Mai ales dacă este prima oară când cățeaua ta se pregătește pentru o serie de pui, e destul de probabil să te simți puțin neajutorat. Cel mai bun partener în tot acest demers este medicul veterinar care te-a consiliat și pe perioada gestației în ceea ce privește alimentația, deparazitările și alte acte medicale menite să asigure o gestatie cât mai ușoară și un cuib de pui sănătoși. Locul destinat fătării trebuie pregătit înainte ca viitoarea mămică să intre în travaliu activ. Gestația la câine durează, în medie, 63 de zile, dar acest interval poate varia între 57 și 71 de zile, în funcție de mai mulți factori.
Spațiul pentru fătare trebuie pregătit cel târziu până în ziua 50 de gestație (în condiții ideale), astfel încât cățeaua să aibă timp să se obișnuiască cu el și să îi aducă „îmbunătățirile” pe care le consideră necesare. Multe femele sunt surprinse ducând jucării de pluș sau câte o păturică în cuib în așteptarea puilor. Dacă lucrurile sunt relativ simple cât ține gestatia la câini, momentul fătării poate fi unul sensibil. Această etapă durează în medie 6-12 ore, dar se poate prelungi până la 36 de ore.
Odată ce travaliul propriu-zis începe, cățeaua manifestă contracții din ce în ce mai intense. Puii se nasc înveliți în sacul amniotic pe care cățeaua îl va îndepărta prin lins. După nașterea fiecărui pui, cățeaua elimină placenta aferentă acestuia pe care majoritatea femelelor o consumă. Este important să monitorizezi întregul proces și să numeri placentele eliminate; retenția uneia dintre ele poate determina o infecție gravă. Între pui, cățeaua este de obicei liniștită. Contracțiile se opresc, iar mama își linge puii. În medie, fătarea durează între 3-12 ore de la începutul contracțiilor. În cazul în care fătarea se prelungește mai mult de 24 de ore, este obligatoriu să contactezi medicul.
După încheierea fătării, cățeaua este flămândă și obosită. Oferă-i un spațiu liniștit în care să nu fie deranjată și să aibă la îndemână apă și mâncare. Experiența medicilor veterinari este încurajatoare: complicații fătare câini sunt situații relativ rare. Uneori, cățeaua are nevoie de ajutor pentru a îndepărta sacul amniotic de pe pui. Mai ales la prima fătare, unele cățele nu prea știu ce au de făcut. Contactează întotdeauna medicul în cazul în care se naște vreun pui mort.
Există situații în care monta nu reușește, cățeaua respingând, uneori foarte violent, masculul. Nu există o compatibilitate, o „atracție” între cei doi. Este o situație întâlnită mai des decât s-ar crede, cea în care preferințele femelei sunt diferite decât ceea ce oferă masculul disponibil. Bichonii au devenit foarte populari datorită aspectului drăgălaș, dimensiunilor reduse și energiei de care dau dovadă. Din fericire, cât timp este vorba despre o montă controlată, rasa nu are o predispoziție aparte pentru probleme la fătare. Mulți proprietari se întreabă cât durează fătarea la câini. În mod normal, de la debutul primelor contracții până la expulzia ultimului pui, trec aproximativ 12 ore. În cazul în care este prima fătare, acest interval se poate prelungi puțin.
Întrebat când îți dai seama că trebuie să fete cățeaua, medicul veterinar va spune că cea mai sigură variantă este să numeri 60-63 de zile de la data montei. Dacă monta nu a fost planificată, vei fi atent la unele semne care sugerează apropierea momentului fătării: femela devine mai agitată, își pregătește cuibul, poate refuza hrana, caută compania stăpânului sau, dimpotrivă, o evită. Mortalitatea puilor în uter sau imediat după fătare este sugestivă pentru anumite infecții. Discută cu medicul veterinar despre acest episod - el este cel mai în măsură să facă recomandări corecte despre cum să previi repetarea situației pe viitor.
