Cauze ale colicilor la bovine și legătura cu montă artificială

Fiecare fază a vieții unei vaci necesită o abordare diferită a sănătății. Un subiect căruia i se acordă uneori mai puțină atenție este fertilitatea, în timp ce acesta este adesea al doilea motiv de sacrificare într-o fermă de vaci de lapte. Semnele care ne indică dacă o vacă intră în călduri sunt importante pentru crescătorii de animale care, astfel, pot stabili momentul optim pentru inseminarea sau monta respectivei bovine.

Soiuri de colici și clasificare

Colicile la vițel și bovine sunt o tulburare intestinală destul de frecventă, care este un complex simptomatic complex care apare și se manifestă în bolile sistemului digestiv. Important! Colicile în sine nu sunt o boală, ci se manifestă doar ca simptome ale anumitor boli. În medicina veterinară, se obișnuiește să se distingă două tipuri principale de colici, în funcție de organele bolnave la un vițel sau la un adult:

• Adevărate colici - apar în caz de tulburări în activitatea stomacului sau a intestinelor. Exemple de boli în acest caz sunt: expansiunea acută a stomacului, flatulența, congestia intestinală;
• False colici - se manifestă în boli ale ficatului, rinichilor, vezicii urinare, precum și în legătură cu o boală infecțioasă a animalului.

Pe lângă cele două enumerate, medicii veterinari și zoologii disting și un al treilea tip de colici - simptomatic. Acest tip de tulburare gastro-intestinală poate apărea ca urmare a influenței chirurgicale, obstetricale asupra gambei sau ca urmare a prezenței oricărei boli infecțioase sau helmintice. Cea mai comună clasificare este împărțirea colicelor, în funcție de zona în care apar simptomele bolii: gastric și intestinal. La rândul lor, crampele intestinale includ balonare fără peritonită (de exemplu, flatulență, chimostază) și balonare cu manifestarea peritonitei (de exemplu, tromboembolism).

Cauzele apariției colicilor

Pentru a preveni colicile, este important să cunoaștem cauzele bolii. În medicina veterinară, se obișnuiește să se distingă 3 motive principale pentru care colicile pot apărea la viței și bovine:

1. Greșeli alimentare: schimbări bruște în dietă, creșterea rapidă și accentuată a volumului de concentrate din rație, trecerea prea bruscă de la hrănirea lactatelor la o dietă normală.
2. Atonia proventriculului: motilitatea redusă a rumenului, a ochiurilor și a opririlor de carte, declanșată de hrana de calitate slabă, supraalimentare cu concentrate sau înfometare în apă.
3. Atonia secundară: cauzată de boli infecțioase și invazive (afecțiuni ale pieptului și gurii, botulism, piroplasmoză, fasciolioză) sau prezența paraziților.

Acidoza ruminală este o boală metabolică care afectează vacile și care se dezvoltă la creșterea rapidă a concentrației de concentrate în rație; evoluția este rapidă, iar nivelul de pH scade dramatic - sub 4,8. Aceasta se consideră o cauză frecventă a disconfortului digestiv care poate conduce la colici. Colica intestinală fără peritonită este cauzată de flatulență, compactare sau stagnare a alimentelor în intestinul subțire.

Simptomele colicilor la bovine

Atât la un vițel, cât și la un adult, prezența disconfortului în regiunea gastro-intestinală poate fi diagnosticată prin următoarele semne:

• comportament agitat și neliniștit al animalelor;
• pășire constantă și lăutare cu membre;
• animalul se uită în mod constant înapoi la burtă și se vântură constant cu coada;
• animalul se lovește cu picioarele din spate în stomac;
• își asumă posturi necaracteristice (ex.: încercând să stea ca un câine) sau se întinde pe burtă;
• refuzul hranei și apei, volumul abdominal crește brusc;
• procesul de defecare are loc cu mare tensiune.

Simptomele secundare includ disfuncții cardiovasculare, încălcarea frecvenței respiratorii și tulburări ale sistemului urinar (urinare prea frecventă sau absența ei aproape completă).

Diagnosticul și terapia colicilor

Veterinari și crescători cu experiență observă că un vițel are dureri de stomac din cauza diferitelor boli. Pentru diagnosticul corect, animalul este examinat și simțit cu atenție, temperatura și pulsul sunt măsurate. Dar nu te poți limita la inspecția vizuală. Este important să ameliorați starea dureroasă a animalului înainte de începerea tratamentului.

Metoda de tratare include mai multe etape principale:

• eliberarea stomacului și intestinelor de alimentele acumulate (inițial se oferă o porție de ulei vegetal, mineral sau bulion slab ca prim ajutor/Laxativ);
• eliminarea spasmului și durerii cu medicamente precum No-shpa, Novalgin; pentru ameliorare se pot folosi somnifere și analgezice (bromide, Novocain, analgezice);
• colicile ușoare și balonarea la vițeii foarte tineri sunt tratate cu infuzie de mușețel; masajul abdomenului și frecarea ajută la restabilirea funcțiilor digestive;
• în cazurile cu obiecte străine blocate, intervenția chirurgicală este necesară.

