ART este un termen general care grupeaza o serie de metode medicale (artificiale sau semiartificiale) specifice, prin care cuplurile cu probleme de fertilitate sunt ajutate sa conceapa un copil. Astfel de proceduri pot utiliza ovulele si spermatozoizii (gametii) proveniti de la cuplul respectiv sau gametii sau embrionii unor donatori. Fertilizarea prin aceste tehnici poate sa aiba loc in organismul femeii (in uter) sau in laborator (in vitro).
Ce inseamna reproducerea asistata medical (ART) si care sunt principalele sesiuni ale acestui proces
In general, ART include totalitatea procedurilor prin care sunt recoltate ovulele de la paciente, sunt puse in contact cu spermatozoizii si apoi sunt reintroduse in organism sau sunt donate unei alte femei. Reproducerea asistata presupune si administrarea unui tratament special in scopul fertilizarii (acesta are aplicabilitate mai ales in cazul femeilor, unde stimuleaza dezvoltarea foliculilor ovarieni (astfel de medicamente sunt GnRH sau gonadotropinele). Clinicile de fertilizare sunt clinici medicale cu profil special care au rol de a indruma si ajuta cupluri sau femei singure, care, din diverse motive, nu pot concepe un copil pe cai naturale.
Testele, metodele de diagnostic si tratamentul cauzelor infertilitatii difera in functie de experienta fiecarei clinici, insa acestea sunt de ultima generatie, in vederea atingerii scopului propus: aparitia si dezvoltarea unei sarcini normale. Inseminarea artificiala reprezinta cea mai simpla metoda dintre tehnicile de reproducere asistata si este solutia la care se recurge in cazurile necomplicate de infertilitate. Consta in introducerea prin mijloace artificiale (si nu contact sexual normal) a spermei, cu scopul fecundarii.
Inseminarea artificiala: IA, ICI si IUI
Exista in principal 2 metode de realizare a IA: fie prin introducerea spermei direct in cervix (procedura numita inseminare intracervicala, ICI), fie prin introducerea ei in uter (sau inseminare intrauterina, IUI). Dintre acestea doua, IUI este considerata a fi procedura standard. Aceasta metoda este utila: cand mucusul cervical (secretat de glandele localizate in cervix, sub influenta directa a progesteronului) este incapabil sa asimileze si sa fixeze produsele, cand este nevoie de un donator de sperma, cand numarul de spermatozoizi al barbatului este foarte scazut, sau cand exista o infertilitate fara cauza explicabila stiintific la ambii parteneri.
Studiile au demonstrat ca in cazurile de infertilitate fara cauza precisa, rata de fertilizare a fost de 4% prin IUI si 8-17% in cazurile de IUI combinata cu superovulatia (aceasta este procedura care se bazeaza pe administrarea de medicamente profertilizante cu scopul de a stimula ovulatia). Specialistii sustin ca IUI reprezinta o alternativa potrivita pentru femeile cu varsta de peste 43 de ani. Printre avantajele acestei proceduri se numara costurile relativ scazute, dar si faptul ca implica riscuri mai mici de aparitie a sarcinilor multiple comparativ cu alte tehnici mult mai avansate de reproducere asistata, cum ar fi fertilizarea in vitro.
Sincronizarea este foarte importanta in cadrul acestei tehnici: administrarea medicamentelor si recoltarea spermei trebuie sa fie programate foarte atent, astfel incat sa coincida cu perioada ovulatorie. Cea mai facila si comoda metoda este inseminarea intracervicala, sperma fiind injectata cu o seringa fara ac cat mai sus in cervix. Este considerata ca fiind o tehnica buna deoarece reproduce destul de fidel felul in care sperma este depusa in cervix dupa ejacularea normala din cursul actului sexual. Sansele de reusita sunt mai crescute daca se folosesc concomitent si alte metode artificiale, cum ar fi purificarea spermatozoizilor (prin spalare), si care consta in indepartarea unor substante biochimice care se pot gasi, din diverse motive, in ejaculat. Spermatozoizii astfel purificati pot fi introdusi direct in uterul posibilei mame (procesul numindu-se inseminarea intrauterina). Inseminarea artificiala este o tehnica ce poate folosi spermatozoizii partenerului sau spermatozoizii unui donator.
ICSI si fertilizarea in vitro
ICSI reprezinta o procedura de fertilizare in vitro ce consta in injectarea directa intraovulara a unui singur spermatozoid (ovulul fiind obtinut anterior prin fertilizare in vitro). Aceasta procedura se foloseste in special cand este vorba de infertilitatea masculina, insa este utila si in situatii particulare in care ovulul nu poate fi penetrat si fertilizat in mod normal de catre un spermatozoid viabil. Procedura este realizata sub control microscopic si utilizeaza dispozitive special de micromanipulare (microinjectoare, micropipete). In cadrul procesului natural de fertilizare, dupa ce un singur spermatozoid penetreaza membrana oului, oolema sufera modificari specifice astfel incat sa fie complet blocat accesul altor spermatozoizi catre ovul.