Mai ales atunci când gestatia nu este planificată, ci datorată unei monte accidentale, proprietarii se întreabă, cu teamă, câți pui face un câine la prima fătare. Nu există un interval de timp standard pentru declanșarea următorului ciclu de călduri la o cățea care abia a fătat. Proprietarilor care se întreabă la cât timp după fătare intră cățeaua în călduri le spunem că unele dintre exemplare pot deveni fertile la doar 2 săptămâni după nașterea puilor, dar la majoritatea durează 3-4 luni până la următoarea montă. De cele mai multe ori, fătarea la câini este un proces care decurge relativ rapid și fără complicații. Totuși, în cazuri rare, se poate ca o femelă neexperimentată să nu știe ce are de făcut sau ca o anomalie de dezvoltare a unuia dintre pui să determine apariția unei distocii.
Chiar dacă ești un crescător cu vechime sau urmează să asiști la prima fătare a cățelei, nașterea unor cățeluși este o experiență cu totul specială. Dar cum are loc mai exact fătarea la câini și cum pot oamenii să ajute cățeaua în această etapă a vieții sale? De regulă, prima fătare la câini aduce și foarte mult stres stăpânului, mai ales în ultimele zile înainte de momentul cel mare. Desigur, ei vor să facă viitoarea mămică să se simtă cât mai confortabil posibil și să evite complicațiile în timpul nașterii. Un lucru e sigur: cu cât mai informat ești despre acest subiect, cu atât mai relaxat vei fi când se apropie evenimentul.
Când începe și cât durează travaliul la câini? Perioada de gestație a unei cățele durează în medie 63 de zile. Dar și cele între 57 și 72 de zile sunt complet normale și nu sunt motiv de îngrijorare - cu condiția ca starea generală a cățelei să fie bună. Dacă e așa, nu ar trebui să intervii în procesul natural al gestației și al nașterii. Cățeaua simte exact când lucrurile devin serioase și știe cel mai bine ce sa facă. Finalul perioadei de gestație la câini poate fi observat atât din punct de vedere fizic, cât și comportamental. Cea mai sigură metodă de a determina nașterea iminentă este verificarea regulată a temperaturii corpului. Ia temperatura rectală a cățelei de două până la patru ori pe zi cu o săptămână înainte de data nașterii calculată (de preferat în aceleași momente ale zilei). Dacă temperatura scade de la 38 la 37 de grade sau mai mult, urmează să nască. Te poți aștepta să vezi primul cățel în următoarele 12 până la 24 de ore.
Pentru a ajuta cățeaua să găsească un „cuib” potrivit pentru puii acesteia, îi poți oferi un culcuș cu ceva timp înainte de naștere (cel puțin cu două săptămâni înainte). Pune-l într-un loc liniștit, cald și nu prea luminat. Temperatura optimă din cameră este de circa 24 de grade. Se recomandă și să setezi un radiator cu lumină roșie ajustabilă ca o sursă suplimentară de căldură, sub care cățeii să se poată ghemui împreună la o temperatură de 35 de grade. Pe jos poți pune așternuturi vechi de pat, prosoape, pături ce pot fi spălate sau, dacă e cazul, ziare. Asigură-te că e mereu uscat și curat.
Fătarea la câini este foarte solicitantă și pentru stăpân. Va trebui ca, în timpul nașterii, să înlocuiești cearceafurile și păturile murdare cu prosoape noi, curate (posibil după fiecare cățel). Semnele menționate, cum ar fi agitația, construirea unui cuib, gâfâitul, tremuratul, dificultățile de respirare, respingerea mâncării, diareea și vărsăturile ocazionale, apar cu circa 6 până la 24 de ore înainte de naștere și cresc continuu în intensitate. Aceste ore, în care cățeaua se pregătește intens de nașterea ce urmează, se numesc „faza de deschidere”.
