Pentru România implicațiile crizei din Ucraina au un caracter aparte, derivat din granița comună cu Ucraina, cât și din statutul de țară la limita estică a NATO. Conform Constituției, Președintele reprezintă statul român la cel mai înalt nivel, inclusiv pe plan extern. Ca parte a rolului de reprezentare, conduce și angajează statul român în domeniul politicii externe. Din motive de eficiență instituțională și pentru a diminua riscul de concentrare a puterii ori de personalizare a procesului decizional, atribuțiile legate de politica externă sunt partajate cu alte instituții ale statului, în special cu Guvernul. Acest fapt poate genera uneori tensiuni politice legate de reprezentare externă în special în situație de coabitare (i.e. Președintele și Prim Ministrul provin din grupuri / partide politice rivale).
Conform deciziei din 2012 a Curții Constituționale, Președintele reprezintă România la Consiliul European, dar poate delega acest rol Prim-ministrului. În calitate de reprezentant al statului român, la reuniunea extraordinară a Consiliului European de pe 24 februarie 2022 de la Bruxelles, Președintele Iohannis a condamnat ferm invazia neprovocată a Ucrainei de către Rusia și a votat pentru pachetul extins de sancțiuni aplicate Rusiei. Conform Constituției, Președintele este “garantul independenţei naţionale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării” și conduce răspunsul României în domeniul apărării. Președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). El poate declara, cu aprobarea prealabilă a Parlamentului, mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate. Tot Președintele României este cel care instituie starea de asediu sau starea de urgență în întreaga țară sau doar în unele localități.
Rolul Președintelui în situații de criză și în guvernare comună
Pe 24 februarie 2022 Președintele a convocat prima ședință CSAT pentru a discuta subiectul agresiunii Rusiei față de Ucraina, implicațiile acesteia pentru România și măsurile pentru gestionarea integrată a fluxului masiv de refugiați pe teritoriul național. Președintele poate consulta Guvernul cu privire la probleme urgente și de importanță deosebită și poate lua parte la ședințele Guvernului în care se dezbat probleme de interes național, privind politica externă, apărarea țării și asigurarea ordinii publice.
Fiind ales prin vot direct de cetățeni, Parlamentul reprezintă nemijlocit cetățenii țării. Atribuția centrală a Parlamentului ține de procesul legislativ, adică de redactarea, dezbaterea și respectiv adoptarea legilor. Parlamentul este alcătuit din Senat și Camera Deputaților, o lege necesitând adoptarea în plenul ambelor camere pentru a putea fi promulgată. Propunerile legislative se supun spre dezbaterea primei camere sesizate, care trebuie să se pronunțe într-un termen de 45 de zile. Dat fiind traseul mai lung prin care o lege este adoptată în Parlament și nevoia unor reglementări urgente pentru a veni în întâmpinarea afluxului mare de persoane care ajung în România, cadrul legal este completat în primă fază prin ordonanțe de urgență și hotărâri de guvern.
Guvernul ca putere executivă și instrumentele sale
Guvernul formează puterea executivă alături de Președinte și conduce administrația publică a țării. Este format dintr-o structură centrală în jurul prim-ministrului, ministere, prefecturi și alte instituții direct subordonate prim-ministrului a căror înființare sau funcționare se aprobă prin hotărâre de guvern. Guvernul poate emite două tipuri de acte normative: hotărârile și ordonanțele (simple sau de urgență). Hotărârile sunt acelea care specifică în detaliu cum ar trebui aplicată o anumită lege. Ordonanțele simple sunt emise doar în cazuri speciale, precum vacanța parlamentară, și doar în anumite domenii, stabilite de Parlament. În cazul în care se impun completări de urgenţă ale legilor pentru care nu este timp de dezbatere în Parlament, Guvernul emite ordonanțe de urgență. Ordonanțele de urgență trebuie să fie ulterior aprobate de Parlament și transformate în legi.
