Strabismul este afecțiunea ochilor care presupune o tulburare vizuală legată de laxitatea sau contractarea mușchilor ocular, de la unul sau ambii ochi, defect care modifică aliniamentul ochilor. Instabilitatea traiectoriei ochilor este o condiție comună la nou-născuți, în primele patru luni de viață, dar aceștia ar trebui să devină aliniați după patru, până la șase luni. Ca urmare, strabismul găsit la copiii peste această vârstă ar trebui efectuat un examen oftalmologic complet.
Diagnosticul corect este cheia pentru managementul corect al pacienților pediatrici și prognosticul ulterior favorabil. Creierul uman combină imaginile percepute de fiecare ochi pentru a produce o singură imagine clară, tridimensională. În cazul strabismului, datorită lipsei aliniamentului ochilor, percepția obiectelor poate fi dublată, adică două imagini în loc de una, iar vederea va fi încețoșată. Vederea tridimensională, pe care o văd ochii aliniați corespunzător, va fi distorsionată de strabism și în sensul percepției în profunzime.
Cauze și factori de risc
Majoritatea cazurilor de strabism la copii au la bază o afecțiune congenitală sau sunt rezultatul unor erori de refracție. Cu toate acestea, poate apărea secundar bolilor oculare, cum ar fi cataracta congenitală, retinoblastom sau retinopatie de prematuritate. Poate avea și o origine paralitică dobândită, asociată cu o patologie a sistemului nervos central. Un rol important îl joacă istoricul familial și diferența de dioptrii între cei doi ochi. Anomalii ale mușchilor extraoculari, traumatisme craniene sau de orbită, tumori cerebrale sau alte afecțiuni pot favoriza apariția strabismului.
În plus, cauzele includ afectiuni ale sistemului nervos central, antecedente neurologice neonatale (prematuritate, meningita, hidrocefalie), boli tiroidiene precum Graves, precum și leziuni sau infecții ale mușchilor oculari. Îmbătrânirea poate fi un alt factor care favorizează strabismul, iar timpul îndelungat petrecut în fața ecranelor poate contribui la confort vizual deficitar.
Tipuri principale de strabism
- Esotropie (strabism convergent) - deviația ochilor spre interior;
- Exotropie (strabism divergent) - deviația ochilor spre exterior;
- Hipertropie - deviația ochilor în sus;
- Hipotropie - deviația ochilor în jos.
După cum arată materialul, există și criterii de clasificare în funcție de vârstă de debut (infantil/congenital vs. dobândit), de frecvență (constant vs. intermitent) și de severitate (strabism mic vs. mare) care influențează deciziile terapeutice.
Simptome și semne de alertă
Un semn evident este acela în care, constant, un ochi nu privește drept în față. În plus, strabismul poate fi însoțit de diplopie (vedere dublă), dificultăți de percepție în profunzime, clipire frecventă și înclinația capului pentru îmbunătățirea vederii. În copilărie, dacă deviația nu este tratată, poate apărea ambliopia (ochi leneș), o afectare a vederii binoculare ce poate persista dacă nu este corectată la timp.
Cum se stabilește diagnosticul
Diagnosticul este realizat de medicul oftalmolog în urma unui control amănunțit al vederii și a măsurătorilor specifice. Examenul oftalmologic general, evaluarea acuității vizuale și a segmentelor oculare, preced diagnosticul ortoptic. Medicul va observa ochii bebelușului, testând prin acoperirea fiecăruia modul în care se mișcă și urmărește un obiect în mișcare, verificând existența semnelor unui ochi leneș. Este esențial ca examinările să aibă loc cât mai devreme, inclusiv la sugari, mai ales dacă există semne prenatale sau naștere prematură.
Oftalmologul decide monitorizarea constantă a bebelușului dacă se constată defecte sau funcționări deficitară a musculaturii ochilor. Neuroplasticitatea creierului copilului explică de ce tratamentul timpuriu poate evita consecinții pe termen lung. În plus, diagnosticul poate include verificarea reflexului luminii pe cornee, testarea acuității și evaluarea vederii binoculare pentru a stabili planul de tratament.