Pe lângă semnele externe vizibile, au loc anumite schimbări și în corpul cățelei, care sunt necesare pentru ca nașterea să aibă loc fără probleme. Cervixul se dilată (dilatare cervicală), este eliberat mucus cervical (ușoare secreții vaginale) și apar primele contracții. După pierderea lichidului amniotic sau apariția primelor contracții ar trebui să apară primul pui la trei până la patru ore mai târziu. Odată ce primul pui ajunge în canalul cervical, cățeaua începe automat să împingă. În această fază cățeaua stă de obicei pe o parte sau împinge dintr-o poziție ghemuită. După două până la patru contracții puternice ale abdomenului, aceasta va reuși de obicei să nască puiul relativ ușor. Nu contează pentru câini dacă aceștia se nasc cu capul sau cu coada în față. De obicei cățeii se nasc la intervale între 10 până la 60 de minute, dar sunt posibile și intervale mai lungi, de până la două ore (mai ales pentru mamele ce fac asta pentru prima dată).
La circa cinci minute după ce se naște puiul, este excretată placenta, pe care mama o mănâncă, împreună cu membrana amniotică. Acest lucru nu ajută doar la menținerea locului curat, ci și ajută lactația cățelei din punct de vedere hormonal. Se poate întâmpla și să se nască doi sau trei pui unul după altul și ca placentele acestora să fie excretate ulterior. Mama linge puii pentru a stimula respirația cățeilor neajutorați. Nașterea e gata odată ce s-au născut toți cățeii și a fost excretat același număr de placente. De obicei acest lucru se întâmplă în mai puțin de 12 ore, însă nașterea la câini poate dura până la 24 de ore. Fătarea la câini vine mereu cu surprize. Practic, este posibil orice număr între unu și doisprezece cățeluși. Nici nașterile cu mai mult de 12 pui nu sunt neobișnute, dar atunci este nevoie de ajutorul omului pentru a-i crește.
În medie, o cățea naște 5-6 căței. La rasele mai mici, precum bichon, sunt de obicei mai puțini pui. Pe când la rasele mai mari se pot aștepta mai mulți pui. Greutatea cățelei este decisivă: puii pot cântări aproximativ 11% din greutatea corporală a cățelei. Contează de asemenea și cât de des a rămas cățeaua gestantă. De regula, prima fătarea la câini aduce mai puțini căței decât următoarele.
Spre deosebire de noi, oamenii, care considerăm că ajutorul unei moașe sau a unui doctor ușurează foarte mult nașterea, cățelele nu au nevoie de ajutor. Las-o în pace în faza de expulzie și intervine doar în caz de urgență. Este totuși bine să fii prezent cât durează travaliul la câini, deoarece s-ar putea să fie nevoie de ajutorul tău. Acest lucru se poate întâmpla dacă ies cățeii foarte repede unul după celălalt și femela încă este ocupată mâncând placenta primului născut. În acest caz, trebuie să eliberezi puii născuți ulterior din sacul în care se află cu un șervețel de hârtie și să tai cordonul ombilical. Acest lucru previne ca puii să inhaleze lichid amniotic. În cadrul acest proces poți usca puii existenți și să îi pui într-un coș separat cu o sticlă de apă caldă sau să îi pui direct lângă mameloanele mamei.
Pentru a verifica dacă s-au născut toți puii, numără puii și placentele. E important ca numărul de pui și de placente să fie identic, pentru că, dacă rămâne placentă în uter, acest lucru poate duce la septicemie. Deși „Mama Natură” a creat din start cele mai bune condiții pentru fătarea la câini, pot apărea și unele probleme la naștere și la fazele de alăptare. Ca un „observator” al nașterii, omul este acolo pentru a își da seama când există probleme în procesul natural și când e nevoie de intervenția sa sau cea a unui veterinar. Posibile cauze ale acestor complicații pot fi, de exemplu, absența contracțiilor, dificultăți ale căilor (vaginul este prea strâmt sau puii sunt prea mari), deschiderea neadecvată a canalului de naștere sau malformații ale cățeilor (de exemplu hidrocefalie sau căței morți). În toate aceste cazuri trebuie să contactezi veterinarul pentru a-i cere ajutor. El va efectua o ecografie sau o radiografie pentru a decide dacă e nevoie de cezariană. Operația poate salva viața cățelei și a puilor în astfel de situații.
