Boli grave se pot manifesta prin semne care va par minore, iar un diagnostic corect nu poate fi pus decat in urma unei consultatii detaliate a copilului dvs. in clinicile de specialitate. Am un copil care astazi implineste 5 luni. De cand l-am adus de la maternitate copilul meu a dormit toata noapte de la ora 9.30 pana la ora 7. Pana la 3 luni se trezea o singura data la ora 3 si manca dupa care adormea imediat. De o saptamana copilul meu se trezesate noaptea din ora in ora si incepe sa se frece la ochi. Se freaca pana se trezeste, dupa care adoarme foarte greu. Am fost la un oftalmolog si mi-a spus ca nu pare a avea ceva si oricat este mult prea mic pentru a-si da seama.
Nu stiu ce sa fac pentru ca nu reusesc sa-i tin mainile departe de ochi. Am incercat sa-l infas, dar tot le scoate. Cum pot sa-l fac sa nu mai duca manutele la ochi si sa doarma noaptea? Consider util un consult pediatric deoarece s-ar putea ca problema sa nu fie de natura oftalmologica, mai degraba cred ca este vorba despre o afectiune care il trezeste din somn, moment in care se produc manifestarile descrise. Mai ales daca tinem seama ca pe perioada noptii ochi sunt privati de efort, cantitatea de lumina la care acestia sunt supusi fiind banuiesc redusa. Indiferent ca este vorba de prezenta unui televizor sau a unui numar mare de vizitatori, ceea ce il agita pe micul si ii perturba somnul (noaptea au loc procesele de inmagazinare a memoriei deci de "procesare" a informatiei primite pe perioada zilei).
Fie este vorba de o afectiune care ar putea sa se manifeste predominant nocturn (de exemplu prezenta unei parazitoze intestinale care sa determine colici abdominale cu manifestari preponderent nocturne). Această publicaţie este adresată părinților şi viitorilor părinți în ce priveşte dezvoltarea motrică normală a bebeluşilor şi a copiilor mici. Atrage atenția asupra acelor semne îngrijorătoare care pot împiedica dezvoltarea motrică normală. Replici de genul: “lasă că îşi revine o dată cu vârsta”, sau “este leneş/ gras şi de aceea nu face o mişcare su alta” sunt greşite fundamental, deoarece încă din primele zile/- săptămâni/- luni de viaţă îşi pot pierde posibilităţi fantastice de recuperare. ATENTIE! Nou-născutul are membrele în flexie şi palmele închise în pumn. Statul în şezut este precedat de târâre şi mersul de-a buşilea. Despre un copil mic, atunci putem spune că merge independent cand, în cazul în care cade este în stare să se ridice fără ajutor.
Să nu cumpărăm nici rotobil. De ce să nu îl folosim? De obicei, un copil atunci este pus într-un premergător când încă nu este în stare să stea singur în şezut. Atunci când copilul este capabil să se ridice în genunchi, îi place să împingă obiecte mari situate în faţa lui (coş de rufe, găleată, etc)- astfel, se deplasează pe genunchi. În momentul în care deja se poate ridica în picioare, „tehnica îngenunchere- împingere” este ridicată la un rang mai înalt, adică păşeşte cu ajutorul unui scaun pe care îl impinge în faţă. Dispozitive pentru ajutarea invăţării mersului sunt de găsit pe o scară largă.
Exista multiple cauze pentru starea de iritabilitate a bebelusului, insa daca aceasta vine cu simptome de durere, trebuie sa mergeti cat mai repede la un medic pentru un consult de specialitate. Este un fenomen normal ca in primele luni de viata, bebelusii sa aiba o stare usoara de iritabilitate din adaptarea naturala la mediu, insa aceste simptome vor disparea de la sine. Un bebelus iritabil este agitat mai tot timpul, plange constant si din senin, dar fara o cauza patologica. Bebelusul ar putea plange si din cauza faptului ca a suferit unele dereglari in rutina sau in programul sau zilnic si ii este mult mai greu sa se adapteze la un program. Insa de multe ori, cea mai frecventa cauza sunt colicile. Este normal ca copiii sa devina agitati sau sa planga uneori. Un copil care plange mai mult de 3 ore pe zi poate avea colici.
