Scoaterea limbii de către bebeluși poate fi un gest amuzant sau, dimpotrivă, un motiv de îngrijorare pentru părinți. De cele mai multe ori, este un comportament normal și sănătos, însă există și situații în care poate indica o problemă medicală. Înțelegerea cauzelor și semnificațiilor din spatele acestui gest este esențială pentru a oferi copilului îngrijirea potrivită.
Reflexe și Instincte la Nou-Născuți
Bebelușii scot limba des în special din motive legate de reflexele și instinctele cu care vin pe lume. Acestea îi ajută să se hrănească, fie că sunt alăptați, fie că primesc lapte cu biberonul. Scoaterea limbii este un reflex declanșat atunci când ceva atinge buzele bebelușului, ajutându-l să nu se înece și să apuce mamelonul sau tetina.
Un astfel de reflex, numit reflex de extrudare, este natural și împiedică nou-născuții să se sufoce. În mod normal, acest reflex începe să scadă în jurul vârstei de 4 până la 6 luni, când sugarii încep să mănânce alimente solide. Când un copil își pierde acest reflex, el poate fi capabil să mănânce mai multe alimente solide și să manipuleze alimentele cu limba.
În primele zile, nou-născutul pare să prezinte multe mișcări aleatorii, deoarece creierul crește cu o viteză incredibilă, iar ceea ce face nou-născutul este aproape în întregime instinct și reflexe. Cu cât copilul crește mai mult, cu atât intenționalitatea lui crește.
În timpul alăptării sau alăptării cu biberonul, limba se mișcă într-o mișcare de valuri pentru a ajuta la împingerea laptelui spre gât.
Chiar dacă un asemenea reflex dispare în jurul vârstei de 4-6 luni, anumiți bebeluși continuă să scoată des limba întrucât și-au format un obicei.
Comunicare și Joc
Scoaterea limbii poate avea legătură și cu dorința de a comunica, de a se juca. Bebelușul poate scoate limba și pentru a arăta că s-a săturat sau ca un mod de a interacționa cu cei din jur. De asemenea, scoaterea limbii poate avea legătură și cu faptul că încearcă să-i imite pe cei din preajmă.
Când un bebeluș vrea să mănânce, nu începe imediat să plângă. Un bebeluș scoate limba și pentru a-ți arăta că s-a săturat.
La unii copii, scosul limbii este parte din reflexele legate de alăptare. De cele mai multe ori, când un bebeluș face ceva cu mâinile sau cu fața, este ca el să înțeleagă mai bine funcționarea propriului corp.
Probleme de Sănătate și Dezvoltare
Există și situații în care scoaterea frecventă a limbii poate fi un semnal de alarmă, indicând posibile probleme de sănătate sau de dezvoltare.
Congestie Nazală și Probleme Respiratorii
În situația în care bebelușul se confruntă cu congestie nazală sau are amigdalele mărite, începe să respire pe gură, ceea ce poate duce la scoaterea limbii.
Reflux Gastroesofagian
Refluxul este o afecțiune foarte frecventă la nou-născuți, unde laptele sau alimentele susțin esofagul. Semnele de reflux pot include vărsături sau regurgitații frecvente, refuzul de a mânca, dificultăți de îngrășare, iritabilitate sau plâns după masă și tuse sau răgușeală. Bebelușul poate scoate limba și dacă are o faringită sau o altă problemă în gură sau în gât.
Intoleranță Alimentară și Dificultăți la Diversificare
Când sistemul digestiv al bebelușului nu este încă suficient de matur, este normal să aibă adesea gaze. Dacă anumiți bebeluși acceptă alimente solide în jurul vârstei de șase luni și se adaptează rapid la noul tip de alimentație, alții se obișnuiesc mai greu cu alte gusturi și cu texturi diferite. Prin urmare, dacă sesisezi că bebelușul tău scoate des limba când încerci să-i oferi un anumit aliment solid sau că întoarce capul și refuză să mănânce, ia în calcul faptul că încă nu este pregătit să consume mai ales hrană solidă.
Probleme Neurologice și Tonus Muscular Redus
Întrucât limba este un mușchi, fiind controlată de alți mușchi din corp, un tonus muscular redus îl poate determina pe bebeluș să scoată limba des.
Părinții și medicii pot căuta semne care indică posibile probleme neurologice la un nou-născut. Aceste semne pot include întârzieri în dezvoltarea motorie, cum ar fi incapacitatea de a ține capul sus, probleme de vedere sau auz, rigiditate sau slăbiciune musculară şi mişcări neobişnuite sau convulsive.