Însă nu se recomandă să îi dai câinelui medicamente care declanșează travaliul (oxitocină). Situații precum anestezia în timpul cezarienei pot compromite instinctul matern al cățelei. La fel și frica sau a nemulțumirea cățelei în timp ce își face cuibul. Dacă nu mușcă sacul amniotic și nu linge puiul, e nevoie de ajutorul omului. Poți îndepărta sacul cu ajutorul unui șervețel de hârtie, după care poți pune cățeii lângă mameloanele mamei. Este cazul să intervii și dacă ai impresia că anumiți pui sunt împinși la o parte și primesc prea puțin din primul lapte. Pe măsură ce fată, laptele începe să iasă automat din canalele de lapte ale cățelei. Producția de lapte este adaptată la numărul și apetitul cățeilor. În mod normal toți puii ar trebui să primească suficient lapte. Este foarte important pentru dezvoltarea puilor să bea primul lapte, ala numitul colostru. Colostrul conține anticorpi materni importanți și protejează puii de patogeni.
Puii de câine sunt complet neajutorați la naștere, dar în general pot găsi singuri mameloanele mamei. Chiar dacă sunt orbi și surzi și simțul lor de miros este subdezvoltat, ei pot găsi sursa de lapte a mamei cu ajutorul simțului tactil și a mișcărilor instinctive ale capului. Contactul apropiat cu mama în primele ore și zile de la naștere este esențial pentru supraviețuirea puilor. Nu doar din cauza laptelui hrănitor al mamei, ci și pentru a activa restul funcțiilor corpului. Căldura corpului mamei ajută ca puii să nu răceasca, pentru că ei nu își pot regla încă singuri temperatura corpului. Dacă un pui se târăște prea departe de mamă, ea îl aduce înapoi și îl pune în între restul. Nou-născuții nu au capacitatea de a-și face nevoile. Mama stimulează acest reflex lingând zona perineală a puilor. Ea spală apoi cățeii, pentru a păstra culcușul curat. Activitatea principală a puilor în primele zile și săptămânilor de viață va fi să doarmă și să bea lapte - ambele le fac în sincron. Datorită laptelui hrănitor al mamei, care le oferă toți nutrienții importanți, puii se vor îngrășa destul de repede. Pentru a-ți satisface foamea și nevoia de a suge, puiii beau lapte circa 12 până la 20 de ori pe zi în primele săptămâni de viață. Intervalele între sesiunile de hrănire cresc pas cu pas după o săptămână. Până la săptămâna a patra de viață puii încă încearcă să sugă de circa opt ori pe zi. Abia din săptămâna a 5-a/a 6-a începe să scadă mai mult nevoia cățeilor de a suge și se mulțumesc cu cinci mese pe zi. În general, laptele mamei este suficient până atunci.
Pentru a te asigura că puii câștigă destul în greutate, cântărește-i o dată pe zi. După 10 zile majoritatea cățeilor ar trebui să își dubleze greutatea de la naștere. În săptămâna a șasea de viață ei ar trebui să fie de 6 până la 10 ori mai grei decât în ziua nașterii. Momentul în care începi să le dai de mâncare depinde de cantitatea de lapte pe care o are mama și de greutatea puilor acesteia. În general crescătorii încep să hrănească puii între săptămâna a treia și a șasea de viață. Dacă nu ești sigur ce să faci, întreabă veterinarul după circa patru săptămâni dacă îți recomandă să le dai hrană suplimentară. Ca un prim tip de hrană pe lângă laptele mamei le poți oferi lapte pentru căței sau un amestec de apă cu hrană uscată pentru cățeluși, din care să le pui un pic pe gură sau pe lăbuță.