Multe boli comune ale copilariei il pot determina pe acesta sa fie agitat. Majoritatea bolilor sunt usor de tratat. Exista si o afectiune medicala pe care medicii o numesc “bebelas iritabil periodic”, insa nu este o stare patologica. In acest caz, nu trebuie sa aveti motive mari de ingrijorare, deoarece ea se corecteaza de la sine, incepand cu luna a 3-a de viata. Argumentul este urmatorul: din cauza lipsei de experienta, anxietatii sau depresiei, unii parinti arata mai multe emotii negative copiilor lor. De asemenea, ar putea prezenta mai putina implicare fata de bebelusii lor, mai ales daca sunt deprimati. Un studiu a urmarit femeile in timpul sarcinii si a constatat ca mamele erau mai predispuse sa aiba copii cu colici daca au avut probleme sau stres in timpul sarcinii. Exista si alte explicatii. In primul rand, aceste studii depind de auto-rapoartele parintilor pentru a identifica plansul excesiv al bebelusului si starea de iritabilitate. Pe de alta parte, este posibil ca plansul inexplicabil al sugarului sa aiba o baza genetica. Stim ca anxietatea si depresia pot aparea in familii. Poate ca acesta este unul dintre motivele pentru care depresia si anxietatea parintilor sunt legate de plansul excesiv al bebelusului. Petrecerea timpului cu bebelusii ii ajut pe parinti sa inteleaga motivele iritabilitatii copilului lor. 1. 2. 3. 4. 5.
Manipularea bebelusilor iritabili depinde de o serie de lucruri, primul fiind gasirea motivului pentru proasta dispozitie a copilului. In cele mai multe cazuri, iritabilitatea bebelusului se datoreaz disconfortului, foamei sau epuizarii. In cazuri rare, poate fi ceva grav care sa deranjeze copilul. Daca bebelusul refuza sa manance sau prezinta semne persistente de diaree si vomita, este posibil sa sufere de o boala grava. Febra, de asemenea, ii face pe bebelusi iritabili. In astfel de cazuri, medicul copilului trebuie consultat imediat. Cel mai recomandat mod pentru a calma aceste crize de iritabilitate ce sunt specifice bebelusilor in primele luni de viata sunt tehnicile clasice. Acestia se linistesc la pieptul mamei, deoarece simt caldura acesteia si le confera o protectie. In cazul in care articolul nu a acoperit in totalitate un anumit aspect care va intereseaza, va incurajam sa ne trimiteti sugestii pentru completare.
Ați observat că micuțul tău își freacă des ochii, mai ales când este obosit, supărat sau are mâncărimi? Poate părea un gest banal, dar frecarea ochilor este un obicei periculos care, în timp, poate provoca iritații, infecții și chiar probleme serioase de vedere.
De ce își freacă copiii ochii
Gestul de a-și freca ochii apare natural. Copilul o face atunci când are senzație de mâncărime, oboseală oculară, expunere la praf sau după plâns. Când apasă pe ochi, se eliberează lacrimi care oferă o senzație temporară de ușurare și răcorire. De asemenea, stimularea nervilor oculari trimite un semnal către inimă care scade ușor ritmul cardiac, producând o stare de relaxare. Tocmai de aceea, mulți copii fac acest gest din reflex atunci când sunt obosiți sau emoționați.
Problema apare atunci când gestul devine frecvent. Pielea din jurul ochilor și structurile oculare sunt extrem de fragile, iar presiunea constantă sau contactul cu mâini murdare pot duce la complicații.
Ce se întâmplă atunci când copilul își freacă ochii prea des
Primul risc este iritația. Fiecare frecare intensă aduce pe suprafața oculară bacterii, praf și alergeni. În loc să calmeze mâncărimea, gestul o accentuează, pentru că inflamația locală devine mai puternică. În plus, prin presiune repetată, genele pot fi deplasate și pot atinge corneea, determinând zgârieturi dureroase. Frecatul constant slăbește în timp rezistența corneei. Studiile au demonstrat că, la unii copii, acest obicei este asociat cu o afecțiune numită keratoconus, în care corneea își pierde forma rotundă și se bombează ușor în față. Această deformare modifică modul în care lumina pătrunde în ochi și poate duce la scăderea vederii, uneori imposibil de corectat cu ochelari. În cazuri severe, frecarea intensă poate afecta chiar și retina, structura sensibilă din interiorul ochiului. Rupturile retiniene sunt rare la copii, dar pot apărea în contextul unor traume repetate asupra ochilor.
Frecarea ochilor și infecțiile
Mâinile unui copil sunt un adevărat depozit de microbi. Atunci când copilul își atinge ochii, aceste microorganisme ajung direct pe pleoape și pe conjunctivă. Rezultatul poate fi o conjunctivită sau o blefarită. În unele cazuri pot apărea și ulciorul (hordeolum) sau chalazionul. La copiii mici, aceste infecții revin frecvent dacă obiceiul de a-și freca ochii nu este corectat.
De ce mâncărimea ochilor nu trebuie ignorată
Dacă micuțul își freacă ochii constant, nu este doar un gest reflexiv. În spatele acestui comportament se pot ascunde alergii oculare, ochi uscați sau probleme de vedere necorectate. Pentru a stabili cauza exactă, este necesar un examen oftalmologic pediatrul. Lacrimi artificiale, picături antialergice sau corecția viciilor de refracție pot fi recomandate în funcție de diagnostic.
