Primul (și cel mai important) pas pe care l-am făcut înainte de a lua decizia de a avea un copil, a fost să merg la terapie. Mai multe lucruri îmi dădeau bătăi de cap, dar recent terapeuta mea mi-a adus aminte că una din intențiile pe care le-am exprimat la prima ședință a fost că nu-mi doream să îmi transmit bagajul emoțional următoarei generații - copiilor mei. În lista de mai jos se regăsesc, astfel, atât cărți de parenting conștient, dar și cărți de psihologie, pe care eu le consider în strânsă legătură cu bebelușeala și, mai ales, de interes în timpul perioadei de sarcină.
Trebuie să menționez că am citit, fugitiv, și câteva capitole (mai pe sărite, așa), despre schimbările și provocările de natură fiziologică din timpul sarcinii; de fapt, în primele 2-3 luni, când așteptam nerăbdătoare ca burtica să își facă apariția, mă interesau toate schimbările corpului și toate etapele de dezvoltare ale embrionului. Nu le voi detalia, însă, cu toate că au fost subiecte care mă interesau și pe care le consider super interesante, fiindcă mi-am dat seama ulterior că îmi luam informația din foarte multe surse, și nu aș putea să recomand o singură carte pe acest subiect - unele sunt puțin demodate, altele au informații nefolositoare (pentru mine), iar mai toate devin plictisitoare la un moment dat.
Cartea „Copilul tău. Părinții tăi” a fost introdusă ca prim instrument de navigare în lumea de parenting conștient. Ioana face o relatare foarte frumoasă a parcursului vieții ei, prin prisma rolurilor atât de mamă, cât și de fiică. Cred că tocmai această conștientizare a tipului de copil care am fost ne dă un indiciu despre felul de părinte care vom fi. Bebelușii și, de fapt, copii de până la 3 ani, nu au cortexul pre-frontal bine dezvoltat (ei se nasc cu această parte a creierului - partea conștientă - complet nedezvoltată, urmând să crească odată cu ei, și să ajungă la maturitate abia la 21 de ani). Au, însă, toată cealaltă parte a creierului (creierul limbic) complet format încă dinainte de naștere. Faptul că un bebeluș nu reține nimic, în mod conștient, din primii 3-4 ani de viață dar, pe de altă parte, faptul că personalitatea lui de la 4 ani este aceeași cu cea de la 21, mi se pare ne ajută să înțelegem mult mai bine ce avem de făcut.
Da, pune o oarecare presiune pe noi, părinții, dar ne și deschide noi orizonturi de a comunica și relaționa cu copilul. Din primele luni, bebelușul înțelege tot - dar emoțional. Nu va înțelege ce spui când îi vorbești vesel, dar îți va absorbi veselia; nu va înțelege ce îi spui atunci când plânge dar, dacă vei avea un ton calm și înțelegător, va ști că este în siguranță să plângă în fața ta. Când am înțeles că reacțiile neplăcute și comportamentul îndoielnic ale unei persoane (bebeluș, copil sau adult) sunt răspunsul unei nevoi neîndeplinite, am înțeles multe despre mine, în primul rând.
Mai mult decât atât, cartea asta m-a făcut să îmi recalibrez și, ulterior, să renunț la gândirea conform căreia un copil trebuie să se poarte într-un anumit fel (de obicei, așa cum ne dorim noi, adulții). Ah, și limitele! În cartea asta se vorbește mult despre limite și despre testarea lor, de către copii. Ei nu știu ce e bine și ce e rău și au nevoie (de multe ori, cerând asta prin plâns și tantrum-uri) ca noi să le setăm niște limite. Au nevoie ca noi să fim atenți, fermi, grijulii și au nevoie să aibă încredere că noi știm care-i faza cu lumea asta (no pressure) și o să le punem limitele potrivite astfel încât ei să fie în siguranță (fizic și emoțional).
Un exemplu simplu, dar povestește despre siguranța pe care o oferim copiilor: podul contrastează cu parapetul-când mergi cu mașina pe un pot cu parapet, te simți în siguranță, conduci liniștit și fără teamă; pe un pod fără protecții, frica ia locul calmului. Așa și copiii, se simt în siguranță să își vadă de ale lor dacă noi le punem limite și le respectăm.