Din săptămâna a 8-a până la a 10-a de viață cățeii pot începe să mănânce hrană normală pentru juniori, cu un conținut de 80% de carne. Nutriția mamei în primele săptămâni de la naștere are o influență mare asupra calității laptelui pe care îl produce, așadar și asupra sănătății puilor. Pentru a produce lapte are nevoie de cantități considerabile de proteine și calciu. Cerințele ei energetice cresc cu circa 325% în comparație cu cele normale. Așa că ai putea și să îi dai niște suplimente minerale. Dar ai grijă ca nutrienții să fie într-un raport corect unul față de celălalt; prea mult sau prea puțin dintr-un anumit mineral/ nutrient poate cauza ca alte substanțe să nu fie procesate cum trebuie de corp și să apară deficiențe.
Fătarea la câini și perioada de după sunt etape foarte obositoare și este datoria ta să fii foarte atent la animal în această perioadă. Dacă pierde în greutate, este mai inactivă sau îi cade părul, fă o programare la veterinar. Lipsa producției de lapte, simptomele de deficiență ale cățelei în faza de alăptare sau inflamarea mameloanelor (mastită) sunt cele mai comune probleme care pot apărea în faza de alăptare în primele săptămâni. Primele semne sunt febra, refuzul de a lăsa puii să sugă, refuzul de a mânca sau apatia. Consultă un veterinar imediat ce observi aceste simptome sau vezi că stagnează sau chiar scade greutatea cățeilor sau se înrăutățește starea generală a cățelei.
În ciuda numărului mare de afecțiuni și complicații posibile, majoritatea nașterilor au loc fără probleme. Așa că fii cât mai calm și ai încredere în natură și în instinctele cățelei. Dacă cunoști etapele individuale ale nașterii și posibilele dificultăți, știi deja când ar trebui să lași cățeaua să se descurce singură și când ar trebui să suni la veterinar. Tu doar asigură-te că ai toate cele necesare pentru căței, de la hrană la produse de igienă. Asigură-te că oferi cățeilor un regim sănătos! Citește și articolul nostru despre hrănirea puilor de câine.
Deși majoritatea animalelor nasc fără complicații, uneori natura are nevoie de ajutor. Intervenția de cezariană la câini și cezariană la pisici este o procedură chirurgicală care salvează vieți, transformând o situație de criză într-un început fericit. Indicația principală pentru o cezariană este distocia la câte și pisici. Distocia înseamnă, simplu, o naștere dificilă sau blocată.
1. Inerția uterină: Aceasta este cea mai frecventă cauză. Uterul pur și simplu nu are contracții suficient de puternice pentru a împinge puii. 2. Puiul supradimensionat (disproporție feto-pelvină): Puiul este prea mare pentru a trece prin bazinul mamei. Există situații în care știm dinainte că o naștere naturală este extrem de riscantă sau imposibilă. Pentru anumite rase brahicefalice (cezariana este aproape o regulă), cum ar fi Bulldogii Englezi, Bulldogii Francezi, Mopșii (Pugs) sau Boston Terrierii, incidența distociei se apropie de 100%. În aceste cazuri, sau dacă femela a mai avut nevoie de cezariană în trecut, planificarea unei intervenții elective este cea mai sigură, responsabilă și lipsită de stres abordare.
Când suspectați nastere la caini cu probleme sau la pisici și ajungeți la Joyvet, echipa noastră va acționa rapid. Examinare și stabilizare: Vom efectua un examen fizic rapid și o examinare vaginală (tușeu) pentru a vedea dacă un pui este blocat în canal. Ecografia ne arată dacă puii sunt în viață, evaluând bătăile inimii. Radiografia (raze X) ne confirmă numărul exact al puilor, mărimea lor comparativ cu bazinul mamei și poziția lor. Echipa de resuscitare neonatală: Aceasta este o componentă vitală. După extragerea puilor, chirurgul finalizează operația. Cea mai mare teamă a proprietarilor este legată de anestezie. Este adevărat că aproape toate medicamentele anestezice traversează placenta și ajung la pui. La Clinica Joyvet, folosim protocoale de ultimă generație, conform recomandărilor ACVAA. Utilizarea unor agenți intravenoși cu acțiune ultra-scurtă (cum ar fi Propofol sau Alfaxalon) pentru inducție. Minimizarea timpului dintre inducția anesteziei și extragerea puilor. În realitate, riscul major pentru pui nu este operația de cezariană. Riscul major este așteptarea. Un travaliu prelungit (distocie) cauzează hipoxie și acidoză fetală, scăzând dramatic ratele de supraviețuire înainte ca mama să ajungă pe masa de operație.