Injecțiile cu glucoză, bicarbonatul de sodiu sau soluțiile de clorură de sodiu vor ajuta la prevenirea intoxicației. Terapia acidozei vizează corectarea rației și administrarea bicarbonatului de sodiu ca preparat alcalinizant. Rezultatele tratamentului depind mult de evoluția bolii și de extinderea acesteia în efectiv.

Metode populare și tratamente complementare

Decocțiunile de mușețel și sunătoare suprimă procesele inflamatorii. Infuzia de scoarță de stejar are un efect antispasmodic, antiinflamator și antimicrobian. Taninurile conținute în scoarță protejează țesutul intestinal de iritațiile locale, inhibând inflamațiile și reduc durerile. Ca laxativ, animalului i se oferă uneori o clismă caldă cu apă cu săpun. Pentru a restabili funcționarea normală a tractului gastric și intestinal, se poate masa abdomenul și freca vițelul.

Când folosiți remedii populare, trebuie avut în vedere faptul că nu orice animal poate fi ajutat în acest fel (există intoleranțe la anumite plante medicinale). Prin urmare, este recomandabil ca medicul veterinar să examineze animalul bolnav și să îi prescrie un regim de tratament, doză de decocturi sau uleiuri vegetale.

Profilaxie: alimentație, management și legătura cu fertilitatea

Profilaxia bolii este prioritară: asigurarea unei rații echilibrate, fără schimbări bruște, evitarea condițiilor de stres, menținerea igienei adăposturilor și vaccinările regulate. Pentru viței, regula principală este respectarea unei tranziții moi, treptate, de la alimentația lactată la cea de adult. Verificarea amănunțită a furajelor înainte de hrănire și îndepărtarea celor de calitate slabă sunt esențiale.

Consumul redus de furaje și respirația crescută în timpul perioadelor călduroase reduc activitatea ruminală, ceea ce duce la o producție mai mică de salivă și la o disponibilitate mai mică a bicarbonatului tampon. Prin ruminare, o vacă produce zilnic 2 kg de bicarbonat în salivă. Activitatea de rumegare este esențială pentru a susține animalul pe toată durata perioadei.

În practică, observăm în mod regulat provocări în domeniul fertilității. Acest lucru are adesea legătură cu energia disponibilă pentru vacă. Gândiți-vă la vacile care nu prezintă călduri: acest lucru este adesea legat de faptul că vaca se luptă cu alte provocări sau nu a absorbit suficientă energie în trecut sau în prezent. Energia disponibilă este prea puțină pentru apariția căldurilor.

La temperaturi mai ridicate, vacile nu reușesc să își elibereze căldura; procesul de rumegare costă energie și generează căldură, așa că vacile mănâncă mai puțin în această perioadă. Din cauza căldurii, vacile sunt mai puțin active, ceea ce are un efect direct asupra vizibilității căldurii vacii. Căldura înseamnă că vacile nu sar una pe alta la fel de mult ca de obicei, ceea ce face mai dificilă detectarea căldurii în această perioadă.

Ovulul se dezvoltă în perioada dinaintea căldurii: ovocitele încep să se maturizeze încă de la 85 de zile înainte de ovulație. Prin urmare, condițiile calde începând cu 85 de zile înainte de inseminare pot avea deja un efect negativ asupra calității ovulului. Dacă vaca are o temperatură corporală ridicată în această perioadă, există șansa ca ovulul să fie de calitate inferioară, ceea ce reduce șansele de fertilizare.

Inseminarea artificială: practici, factori critici și corelații cu colicile

La bovine, însămânțările artificiale se realizează atât în marile ferme, cât și la ferme medii și gospodărești. Aplicarea la scară mare se datorează avantajelor față de monta: sporirea producției și controlul unor afecțiuni. Rata gestației (45-75%) coroborată cu avantajele genetice au condus la răspândirea însămânțării artificiale cu spermatozoizi crioconservați.

Importantă pentru însămânțare este depistarea femelelor în călduri. Estrusul este evident atunci când femele manifestă reflexul de imobilitate. Vulva vacilor în călduri este uşor edematiată, iar de la comisura inferioară se scurge un mucus filament, transparent. Semnele de comportament care indică apariția căldurilor sunt ușor de observat când animalele sunt scoase afară pentru a face mișcare: vacile în călduri au tendința de a sări pe alte animale și acceptă saltul fără reflex de apărare.

Centre de producere a materialului seminal de taur există în toate țările cu zootehnie avansată. Cu producția de material seminal al unui taur se pot însămânța 500 de mii de vaci. La începutul anilor 2000 existau peste 648 centre de producere a spermei, 1.635 bănci de spermă, peste 40 de mii de tauri și 264 de milioane de doze.