Tinand cont de aceste particularitati ale procesului de fertilizare, au existat cercetatori care se temeau de riscul crescut de aparitie al malformatiilor congenitale. Totusi, studii recente foarte bine realizate au demonstrat ca nu exista un risc diferit de aparitie a defectelor congenitale in cazul fetilor conceputi prin ICSI, comparativ cu al celor produsi prin alte metode. Studiile efectuate in 2006 pe copii cu varsta de 8 ani demonstreaza ca nu exista diferente in ceea ce priveste procentul de malformatii intre cei conceputi prin ICSI si cei conceputi pe cale naturala. Desi ICSI este considerata o tehnica foarte importanta, exista si riscul suprautilizarii ei, evidentiat de numarul relativ crescut de medici care recomanda ICSI femeilor la care nu au dat rezultate alte metode de fertilizare.
In vederea pregatirii pentru recoltarea ovulului, femeia trebuie uneori sa urmeze un tratament specific format din injectii zilnice cu preparate hormonale precum si monitorizarea atenta timp de 2 saptamani anterior recoltarii efective. Acasa, femeia trebuie sa isi autoinjecteze gonadotropina sau FSH (hormonul foliculo-stimulant) in vederea stimularii ovarelor determinand hiperproductie de ovule (superovulatie). Se fac multiple determinari in vederea stabilirii gradului de maturitate al ovulelor. Daca foliculii ovarieni sunt dezvoltati corespunzator, pacienta primeste injectii cu gonadotropina corionica umana (pentru a stimula maturizarea completa a foliculilor).
Fertilizarea in vitro reprezinta o tehnica de reproducere asistata in care ovulul este fertilizat de spermatozoizi in vitro (in afara organismului femeii). Fertilizarea in vitro reprezinta o metoda extrem de importanta de tratament a infertilitatii, in special cand alte tehnici de reproducere asistata s-au dovedit ineficiente. Procesul fertilizarii in vitro implica: stimularea hormonala a ovulatiei, indepartarea ovulului din ovar si plasarea acestuia intr-un mediu fluid in care sa fie fertilizat de spermatozoizi. Aproximativ 71% din procedurile de reproducere asistata se realizeaza cu ovulul pacientei.
1. Primul pas este stimularea ovariana- tratamentul incepe de obicei in a 3-a zi de menstruatie si consta in administrarea unor substante medicamentoase fertilizante in vederea stimularii dezvoltarii a multipli foliculi ovarieni. Pentru aceasta se folosesc de obicei administarile injectabile de analogi de FSH. Statusul hormonal al pacientei este atent monitorizat in aceasta perioada, prin determinari periodice ale nivelului de estradiol. De asemenea, se urmareste si dezvoltarea foliculilor (prin ecografie se poate stabili atat numarul, cat si dimensiunile, localizarile precise si stadiul de dezvoltare). In mod obisnuit sunt necesare 10 zile de injectii. Ovulatia spontana in timpul acestei perioade este prevenita prin administrarea de agonisti de GnRH. 2. Recoltarea ovulelor - dupa ce are loc completa maturare a foliculilor, pacientei i se administreaza gonadotropina corionica umana. Recoltarea trebuie sa aiba loc inainte de expulzarea ovulului. In vederea recoltarii ovulului medicul utilizeaza un instrument special pe care il introduce sub control ecografic, transvaginal. Apoi, prin vagin, se ajunge la ovar. Cu acest instrument se aspira o cantitate predeterminata de lichid folicular impreuna cu cateva ovule. 3. Fertilizarea - dupa ce au fost identificate si analizate ovulele, si dupa ce au fost indepartate restul celulelor din jurul lor, se poate trece la fertilizarea propriu-zisa. In acest timp se pregateste si sperma. Apoi spermatozoizii si ovulul sunt incubate impreuna pentru aproximtiv 18 ore intr-un mediu special, pe placi Petri. 4. Selectia - laboratoarele de fertilizare au diverse metode de gradare a calitatii embrionului. 5. Transferul embrionar - embrionii sunt apreciati in functie de numarul de diviziuni celulare, egalitatea celulelor si alti factori. Numarul de embrioni transferati in uterul pacientelor depinde de varsta femeii, de starea de sanatate si de alti factori. In general sunt necesare aproximativ 2 saptamani pentru a determina daca procedura a avut succes sau nu. Rata de succes pentru primele 3 cicluri de tratament pentru fertilizarea in vitro este aproximativ egala, pentru ca dupa al 4-lea ciclu sa scada usor.