Perioada de îngrijire după cezariană la câine sau pisică necesită atenție sporită. Trezirea: Mama va fi somnoroasă și poate puțin dezorientată din cauza anesteziei. Hidratare și hrană: Oferiți-i apă și cantități mici de mâncare (de preferat umedă, ușor digerabilă) la intervale frecvente. Inspecția plăgii: Verificați incizia zilnic. O mică roșeață sau umflătură este normală. Contactați-ne dacă observați roșeață excesivă, umflare, durere sau secreție. Activitate: Activitatea trebuie să fie strict limitată la plimbări scurte în lesă doar pentru nevoi. Alimentația: Producția de lapte necesită o cantitate enormă de calorii. În săptămânile 3 și 4, când puii sug cel mai mult, necesarul caloric poate crește de la 2-3 ori porția normală. Secțiunea de îngrijire pui după cezariană este cea mai critică. Puii născuți prin cezariană sunt adesea ușor sedați și pot fi mai lenți la început. Supraviețuirea lor în primele 48 de ore depinde de trei factori: Căldură, Stimulare și Hrană. 1. Avertisment Vital: NU hrăniți un pui care este rece la atingere! Hipotermia oprește sistemul digestiv. 2. Puii nu pot urina sau defeca singuri. Datoria proprietarului: După cezariană, mama poate fi reticentă sau împiedicată de gulerul de protecție. Cum: După fiecare masă, masați zona genitală și anală a Puiului cu un tampon de bumbac înmuiat în apă caldă. 3. Prima masă: Puii trebuie să primească colostru cât mai curând posibil, ideal în primele 8 ore de viață. Așezați puiii la mameloanele mamei și asigurați-vă că sug activ. Monitorizare: Cântăriți fiecare pui pe un cântar de bucătărie de două ori pe zi. Un pui sănătos trebuie să ia în greutate constant în fiecare zi.
Când revii la veterinar? Perioada postoperatorie poate aduce complicații. Nu ezitați să sunați la urgente veterinare dacă ceva vi se pare în neregulă: febră, letargie, apatie, deshidratare, secreție vaginală fetidă sau mamare umflate. Semne timpurii: agitație, gâfâit, nervozitate. Urgență critică! Un aspect important: dacă mama își neglijează puii sau refuză să îi alăpteze, acesta nu este un „comportament rău”. Consultație de pre-montă: Discutați cu medicul veterinar înainte de montă. O operație de cezariană, fie ea o urgență neașteptată sau o procedură planificată, reprezintă un parteneriat între un proprietar vigilent și o echipă medicală competentă. Înțelegem că gestionarea unei mamei și a unui cuib de nou-născuți după o intervenție poate fi intimidantă. Echipa noastră de chirurgie veterinară București vă stă la dispoziție. Nu ezitați să ne contactați, la orice oră, pentru urgente veterinare București.
Recuperarea se desfășoară în etape. Vindecarea plăgii chirurgicale durează aproximativ 10-14 zile, moment în care se pot scoate și firele. Totuși, recuperarea completă a mamei implică și susținerea lactației, care este extrem de solicitantă. Da, protocoalele moderne de anestezie sunt concepute special pentru siguranța mamei și a puilor. La Joyvet, folosim agenți anestezici cu acțiune ultra-scurtă și optimizăm timpul de la inducție la extragerea puilor. Nasterea prin cezariană este o procedură prin care un medic efectuează o incizie în abdomenul și uterul mamei pentru a aduce pe lume un bebeluș. Unele femei care doresc ca efortul și durerile să fie cât mai mici la naștere optează pentru cezariană electivă. De obicei, nașterea prin cezariană trebuie evitată înainte de săptămâna 39 de sarcină pentru că până în acest punct fătul nu este suficient dezvoltat în uterul mamei. Doar aproximativ 2,5% dintre operațiile de cezariană sunt făcute la cererea mamei fără să existe o problemă medicală.