Cum îi poți proteja vederea copilului
- Educația și observarea: explică copilului că ochii sunt sensibili și că frecatul nu ajută; spune-i să te anunțe când simte mâncărime sau disconfort.
- Igienă: taie unghiile, spală-te pe mâini înainte de a atinge fața copilului.
- Evita factorii iritanți: praf, fum de țigară, detergenți agresivi; limitează timpul la ecrane și asigură o iluminare corectă.
- Tratament adecvat: urmează indicațiile medicului pentru tratament alergen sau de corecție a viciilor de refracție.
La Clinica KidOptik, medicii oftalmologi pediatri examinează cu răbdare copiii cu astfel de simptome, folosind metode moderne, blande și adaptate vârstei. Dacă observi că cel mic își freacă frecvent ochii, programează o consultație.
- Reflexul Moro denumit popular si reflexul de imbratisare, este prezent la toti nou-nascutii si apare ca efect al schimbarilor traversate de bebelusi precum mediul, atingerea sau lumina.
- Perioada de debut a reflexului este in primele 3 luni din viata bebelusului.
- Reflexul Moro este verificat de pediatru, pentru ca absenta acestuia poate insemna ca ceva nu este bine.
- Desi un reflex sanatos in viata copilului, trezirile repetate la zgomote sau alti factori externi pot dezvolta deficiente in privinta somnului.
- Infasatul are rol in calmarea spasmelor, ajuta bebelusul sa se simta protejat impotriva factorilor externi si prelungeste eficienta somnului.
Somnul copilului: cât timp ar trebui să doarmă, ce sunt tulburările de somn și cum se diagnostichează
Somnul este un factor esențial pentru creștere și refacere; unii părinți se întreabă dacă somnul copilului este suficient de bun. În primele luni de viață bebelușii au nevoi de somn diferite față de un copil de 2 ani sau un școlar. După primele 3 luni se secreta melatonina, iar odată cu dezvoltarea creierului, reprizele de somn se ajustează. Nu există un răspuns universal: întrebarea corectă este „câte ore este normal să doarmă un copil la o anumită vârstă?”. Somnul este influențat de vârstă, variabilitatea interindividuală, secreția de melatonină și factori externi precum boala sau eruptia dintilor. Somnul de prânz scade treptat pe măsură ce copilul crește, iar la aproximativ 3-4 ani mulți copii renunță la somnul de zi, dacă semnalele indică oboseala, agitație sau dificultăți de adormire seara.
Despre legănat și învățarea copilului să doarmă singur
S-au efectuat studii despre legănat, iar concluzia este că nu este benefic în timp pe termen lung; spre a învăța copilul să adoarmă singur, se recomandă renunțarea treptată la adormitul în brațe, începând cu perioada când secretia de melatonină este stabilizată. Odată cu somnul de zi, copilul poate învăța să doarmă singur și să readoarmă noaptea, însă este un proces lung care necesită răbdare. La fiecare episod de adormire, este bine ca copilul să doarme diferit, dar nu în brațe.
Ce sunt tulburările de somn la copii?
Un procent semnificativ de copii pot fi expuși riscului pentru tulburări de respirație în timpul somnului (apnee în somn la copii). Diagnosticul se bazează pe vârsta copilului și pe recurența simptomelor; în cazul bebelușilor de până la 6 luni, tulburările de somn sunt rare. Simptomele includ agitație pe timpul zilei, tulburări de greutate, dificultăți de concentrare, anxietate sau depresie, în timp ce noaptea pot apărea dificultăți la adormire, treziri frecvente, sforțări, vorbit sau mișcare în timpul somnului. Pentru confirmarea diagnosticului, se poate efectua polisomnografie sau poligrafie (la domiciliu).
În concluzie, dacă întâmpini frecări frecvente ale ochilor la bebeluș sau treziri nocturne repetate, este indicat să consulți un medic pediatru și, dacă este necesar, un oftalmolog pediatru sau un specialist în somn pentru evaluare detaliată și ghidare adecvată.
5 Sfaturi pentru un somn sănătos
tags: #bebe #se #freaca #pe #fata #si
Postări populare:
- Condiții și riscuri în utilizarea supozitoarelor Algocalmin la sugari
- Distincția de Stat a Republicii Moldova
- Presiune pe col în sarcină: cauze, simptome și tratament
- Ce se știe despre Bianca însărcinată și cum au reacționat fanii
- Icterul la nou-născuți: ghid privind diagnosticul, cauzele și tratamentele actuale