Răspunsul Guvernului la criză, măsuri legislative și umanitare
Din debutul invaziei Ucrainei, Guvernul a emis mai multe hotărâri pentru a gestiona criza, multe din care specifică asistența umanitară oferită Ucrainei. Au fost emise și ordonanțe de urgență pentru completarea cadrului legal privind acordarea de sprijin persoanelor care au părăsit Ucraina. Ordonanța de urgență nr. 15/2022 a eliminat necesitatea solicitării azilului pentru ca persoanele venite din Ucraina să beneficieze de asistență medicală pentru boli cronice și acute. Totodată, această ordonanță a stipulat ca refugiații beneficiază de îmbrăcăminte, alimente și cazare gratuite fără să fie nevoie să mai solicite azil. În urma deciziei la nivelul Uniunii Europene de activare a protecției temporare, Guvernul a specificat modalitățile de implementare a acestui mecanism în România printr-o hotărâre de guvern.
În asigurarea asistenței umanitare persoanelor din Ucraina care fug din calea războiului, instituțiile guvernamentale își coordonează acțiunile cu organizațiile internaționale, societatea civilă și autoritățile locale. Pentru alocarea eficientă a ofertelor de cazare și a resurselor donate, Guvernul a pus la dispoziția publicului platformele de management de resurse Un Acoperiș și Sprijin de Urgență, dezvoltate gratuit de Code for România. Situația de urgență este definită prin lege ca “un eveniment excepțional, cu caracter non militar, care amenință viața sau sănătatea persoanei, mediul înconjurător, valorile materiale și culturale”.
În categoria situațiilor de urgență se încadrează atât evenimente la scară mică sau medie, cât și cele la scară mare, precum cutremure, inundații, alunecări de teren și orice eveniment care perturbă mersul normal al lucrurilor. Afluxul masiv de persoane care trec granița în România fugind din calea războiului din Ucraina, constituie o situație de urgență din cauza nevoilor deosebite de asistență umanitară, dar și a faptului că instituțiile și serviciile publice angrenate în răspunsul la această situație sunt solicitate la niveluri ieșite din comun.
Pentru a preveni confuzia, trebuie precizat că situația de urgență nu este același lucru cu starea de urgență. Președintele României este cel care poate să declare starea de urgență, în întreaga țară ori în unele localități, ca urmare a unor pericole grave pentru securitatea națională. Pe perioada stării de urgență se poate modifica funcționarea normală a instituțiilor și anumite drepturi ale cetățenilor pot fi suspendate. În schimb, în situațiile de urgență se intervine doar punctual, acolo unde este nevoie. Toate resursele necesare sunt mobilizate pentru revenirea la starea de normalitate. Situațiile de urgență extinse pot duce la declararea stării de urgență.
Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență
Situațiile de urgență pot fi provocate de tipuri diferite de riscuri, iar legea prevede un set de reguli prin care toate instituțiile relevante trebuie să se coordoneze și să răspundă în mod proporțional, adecvat și eficient în funcție de amploarea situației. Acest set de reguli și relații între instituții formează Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență (SNMSU), care este compus dintr-o rețea de actori ce iau decizii, alocă resurse și intervin pentru revenirea la normalitate.
Din SNMSU fac parte Comitete pentru situații de urgență la diferite niveluri: național, ministerial, județean sau local; Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) din MAI; Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU); precum și serviciile de urgență, inclusiv SMURD. Comitetele pot funcționa pe mai multe niveluri: Comitetul Național pentru Situații de Urgență (CNSU), Comitetele ministeriale și alte structuri, Comitetele municipiului București pentru Situații de Urgență, Comitete județene și Comitete locale pentru situații de urgență.
Comitetul Național pentru Situații de Urgență ia decizii strategice la nivel național. CNSU este format din miniștri sau secretari de stat și reprezentanți ai instituțiilor publice centrale, în funcție de specificul situației. În contextul crizei din Ucraina, CNSU a decis exceptarea de la măsura carantinei a tuturor persoanelor care sosesc în România din Ucraina pe cale terestră și a adoptat mai multe hotărâri pentru acordarea asistenței umanitare Ucrainei. Președintele CNSU este Prim-ministrul și există trei vicepreședinți: ministrul Afacerilor Interne, ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației și șeful DSU.
La nivelul județelor și al municipiului București, se constituie comitete pentru situații de urgență aflate sub conducerea prefectului. Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU) este o structură din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care coordonează prevenția și gestionarea situațiilor de urgență. Șeful DSU are rolul de secretar de stat și este numit prin decizie a Prim-ministrului. Încă de la înființarea acestei structuri, în 2014, poziția a fost ocupată de Dr. Raed Arafat. Sub coordonarea DSU funcționează Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), iar SMURD este un serviciu din cadrul IGSU.