Chiar dacă doriți să nașteți natural, trebuie să fiți oricând pregătiți pentru o intervenție de cezariană. Aflati mai multe de la medic despre nașterea prin cezariană, cu mult înainte de data scadentei. Puneti intrebari, spuneti ce va ingrijoreaza și verificati care sunt motivele pentru care nașterea prin cezariană ar putea fi o varianta mai potrivită. Dupa o operație de cezariană, veți avea nevoie de timp pentru a vă odihni și recupera. În unele cazuri, nașterile prin cezariană sunt planificate încă de la începutul sarcinii, cu toate ca aceste intervenții sunt realizate, de obicei, atunci când apar complicatii în timpul travaliului.
Eventualele complicații pot fi evitate și cu ajutorul suplimentelor alimentare, din categoria Remedia Acid folic. O sarcină sănătoasă presupune în mare masură respectarea recomandarilor doctorului. Viitoarea mamică trebuie să urmeze o alimentație sănătoasă, iar acest lucru implică și suplimentele alimentare, care trebuie administrate numai la recomandarea unui specialist. Nasterea prin cezariană a căpătat tot mai multă notorietate în ultimii ani la nivel mondial, în ciuda faptului că este în continuare o intervenție chirurgicală majoră care vine la pachet cu riscuri atât pentru mamă, cât și pentru bebeluș. În următoarele 4-6 săptămâni, proaspăta mamă va avea dureri la locul inciziei, crampe și sângerări cu sau fără cheaguri. Fiecare femeie care va naște prin cezariană va experimenta simptome de gravitate diferită. Mergeti la medic dacă simptomele sunt grave sau dacă acestea persista. Apoi, medicul vă va recomanda să faceți cât mai puțină activitate fizică după ce reveniți acasă.
Un aspect suplimentar este pregătirea pentru montă și monitorizarea pe parcursul travaliului. Dacă ai o femelă gestantă, te gândești cum vei proceda atunci când va veni ziua cea mare. Nașterea va fi un eveniment în viața cățelușei, dar și în viața ta. Chiar dacă optezi pentru fătare la domiciliu, este bine să ai la îndemână numărul de telefon al medicului veterinar, pentru cazul în care lucrurile se complică. Un culcuș ideal pentru viitoarea mămică poate fi o cutie mare de carton, căptușită cu covorașe pentru pui și umplută cu pături curate, cerșafuri și prosoape. Asigură-te că atât mama, cât și puii vor putea sta confortabil în cutia aleasă, și lasă-i femelei loc doar pentru ea, dacă dorește.
Așază culcușul într-un loc liniștit, la temperatura camerei, unde viitoarea mamă se va simți comod. Dacă îi amenajezi culcușul cu propriul așternut sau jucării, o poți încuraja să-l folosească și o vei face să se simtă ca acasă înainte de naștere. Obține numărul de telefon personal al medicului veterinar înainte de naștere, deoarece nașterea poate avea loc noaptea. Comunică-i medicului data la care ar trebui să nască femela (dacă nu o știe deja), pentru a fi pregătit. În cazul în care femela are nevoie de ajutor, asigură-te că ai o forfecuță pentru unghii și mai multe prosoape: curate și uscate, în preajmă în timpul nașterii.
Dacă duci puii departe de mamă, va trebui să îi ții la căldură. Pentru a ști când are loc, verifică temperatura câinelui de două ori pe zi, cu un termometru rectal, în ultima săptămână de sarcină. Dacă nu ești sigur cum, roagă veterinarul să îți arate. Dacă observi că măsurarea temperaturii stresează femela, oprește-te. În ultima săptămână de sarcină a câinelui, viitoarele mame pot fi un pic stresate și se pot retrage într-un loc liniștit. Foarte rar, câinele poate muta culcușul pe care l-ai construit în altă zonă a casei. În general, nașterile la câini decurg bine și nu implică complicații de cele mai multe ori. Deși trebuie să intervii cât mai puțin posibil, este important să fii lângă câinele tău când naște, pentru a-l ajuta și a interveni dacă apar probleme.