Puncte de cotitură (de la naștere la 3 ani) - T. Berry Brazelton, Joshua D. Este o carte scrisă de aceeași autoare care a produs și „Bebelușul meu înțelege tot” și tratează strict subiectul plânsului copiilor. De ce plâng, cât e normal să plângă, ce să facem atunci când plâng, și așa mai departe. O carte pentru dezvoltare personală, mai mult decât despre creșterea copilului - dar cred că sunteți de acord cu mine ca pentru a crește un copil sănătos emoțional, avem nevoie ca psihicul nostru să fie cât de cât solid. Am citit aici despre multe lucruri pe care le-am discutat în cadrul terapiei, și datorită cărții le-am înțeles mai bine. Incognito. Cea mai bună, detaliată și informativă carte despre (cum îi spune și numele) creier, pe care aș fi putut să o citesc în această perioadă a vieții mele, în care sunt foarte curioasă despre toate mecanismele psihologice care ne fac să acționăm într-un fel sau altul.
Unul dintr-o sută de oameni, de altminteri normali, percep lumea altfel, din cauza unei afecțiuni numite sinestezie (care înseamnă senzație combinată). La sinestezici, stimularea unui simț declanșează o experiență senzorială anormală: pot auzi culori, pot gusta forme sau trăi alte amestecuri senzoriale în mod sistematic. Sinestezia înseamnă o fuziune a mai multor percepții senzoriale diferite: atingerea șmirghelului poate evoca un fa diez, gustul de pui poate fi însoțit de senzația de înțepături în vârful degetelor, o simfonie poate fi văzută în nuanțe albăstrii și aurii. Sinestezicii sunt atât de obișnuiti cu efectele respective, încât sunt surprinși să afle că alții nu le împărtășesc experiențele. Aceste experiențe sinestezice nu sunt anormale în sens patologic; ele sunt pur și simplu neobișnuite în sens statistic. …»
Aceasta este lista mea scurtă de cărți pe care le recomand în contextul sarcinii și parentingului conștient. În plus, am mai adăugat titluri precum Pune limite și fă-te ascultat cu blândețe - Nina Bataille, Bebelușul meu e cel mai fericit - Harvey Karp, Copiii știu cel mai bine - Solomon Deborah Carlisle, Conceptul continuum - Liedloff Jean, Viața în 2 când suntem 3 - John Gottman, Julie Schwartz Gottman, Stilurile de atașament - Amir Levine, Rachel S. F. Heller, Cand corpul spune nu. Sper că recomandările mele sunt utile!
Cum să te pregătești pentru a fi părinte: (non) ghid pentru viitorii părinți. De multe ori, oamenii ajung să mă cunoască atunci când își doresc să se pregătească pentru a fi părinți. Ei intră în sala de curs și imediat ne suflecăm mânecile, apucându-ne de treabă. Înapoi în sală, … sau online. Tu decizi! Salut! Acum, că ai dat click pe acest articol, îmi imaginez că ai un zâmbet în colțul gurii și o întrebare mare în gând despre cum să gestionezi frica de naștere. Draga mea dragă, astăzi vrem să vorbim despre frică. Frica de naștere.
Ce NU ți-a spus nimeni despre NAȘTERE | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Bogdan Cioată
Povestea nașterii și experiențele de pe parcurs pot oferi contextul necesar pentru a înțelege cum să ne adaptăm rolului de părinte. Textul de mai jos include fragmente despre cum nașterea poate deveni un punct de cotitură și cum frica poate fi transformată în curaj, prin pregătire și căutare de sprijin.
În final, lista mea de cărți, idei și reflectări despre sarcină și parenting conștient poate servi ca ghid practic pentru viitorii părinți aflați în căutarea echilibrului emoțional, a limitelor sigure și a unei relații armonioase cu copilul încă din primele luni de viață. Îmi doresc ca aceste recomandări să ofere inspirație, claritate și calm în drumul spre o familie conectată și echilibrată.
tags: #bloguri #despre #sarcina
Postări populare:
- Factori decisivi în controlul fertilității: profesia, mediul și stilul de viață
- Poziția lui Călin Georgescu privind nașterea prin cezariană: reacții din spațiul public
- Poziția lui Călin Georgescu privind nașterea prin cezariană: reacții din spațiul public
- Caracteristici-cheie ale triciclului pliabil Coccolle Venti
- rolul deciduei în sarcina