Dacă am trage o linie din Egipt prin ţările mediteraneene Palestina şi Siria, care să urmeze Tigrul şi Eufratul, prin Mesopotamia spre Golful Persic, rezultatul ar fi o semilună de neconfundat. Cu patru mii de ani în urmă acest semicerc din jurul Deşertului Arabiei, "semiluna fertilă", cuprindea o mulţime de civilizaţii aşezate unele lângă altele ca într-o salbă. Raze de lumină plecau de la ele spre întunericul umanităţii dimprejur. Aici a fost centrul civilizaţiei din Epoca Pietrei până în Epoca de Aur a culturii greco-romane.
Prin anul 2000 î.Hr., tronul Egiptului era ocupat de înteimeietorul dinastiei XII, Amenemhat I, iar sfera lui de influenţă se extindea de la Nubia până dincolo de Sinai spre Canaan şi Siria. De-a lungul coastei Mediteranei, erau aşezate bogatele porturi ale fenicienilor. În Asia Mică, în inima Turciei de azi, puternicul regat al Hitiţilor stătea în pragul istoriei sale. În Mesopotamia, între Tigru şi Eufrat, domneau regii Sumerului şi ai Akkadului, care primeau triburi de toate popoarele. Măreţele piramide egiptene şi templele masive mesopotamiene au fost martore timp de secole la viaţa dimprejurul lor.
Aproape 2000 de ani, fermele şi plantaţiile, la fel de mari ca un concern din zilele noastre, au exportat grâu, legume, fructe cultivate în văile cu irigaţie artificială ale Nilului, Eufratului şi Tigrului. Peste tot în Semiluna Fertilă şi în imperiul faraonilor, arta scrierii cuneiforme şi hieroglifice era cunoscută în mod obişnuit. Poeţii, funcţionarii, curtenii, servitorii o practicau în mod curent. Nesfârşitul trafic de bunuri de toate felurile pe care firmele de import şi export ale Mesopotamiei şi Egiptului le trimeteau pe rutele caravanelor sau pe mare, de la Golful Persic spre Siria şi Asia Mică, de la Nil spre Cipru şi Creta până la Marea Neagră, este reflectat în corespondenţa de afaceri scrisă pe tăbliţe de lut sau papirus.
Din toată multitudinea de produse, cele mai căutate erau cuprul din minele egiptene, aflate în Munţii Sinaiului, argintul din minele Taurusului din Asia Mică, aurul şi fildeşul din Somalia din estul Africii, purpura din oraşele feniciene de pe coasta Canaanului, tămâie şi mirodenii rare din Arabia de Sud, lenjerie fină provenită din războaiele egiptene, vaze minunate din insula Creta. Literatura şi ştiinţa erau în floare. În Egipt apar primele romane şi poezii laice, iar Mesopotamia cunoaşte o adevărată renaştere. Filologii din Akkad întocmeau prima gramatică şi primul dicţionar bilingv. Povestea lui Ghilgameş şi vechile legende sumeriene despre creaţiune şi potop erau împletite în epopei în limba Akkadiană, limba lumii de atunci.
Doctorii egipteni îşi fabricau medicamentele conform cu datele oferite de cărţi. Amestecurile vegetale îşi dovedeau puterea, iar chirurgii nu erau străini de anatomie. Matematicienii de pe Nil au ajuns la concluzia asupra laturilor unui triunghi, iar în timp Pitagora avea să formalizeze teorema. Tehnicienii mesopotamieni rezolvau problema măsurării suprafeţelor prin încercări repetate. Astronomii, cu un ochi aţintit asupra prezicerilor, făceau calcule bazate pe observaţii precise privind evoluţia planetelor.