În situația crizei umanitare declanțate de invazia, DSU și Cancelaria Prim-ministrului au coordonat acțiunile instituțiilor relevante, alături de societatea civilă și organizațiile internaționale. Au fost înființate grupuri de lucru la nivel central și local. Alocarea produselor și spațiilor de cazare se realizează prin două platforme integrate de management de resurse, Un Acoperiș și Sprijin de Urgență, dezvoltate gratuit de Code for România. Inspectoratul General pentru Situații de Urgență reprezintă o structură de intervenție pe teritoriul țării, coordonată de DSU. IJSU coordonează acțiunile la nivel regional și modul de alocare a resurselor, iar în situații de urgență se formează centrele județene de coordonare și conducere a intervenției (CJCCI), conduse de IJSU.
În cazul intervențiilor de urgență majore, CNCCI (Centrul Național de Coordonare și Conducere a Intervenției) oferă suport decizional comandantului și CNSU, organizează funcționarea și componența Centrului, iar activarea acestuia se stabilește prin hotărâre a Guvernului. CNCCI gestionează preluarea refugiaților, asigurarea de cazare în centre de tranzit și direcționarea către spații de cazare, precum și alocarea rapidă a resurselor precum alimentele și îmbrăcămintea, mediază relația cu societatea civilă. Centrele Județene de Conducere și Coordonare a Intervenției (CJCCI) și Centrul Municipiului București de Conducere și Coordonare a Intervenției (CMBCCI) asigură suportul decizional la nivel regional și local, implementând deciziile emise de Comitete.
Prefectul este reprezentantul Guvernului în teritoriu și se ocupă cu aplicarea legilor și ordonanțelor emise de Guvern, iar organizarea, funcționarea și componența centrelor CJCCI și CJCCI-CMBCCI sunt adaptate la gravitatea situației. Printre activitățile CJCCI și CMBCCI se numără integrarea cererilor și ofertelor de resurse la nivel regional și alocarea în funcție de nevoi. În funcție de natura situației create, CJCCI poate funcționa parțial sau total încadrat, conform procedurilor de activare pe faze.
Consolidarea capacităților instituționale și colaborarea internațională
În contextul actual, coordonarea între instituții, organizații internaționale, societatea civilă și autoritățile locale este esențială pentru gestionarea fluxului de refugiați și pentru alocarea eficientă a resurselor. Platformele Unite, precum Un Acoperiș și Sprijin de Urgență, precum și colaborarea cu Code for România reprezintă instrumente-cheie în managementul resurselor. De asemenea, bună携 cooperare cu UE în mecanismele de protecție temporară facilitează implementarea rapidă a drepturilor refugiaților, precum acces la asistență medicală, cazare și alte servicii.
| Instituție | Rol | Exemple de măsuri |
|---|---|---|
| Președinție | Reprezentare externă, comanda forțelor armate, CSAT | Convocarea CSAT, reprezentarea în Consiliul European |
| Parlament | Proces legislativ, adoptarea legilor | Dezbaterea și adoptarea legilor, intervenții prin ordonanțe |
| Guvern | Puterea executivă, instrumente legislative | Hotărâri, ordonanțe de urgență, coordonarea răspunsului la criză |
| DSU / IGSU | Coordinare intervenții, gestiune situații de urgență | CNCCI, CJCCI, CMBCCI, SMURD, organizare centre de refugiați |
| CNSU | Decizii strategice la nivel național | Politici de urgență, facilitarea asistenței umanitare |
În concluzie, în contextul crizei din Ucraina, atribuțiile instituțiilor publice din România sunt clar delimitate: Președintele asigură reprezentarea națională și comanda decizională a securității, Guvernul gestionează execuția publică și răspunsul la urgențe, Parlamentul deschide calea legislativă, iar structurile de urgență (DSU, IGSU, CNSU) asigură coordonarea, implementarea și suportul decizional necesar pentru revenirea la normalitate. Colaborarea cu UE, cu organizațiile internaționale și cu comunitățile locale renderea este esențială pentru eficiența intervențiilor umanitare și pentru protejarea cetățenilor români și a refugiaților.
tags: #care #sunt #sarcinile #acestei #institutii