GIFT (gamete intrafallopian transfer) - este o tehnica ce consta in mai multe etape: recoltarea ovulelor, combinarea lor cu spermatozoizii (fara a fi fertilizate efectiv) si apoi introducerea lor in una din trompele uterine. Avantajul acestei tehnici este ca doar combinarea gametilor are loc in exterior, fertilizarea propriu-zisa desfasurandu-se in organismul femeii. GIFT este indicat in special cazurilor in care problemele de fertilitate sunt datorate unor disfunctii spermatice sau daca exista o cauza idiopatica (neprecizata) de fertilitate. Rata de succes a acestei proceduri depinde in general de varsta cuplului si de calitatea ovulelor.
ZIFT (transfer zygotic intrafallopian) reprezinta o metoda de tratament de fertilizare cand exista un blocaj la nivelul trompelor uterine. Procedura consta in recoltarea ovulelor si fertilizarea lor in vitro, apoi prin laparoscopie zigotul este plasat in trompele uterine. Avantajul este ca atat medicul, cat si cuplul sunt siguri ca fertilizarea a avut loc. Rata de fertilizare si de producere a sarcinii a crescut in ultimii ani, desi diferentele legate de varsta persista.
Varsta femeii si calitatea ovulului sunt factori esentiali: pentru folosirea ovulelor proprii, rata de succes per ciclu la femeile sub 35 de ani este de aproximativ 43%, iar nasteri cu feti vii in jur de 36,5%. La femeile peste 40 de ani, aceste valori scad dramatic (aproximativ 4% la 42 de ani). Utilizarea ovulelor donate creste sansele de sarcina, cu diferente intre ovulele proaspete si cele criogenizate. Utilizarea ovulelor donate este o solutie pentru multe cupluri, iar ratele de nastere variaza in functie de calitatea ovulelor si de compatibilitatea donatorului.
Reproducerea umană asistată medical cu terț donator
Art. Părinți, în sensul dat de prezenta secțiune, nu pot fi decât un bărbat și o femeie sau o femeie singură. Art. Consimțământul rămâne fără efect în cazul decesului, al formulării unei cereri de divorț sau al separării în fapt, survenite anterior momentului concepţiunii realizate în cadrul reproducerii umane asistate medical. El poate fi revocat oricând, în scris, inclusiv în faţa medicului chemat să asigure asistenţa pentru reproducerea cu terţ donator. Tatăl are aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copilul născut prin reproducere asistată medical cu terţ donator ca şi faţă de un copil născut prin concepţie naturală. Acesta fragment din Codul Civil din 2009 este reprodus în forma publicată în Monitorul Oficial al României. Pentru a vedea actul la zi cumpăraţi documentul în formă actualizată, sau alegeţi un abonament Lege5.
Aspecte etice și juridice relevante
Consimțământul revocabil în scris, drepturile și obligațiile părinților și ale copilului, precum și posibilele implicații legale privind paternitatea sunt aspecte centrale în reglementarea utilizării tehnologiilor ART cu terți donatori. Întrebările despre identitatea parentală, dreptul la informații despre donator și impactul asupra copiilor convenționează discuții bioetice complexe, ce se regăsesc în cadrul legilor naționale și a practicii medicale.
Cum funcționează fertilizarea in vitro (FIV)? O explicație pas cu pas
Indicatori de performanță și factori de risc
Studiile statistice arată că factorii de risc includ vârsta pacientelor și calitatea ovulelor. Ratele de succes variază în funcție de metoda aleasă, de vârsta femeii, de utilizarea ovulelor proprii sau donate, precum și de experiența clinicii. Fără a sublinia o concluzie universal valabilă, datele sugerează că folosirea ovulelor donate poate oferi rate de naștere mai mari decât utilizarea ovulelor proprii în unele contexte.
Condiții practice în cadrul tratamentelor ART
Primul pas este stimularea ovariană cu monitorizare atentă, apoi recoltarea ovulelor prin ultrasonografie transvaginală, fertilizarea în laborator, selectarea embrionilor și transferul embrionar în uter. În acest context se iau în calcul vârsta, antecedentele ginecologice, statusul hormonal, starea de sănătate și numărul de embrioni transferați.
tags: #bioetica #si #tehnologiile #de #fecundare #umana
Postări populare:
- Sarcina: tot ce trebuie să știi despre definiție și etape
- Cum să administrăm supozitoarele la sugari: pași simpli și bune practici
- Ghid pentru cazare în Grecia cu copil mic
- ghid practic pentru incepatori: miscari de yoga pentru bebe si exercitii pentru bebelusi
- Află cum să tratezi punctele mici pe fața copilului