Tratament și abordări terapeutice
Tratamentul strabismului se bazează pe capacitatea creierului de a se adapta și de a fortifica comunicarea dintre ochi și creier. În cazurile minore, se poate recurge la ochelari pentru corectarea viciului de refracție, plasturi (ocluzii) pentru a forța utilizarea ochiului afectat și exerciții ortoptice pentru consolidarea vederii binoculare. Terapia vederii poate implica lentile speciale, oculare ocluzie binoculară, sau lentile roșii-verzi în cadrul exercițiilor vizuale.
Pentru esotropia acomodativă, ochelarii cu lentile convexe sau lentile bifocale/progresive pot reduce efortul de acomodare și pot corecta poziția ochilor. Dacă deviația nu se consolează cu purtarea ochelarilor, se poate recomanda intervenția chirurgicală. Exercițiile ortoptice pot fi utile în cazul unor forme asociate de strabism, iar terapia vederii poate fi adaptată vârstei copilului. Pentru formele severe, intervenția chirurgicală poate restabili alinierea ochilor și poate îmbunătăți vederea binoculare.
Chirurgia strabismului se efectuează sub anestezie generală, iar scopul principal este realinierea mușchilor care controlează mișcările oculare. Operația poate fi repetată în cazul deviațiilor persistente sau recurente, iar în unele cazuri, tratamentul poate include injectii cu toxină botulinică pentru paralizia temporară a mușchilor implicați. Este important de menționat că laserul nu este utilizat în aceste intervenții.
Strabismus la diferite vârste
În primii 6 luni, unele deviații pot fi considerate normale, numite pseudostrabism, iar ochii pot părea încrucișați din cauza anatomiei faciale. După această perioadă, dacă deviația persistă, este necesară consultația medicală. La sugari și copii mici, tratamentele sunt de obicei non-invazive (ocluzii, ochelari, exerciții). Părinții ar trebui să observe evoluția copiilor și să solicite evaluare dacă există semne de deviație persistentă sau ambliopie. La adulți, strabismul dobândit poate apărea ca rezultat al afecțiunilor neurologice sau mișcarea afectată a mușchilor oculari, iar opțiunile includ ochelari cu prisme, toxină botulinică sau intervenții chirurgicale multiple, în funcție de severitate.
Momentul consultului medical
Suspiciunea de strabism apare după vârsta de șase luni, atunci când ochii nu sunt aliniați. Strabismul găsit la copii peste această vârstă ar trebui să primească un examen oftalmologic complet. Examenul oftalmologic la cât mai timpuriu posibil, în special în cazul prematurității sau a antecedentelor familiale, este crucial pentru depistarea și tratarea precoce a oricăror problem de vedere și pentru prevenirea ambliopiei. Creierul copilului are o neuroplasticitate semnificativă, ceea ce sporește șansele de recuperare dacă tratamentul este început devreme.
Ce este strabismul?
| Tip de strabism | Direcția deviației | Tratament frecvent |
|---|---|---|
| Esotropie acomodativă | Interior | Ochelari cu dioptrii corespunzătoare, occluzie, posibil chirurgical |
| Esotropie congenitală | Interior | Adesea chirurgicală; tratament intensiv înainte de 6 luni |
| Exotropie intermitentă | Exterior (intermitent) | Exerciții, ochelari, occluzie; chirurgie dacă necesar |
| Exotropie senzorială | Exterior, asociată cu vederea scăzută | Terapie pentru vederea binoculare; corecții adiționale |
Indicațiile generale pentru tratament includ strabism manifest, postura compensatorie a capului, diplopie, și simptome astenopice. Diagnosticul și planul de tratament sunt adaptate în funcție de gravitatea deviației, vârsta pacientului și rezultatul evaluării vederii binoculare.
tags: #bebe #strange #din #ochi