Pacea şi prosperitatea trebuie să fi domnit în această lume a Nilului, Eufratului, Tigrului, căci nu s-a descoperit până acum nicio inscripţie din acea perioadă care să amintească de un război de amploare. Apoi brusc, din inima acestei semiluni fertile, din nisipuri aride ale deşertului Arabiei, au năvălit spre nord hoardele semitice. Imperiul regilor Sumerului şi Akkadului a căzut în 1960 î.Hr. sub atacurile irezistibile. Amoriţii au înteimeiat un număr de state şi dinastii; una dintre ele avea să devină suverană - prima dinastie a Babilonului, centru de putere din 1850 până în 1530 î.Hr. Al şaselea rege al său a fost Hammurabi, autorul iconic al codului său popularizat în istorie.
În Orientul antic, factorii geografici de care a depins viața popoarelor au fost clima și resursele de apă. Zonele din Orientul antic unde au apărut primele așezări stabile au fost cele cu climă blândă și cu cursuri de apă. Locuinţele erau colibe sau corturi, iar casele erau construite din cărămizi uscate la soare. Interiorul unei case orientale antice era compus din mai multe camere mobilate, cu vase din sticlă colorată și covoare. Hrana egiptenilor consta în pâine, legume, fructe, pește, carne de pasăre, lapte, brânză, iar băutura favorită era berea. În familia orientală antică, bărbatul era capul familiei; femeile își educau copiii în primii 7 ani, apoi tații se ocupau de pregătirea lor, de diguri și de canale de irigație.
Să fii sclav însemna să fii supus unui stăpân pentru a munci, iar sclavii munceau la ridicarea construcțiilor grandioase, în agricultură și în gospodăria stăpânului. Popoarele orientale antice au construit diguri și canale de irigație din două motive: digurile opreau revărsarea apelor, iar canalele de irigație ajutau la udarea semănăturilor. Cea mai bogată regiune agricolă din Orientul antic se numea Semiluna Fertilă, cunoscută și ca Cornul abundenței, denumită astfel datorită formei sale de semilună. Semiluna Fertilă era localizată în regiunile corespondente Mesopotamiei, Feniciei și Egiptului, fiind leagănul civilizației.
În Orientul antic, societatea era împărțită în trei categorii sociale: aristocrația, poporul liber și sclavii. Sclavii proveneau din prizonieri de război, din naștere sau din datorii. Religia a apărut ca răspuns la teama și neputința oamenilor în fața fenomenelor naturale și cosmice; zeii erau considerați ființe supranaturale cu diferite atribuții, iar religia era legătura dintre oameni și zei. În Orientul antic au apărut religii politeiste și monoteiste. Politeismul însemna credința în mai mulți zei, iar monoteismul însemna credința într-un singur zeu. În Egipt, Nilul a fost factorul major al dezvoltării, oferind fertilitatea terenurilor o perioadă după revărsare. Primele comunități s-au organizat în două regate: Egiptul de Sus și Egiptul de Jos; ocuparea și cooperarea lor au facilitat dezvoltarea ocupațiilor artizanale, precum țesătoria, prelucrarea fibrelor, sticlăria și metalurgia.
Prima civilizaţie care s-a dezvoltat în Mesopotamia a fost sumerienii, a căror așezări s-au aflat între Tigru şi Eufrat în jurul anului 3000 î.Hr. Babilonul, unul dintre orașele-stat, a cucerit un vast teritoriu în 1750 î.Hr. sub Hammurabi, instaurând primul imperiu din zonă. Hammurabi a cerut inscripționarea celor 282 de legi pe un monolit, codul de drept care a reglementat viața imperiului. După moartea lui Hammurabi, alte popoare au trecut în zonă, până când asirienii au ridicat un nou imperiu. În a doua jumătate a mileniului III î.Hr., hitiţii din Anatolia au prelucrat fierul, au folosit caii în bătălie și roți cu spițe, creând o armată temută de adversari.
Ascensiunea și decăderea primului imperiu al istoriei - Soraya Field Fiorio
tags: #care #este #semnificatia #expresiei #semiluna #fertila