Operația cezariană reprezintă nașterea chirurgicală a unui copil, printr-o incizie a uterului mamei, în zona abdominală inferioară. Cezariana poate fi planificată din timp atunci când există complicații ale sarcinii sau când nu este luată în considerare opțiunea de naștere vaginală. Frecvent, decizia de practicare a unei cezariane devine evidentă la un moment dat de-a lungul travaliului. Află, în cele ce urmează, în ce constă mai exact o operație cezariană, cum se deosebește de nașterea naturală, ce simți în timpul operației de cezariană, ce pregătire este necesară pentru această procedură, precum și ce implicații poate avea atât asupra mamei, cât și asupra copilului.
Pregătirea pentru operația de cezariană include discuție detaliată cu medicul, regim alimentar înainte de intervenție, igienă, pregătire emoțională și analize înainte de cezariană. În ziua operației vei fi internată în spital cu câteva ore înainte de procedură. Echipa medicală va verifica semnele vitale, starea fătului, iar o asistentă îți va monta cateterul ușor și o linie intravenoasă. Înainte de intervenție, vei discuta cu anestezistul despre tipul de anestezie ales. În continuare, descrierea detaliată a desfășurării operației include incizia abdominală, accesul la uter, extragerea copilului, îngrijirea copilului, expulzia placentei și suturarea.
Durata unei cezariene programate este de obicei 30-45 de minute; în urgențe, extragerea puilor poate avea loc mai repede. În timpul operației, riscul major nu este cezariană, ci travaliul prelungit care poate produce hipoxie și acidoză fetală. După cezariană, mama poate fi somnoroasă; hidratarea, alimentația ușor digerabilă și monitorizarea plăgii sunt esențiale. Puii pot necesita sprijin pentru respirație sau hrănire în primele ore. Supravegherea postoperatorie este necesară pentru a preveni complicații: febră, secreții, dureri, semne de infecție. Recomandările includ controlul regulat al inciziei și respectarea restricțiilor de efort timp de 2-4 săptămâni.
În timp ce mamele se recuperează, nutriția este crucială. Producția de lapte necesită calorii și nutrienți în cantitate mare; în timpul fazelor de creștere a puilor, alimentația poate necesita suplimente și ajustări. Primele ore după naștere sunt critice pentru stabilitatea puilor: asigură-te că puii sunt uscați, temperatura este menținută și fiecare pui prinde un sân cât mai repede. Colostru este esențial pentru anticorpii materni. Mama lingând puiii stimulează respirația și curățarea, iar intervenția ta se poate limita la situații de urgență sau când puii nu sug singuri. În general, intervalele de hrănire se ajustează în primele săptămâni, iar trecerea la hrană solidă începe în jurul săptămânii a 3-a până la a 6-a, în funcție de greutatea și starea puilor.
Semnele de sirenă ale unei cezariane necesare includ distocia, puls fetal redus, poziție necorespunzătoare a puilor sau malformații. În astfel de cazuri, intervenția veterinară este esențială pentru salvarea mamei și a puilor. Odată cu nașterea prin cezariană, există riscuri atât pentru mamă, cât și pentru puii nou-născuți, însă cu o echipă veterinară calificată, rezultatele pot fi foarte bune. În concluzie, pregătirea înainte de naștere, monitorizarea atentă în timpul travaliului, intervenția în caz de distocie și îngrijirea postoperatorie sunt elemente-cheie pentru o naștere sigură și pentru bunăstarea mamei și a puilor.
tags: #cand #sti #ca #o #catea #are
Postări populare:
- Embrionii supranumerați în fertilizarea in vitro: proces, riscuri și viitorul FIV
- Uroginecologia la Maternitatea Giulești: îngrijire integrată
- Diferențe între consilierul școlar și profesorul-psiholog: responsabilități și așteptări în școlar
- Simptome și controale în primo trimestru de sarcină
- îngrijire profesională a unghiilor