Sindroame Specifice
Anumite sindroame pot fi asociate cu scoaterea limbii:
- Paralizia cerebrală: apare în urma dezvoltării anormale ori a lezării sistemului nervos central.
- Sindromul Down: reducerea tonusului muscular este una dintre cele mai cunoscute manifestări ale acestui sindrom. La copiii cu sindrom Down, limba este uneori mai mare decât la alți bebeluși. Aceasta se numește macroglosie.
- Sindromul Beckwith-Wiedemann: în afară de limba mărită, intervin defecte ale peretelui abdominal, dar și mărirea unor organe cum ar fi inima, splina, ficatul, rinichii etc.
- Sindromul Turner: se întâlnește în special la fete.
- Sindromul Cri-du-chat: plânsul bebelușilor afectați de acest sindrom este similar mieunatului pisicilor.
Limba Legată (Ankyloglossia)
"Limba legată", cunoscută sub denumirea populară de "ața sub limba" sau frenul sublingual, este membrana fină ce leagă partea inferioară a limbii de planșeul bucal. Frenul sublingual (ankyloglossia) este o afecțiune prezentă la naștere care limitează gama de mișcări ale limbii copilului.
Frenul sublingual înseamnă de fapt o mică bucată de țesut (frenulum) care leagă limba de baza gurii, în acest caz fiind prea groasă sau asigurând o legătură prea strânsă, afectând mobilitatea limbii și interferând cu alăptarea.
Un bebeluș care nu își poate scoate limba din gură, cel mai probabil are acea "ață sub limbă". Totuși, acest criteriu este depășit și insuficient pentru a evalua frenul lingual conform standardelor internaționale. Este necesară o evaluare funcțională cuprinzătoare a limbii.
Un bebeluș cu fren sublingual va avea dificultăți, de asemenea, în a-și scoate limba, mânca, înghiți și chiar vorbi.
Impactul Limbii Legate asupra Alăptării și Hrănirii
Frenul lingual face alăptarea mai dificilă. Când un copil are fren sublingual scurt, limba bebelușului poate bloca sfârcul de a intra complet în gura (împingându-l spre partea din față a gurii), sau mamelonul intră complet în gura, dar bebelușul prinde jos și mușcă baza mamelonului. În primul scenariu, limba nu este capabilă să se miște în sus și poate doar înainta - acești copii au adesea probleme să țină suzeta în gură. În cel de-al doilea scenariu, mamelonul este poziționat corect, dar incapacitatea copilului de a mișca limba îl va face să își folosească doar gingiile și buzele.
Limba legată poate crea provocări și în ceea ce privește hrănirea bebelușului cu sticluța: modele de respirație anormale, scurgerea laptelui din colțurile gurii, reflux ușor al laptelui, timp scurt sau îndelungat de hrănire.
Alăptarea și hrănirea cu formula sunt complet diferite una de cealaltă. Bebelușii hrăniți cu biberonul utilizează reflexul automat de aspirație, care se declanșează de îndată ce un mamelon artificial atinge joncțiunea palatului moale și tare în cavitatea bucală a copilului și nu reușește să-și angajeze toți mușchii în acțiune pentru a controla și regla laptele, lucru esențial pentru dezvoltarea normală a acțiunii musculare, supt, înghițire, respirație, digestie și eliminare, împreună cu dezvoltarea nervului cranian al copilului.
Tratamentul Limbii Legate
Tratamentul se dovedește a fi foarte eficient și implică:
- Protocol avansat de lactație clinică pentru a sprijini provocările legate de alăptare
- Procedura chirurgicală a frenotomiei
- Tratament craniosacral Biodinamic și/sau alte activități de sprijinire a corpului
Procedura chirurgicală este minim invazivă, simplă și cunoscută ca fiind sigură pentru copil. Procedura cu laser a demonstrat că nu are efecte secundare și, de fapt, singurul efect secundar al procedurii este o alimentație mai bună.
Nu este necesar un anestezic pentru această procedură, deoarece durează adesea mai puțin de un minut. Gestionarea durerii este susținută folosind remedii și tratament craniosacral.
Cu tratamentul cu laser, adesea nu se observă sângerare și uneori există doar o picătură sau două care se coagulează aproape imediat. Dacă bebelușul are o tulburare rară de sânge, care este stabilită după naștere, informați medicul.
Nu există absolut nicio cerință pentru antibiotice, totuși se recomandă remedii naturale și sigure pentru a susține confortul bebelușului.