Factorii critici în folosirea materialului seminal crioconservat:

• manipularea la scoaterea dozelor din container - gâtul containerului atinge temperaturi critice; meniţinerea dozelor în gâtul containerului la scoatere trebuie să fie cât mai scurtă (maxim 15 secunde) pentru a evita recristalizarea apei care distruge membranele spermatozoizilor;
• decongelarea materialului seminal - se practică mai multe metode și trebuie realizată corect;
• durata păstrării materialului seminal de la reanimare până la inoculare - această perioadă nu trebuie să depășească 10-15 minute, deoarece capacitatea fecundantă scade brusc;
• temperatura pistoletului de însămânțare trebuie să fie de aproximativ 25°C;
• decontaminarea regiuni vulvare și golirea rectului înainte de procedură pentru a preveni contaminarea căilor genitale;
• respectarea momentului optim de inoculare (inseminarea între ziua 30 și 50 folosește ovule de cea mai bună calitate, iar o vacă este fertilă la fiecare trei săptămâni).

Inocularea materialului seminal în organele genitale femele se face frecvent prin metoda bimanuală (recto-vaginală). Se va examina femela pentru a fi sigur că este în momentul optim de însămânțare (sperma se va decongela numai după contenţia şi examinarea vacii). Retragerea pistoletului se face ușor. Există și metoda de inoculare vaginală folosită în unele situații la tineret, dacă canalele cervicale sunt insuficient dezvoltate.

Legătura între colici, starea digestivă și succesul montelor artificiale

Sistemul digestiv sănătos la vaci este esențial pentru menținerea productivității și a stării generale de sănătate. Acidoza la vaci, tulburările ruminale și reducerea activității de rumegare pot diminua disponibilitatea energiei necesare pentru ciclurile estrale și pentru calitatea ovocitelor. De exemplu, consumul redus de furaje în perioadele fierbinți și folosirea mai multor rezerve de grăsime pot conduce la scăderea producției de lapte și la o reducere a fertilității.

O vacă trebuie să fi fătat cu cel puţin 45 de zile înainte, să nu aibă tulburări ale funcţiei de reproducere (ovare chistice, endometrite etc.) şi să manifeste căldurile ciclic pentru a fi un candidat bun pentru inseminare. Dacă vaca are probleme digestive netratate (acidoză, colici repetate, atonie ruminală), energia disponibilă pentru reproducere scade, ovulele pot fi de calitate inferioară, iar rata de succes a însămânțărilor va fi redusă.

Profilaxie practică pentru fermieri

• asigurarea unei diete echilibrate, fără schimbări bruște și cu alternarea furajelor mai ușoare și mai grele;
• menținerea unei activități de rumegare optime prin furaje grosiere suficiente pentru a susține producția de salivă și bicarbonat;
• monitorizarea condițiilor de mediu (evitarea supraîncălzirii și a hipotermiei), în special în perioadele sensibile pentru dezvoltarea ovocitelor (≥85 zile înainte de ovulație);
• observații regulate pentru detectarea căldurilor (3 observații/zi de 30 minute sau două observații, una dimineața devreme și una seara târziu);
• utilizarea detectorului de călduri și a softurilor de management în turme mari;
• curățenie și dezinfectare a spațiilor de maternitate; vaccinări regulate și control veterinar prompt la semne de colică sau altă boală;
• în caz de acidoză, corectarea rației și utilizarea produselor tampon, precum Acidul Buf sau bicarbonatul de sodiu.

Ce poate amenința o fermă: impact economic și decizii de gestionare

Având în vedere faptul că multe boli sunt infecțioase, există riscul de infectare a animalelor în efectiv, reducerea productivității și creșterea costurilor cu tratarea și carantina. În cadrul controlului reproducției, dacă se dovedește că vaca nu este gestantă, va trebui hotărât dacă se mai încearcă din nou însămânțarea sau dacă va fi trimisă spre sacrificare când nu mai furnizează o cantitate suficientă de lapte. Prin eliminarea cauzelor și tratamentul în timp util, puteți îmbunătăți rapid sănătatea bovinelor și eficiența reproducției.

Recomandări finale pentru gestionarea integrată

Monitorizarea atentă a stării digestive, prevenirea acidozei și a altor dezechilibre ale rumenului, asigurarea unei alimentații adecvate în perioadele critice pentru dezvoltarea ovocitelor și respectarea tehnicilor corecte de manipulare a materialului seminal sunt pași esențiali pentru reducerea riscului de colici și pentru creșterea succesului în montă artificială. Dacă observați modificări ale producției de lapte, scădere rapidă a performanței sau semne digestive, acționați proactiv și solicitați sprijinul unui consilier sau medic veterinar.

tags: #care #este #cauza #colicilor #la #o

Postări populare:

• Schimbări ale mamei în săptămâna 12: expulzia fatului
• Caracteristici ale sarcinii electrice în tehnologii moderne
• Ghid complet despre pompele de sân: manuală și electrică, avantaje și dezavantaje
• Calorii recomandate în sarcină pentru femei
• Țintele esențiale pentru un spital de ginecologie