se întâmplă în timpul blocării respirației: copilul poate plânge si apoi încetează brusc, devine albastru sau gri la piele, leșină timp de 1-2 minute. Este de obicei oprite pana la 4-5 ani, iar tratamentele specifice sunt rare. Cauzele includ șocuri, dureri bruste sau emoții puternice.
Interventia medicala: consultați medicul dacă episoadele devin frecvente sau afectează viața de zi cu zi. Tratamente pentru blocarea respirației nu există, iar anemia cu deficit de fier poate fi uneori legată.
Refluxul gastroesofagian este frecvent asociat cu laringomalacia și poate agrava simptomatologia prin iritarea și inflamatia structurilor laringiene. Alimentarea sugarului in pozitie verticalizata, mese mai mici si mai frecvente, evitarea supraalimentarii și mentinerea copilului în pozitie verticală aproximativ 20-30 de minute după hranire pot reduce simptomele.
Interventia chirurgicala este recomandata în formele moderate sau severe de laringomalacie, atunci când apar semne de obstructie respiratorie semnificativa sau afectare a dezvoltarii copilului. Supraglotoplastia este considerata o interventie sigura si eficienta, iar majoritatea sugarilor prezinta ameliorarea semnificativa a simptomelor respiratorii si de alimentatie dupa interventie.
Stridorul laringian congenital este cea mai frecventă cauză de stridor cronic la copii. Evoluția stridorului este autolimitantă pentru cei mai multi dintre oameni - problema dispare de la sine, în timp, fără a fi necesară vreo intervenție chirurgicală. În situațiile mai severe, însă, poate fi necesară examinarea căilor respiratorii la cabinet printr-o laringoscopie sau bronhoscopie.
Wheezing-ul reprezintă un zgomot expirator, cu origine la nivelul cailor aeriene, adesea asociat cu infecții respiratorii. În cazul bebelușilor poate fi dificil de identificat, dar cu ajutorul stetoscopului se poate auzi mai clar. Daca wheezing-ul este provocat de o infectie virala, tratamentul poate fi simptomatic, iar dacă este bacterian, antibioticele pot fi necesare. În caz de dificultate respiratorie, internarea poate fi necesară. Remediile naturiste nu tratează cauza și nu înlocuiesc tratamentul medical. Dacă wheezing-ul este însoțit de respirație grea, retractii sau febră mare, consultați urgent un specialist.
tags: #bebe #scoate #sunete #din #gat
Postări populare:
- Totul despre kit-ul de diversificare: produse recomandate și vârsta potrivită
- Consultatii de chirurgie pediatrică la Moinesti — detalii
- Alegerile parțiale din SUA: Ce se întâmplă cu Camera Reprezentanților și Senatul?
- Pediatrie în Constanța cu Dr. Sali Şeila – prezentare detaliată
- Colici la bebeluși: ghid practic pentru părinți