Hrănirea poate fi reluată aproape imediat, fără întârziere.
Este chirurgia frecului lingual potrivită pentru bebelușul tău? Sfaturi de specialitate pentru părinți | AAP
Igiena Orală la Bebeluși
Dacă bebelușul nu mănâncă alimente solide sau nu are încă dințișori, curățarea limbii poate părea inutilă. Dar igiena orală nu este doar pentru copiii mai mari și pentru adulți - bebelușii au nevoie și ei de o gură curată și, cu cât începi mai devreme rutina de igienă orală a copilului tău, cu atât mai bine.
Bacteriile există în gura unui bebeluș, la fel ca în gura ta. Dar bebelușii au mai puțină salivă decât tine, ceea ce îngreunează curățarea cavității bucale. Laptele din alimentație se poate acumula și pe limba sa, provocând un aspect de limbă albă. Curățarea limbii îndepărtează reziduurile și chiar îl relaxează pe copilaș.
Folosind o cârpă umedă pentru a curăța limba bebelușului, de fapt introduci curățarea orală devreme, pentru ca, mai târziu, să nu aibă reacții de respingere atunci când îi cureți gura cu o periuță de dinți.
Curățarea Gurii și a Limbii Nou-Născutului
Pentru igiena cavității bucale a bebelușului tău poți utiliza o cârpă/tifon sau o perie moale pentru deget, special concepută pentru a masa și a curăța cu ușurință reziduurile de lapte de pe limba și gingiile bebelușului. În mod ideal, ar trebui să curățați limba bebelușului de două ori pe zi.
Curățarea limbii și a gingiilor unui bebeluș este un proces relativ simplu și nu ai nevoie de multe consumabile sau de respectarea unor pași complicați. Singurele lucruri de care ai nevoie sunt apă caldă și un prosop sau o bucată de tifon.
- Spală-ți bine mâinile cu apă și săpun.
- Așează bebelușul în poala ta, cu căpșorul în mâna ta.
- Scufundă-ți în apa caldă un deget acoperit cu tifon sau pânză.
- Deschide gura bebelușului, apoi freacă ușor limba cu o mișcare circulară, folosind cârpa sau tifonul.
- Freacă încet cu degetul gingiile bebelușului și interiorul obrajilor.
Contează să ai o atitudine blândă, să fii vesel și să imprimi, per total, o notă foarte pozitivă întregului proces.
Curățarea Limbii unui Copil după Vârsta de 6 Luni
Odată ce copilul tău a împlinit 6 luni și are primul dinte, poți folosi o periuță de dinți moale, specială pentru copiii de vârsta lui, împreună cu pastă de dinți, pentru a igieniza dințișorii apăruți. De asemenea, poți folosi periuța de dinți pentru a spăla ușor limba și gingiile bebelușului sau poți continua să folosești o perie de deget sau un tifon, până când copilașul va fi puțin mai mare.
Când speli cu pastă de dinți un bebeluș cu vârsta de cel puțin 6 luni, ai nevoie doar de o cantitate mică - aproximativ de volumul unui bob de orez, mai ales că, la această vârstă, copilul nu poate scuipa pasta, deci o va înghiți. Odată ce copilul tău are cel puțin 3 ani, poți crește cantitatea, până la volumul bobului de mazăre.
Învăță-ți Copilul Cum să-și Spele și să-și Curețe Limba
Majoritatea copiilor mici nu își pot curăța corect dinții, așa că este indicat să îi supraveghezi până la vârsta de 9-10 ani. Pentru început, pune puțină pastă de dinți pe o periuță de dinți umedă.
Efectuează o demonstrație pentru el, spălându-ți mai întâi proprii dinți, cu propria periuță de dinți. Pe măsură ce te periezi, explică-ți acțiunile. Evidențiază modul în care îți speli fața și partea din spate a dinților.
Spală dinții copilului cu periuța sa de dinți. Lasă-l pe copilul tău să încerce și lasă-l să se perieze în timp ce îi ghidezi mâna. Odată ce copilul tău a învățat mișcările, îl poți supraveghea în timp ce își spală dinții și este indicat să îl speli și tu apoi, pentru siguranța corectitudinii mișcărilor și curățarea corespunzătoare a dinților.
De asemenea, ar trebui să le arăți copiilor cum să își curețe ușor limba, folosind periuța de dinți. De asemenea, reamintește copiilor să nu înghită pasta de dinți. Învăță-i să scuipe orice exces, după periere.
tags: #bebe #sta #cu #limba #afara