Durata vieții umane este influențată atât de factorii genetici, cât și de cei legați de stilul de viață.
Deși longevitatea este asociată și cu o componentă genetică, aceasta poate fi afectată și de comportamente modificabile ale stilului de viață.
Într-un studiu publicat în BMJ Evidence-Based Medicine a fost evaluat riscul de mortalitate asociat unui anumit stil de viață și factorilor genetici, investigând modul în care aceștia interacționează pentru a influența longevitatea.
Concluzia studiului a fost că un stil de viață sănătos poate avea un impact semnificativ asupra riscului de mortalitate, chiar și în cazul indivizilor cu o predispoziție genetică pentru o durată de viață mai scurtă sau moarte prematură.
Fundamente genetice ale longevității și datele studiului
În trecut a fost identificată o genă a longevității, implicată în variațiile apolipoproteinei E și alte locusuri genetice corelate semnificativ cu durata de viață.
În studiu au fost analizate datele a 353.742 de participanți europeni, cu o perioadă de urmărire de aproximativ 12.9 ani, în care s-au înregistrat 24.239 decese.
S-a creat un scor de risc poligenic pentru a estima susceptibilitatea genetică a indivizilor legată de longevitate.
Folosind scorul poligenic, persoanele incluse în studiu au fost împărțite în funcție de speranța de viață influențată genetic (lungă, intermediară și scurtă), iar apoi în categorii de stil de viață sănătos favorabil, intermediar și nefavorabil.
Aceste date sugerează că există o asociere semnificativă între riscul genetic și probabilitatea de deces, indiferent de comportamentele modificabile.
Studiul subliniază importanța interacțiunii dintre stilul de viață și cei genetici în determinarea longevității umane.
Context național: speranța de viață în România și inegalități
Deşi speranţa de viaţă la naştere în România a crescut cu aproape doi ani în perioada 2008-2018 (de la 73,5 ani la 75,3 ani), aceasta rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană şi cu aproape 6 ani sub media Uniunii Europene.
Există o disparitate de gen majoră: în România femeile trăiesc, în medie, cu 7 ani mai mult decât bărbaţii.
Disparitatea de gen în UE a fost, în medie, de 5,3 ani în 2018.
În România, speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost, în anul 2018, de 79,2 ani, iar a bărbaţilor de 71,7 ani, din care atât bărbaţii cât şi femeile se vor aştepta să aibă o viaţă sănătoasă timp de 59 ani, ceea ce înseamnă o diferenţă de 20 ani la femei şi de aproape 13 ani la bărbaţi în raport cu speranţa de viaţă la naştere.
În România, în perioada 2008-2018, speranţa de viaţă sănătoasă la 65 de ani a scăzut, în medie, cu 1,9 ani, în timp ce la nivelul UE a crescut, în medie, cu 1,6 ani.
În ceea ce priveşte speranţa de viaţă la 65 de ani, în perioada analizată, a crescut cu 0,6 ani în România, iar în UE a crescut, în medie, cu 1 an.
Speranța de viață sănătoasă și capacitatea de a trăi bine cu boli cronice la 65 de ani
La nivelul anului 2018, din speranţa de viaţă de 18,4 ani a femeilor de 65 ani doar 5,9 ani vor fi trăiţi într-o stare bună de sănătate.
Bărbaţii de 65 de ani vor trăi, în medie, doar 6,3 ani fără probleme de sănătate din cei 14,7 ani care reprezintă speranţa de viaţă.
Despre prematuritatea bebelușilor: dezvoltarea și provocările
Prematuri sunt copiii născuți înainte de 37 de săptămâni de sarcină.
Dezvoltarea prematurului poate fi semnificativ diferită de cea a nou-născutului la termen.
Dezvoltarea fizică și nutriția
Prematul are adesea cu o greutate mică la naștere față de nou-născuții la termen, diferență ce se poate menține pe tot parcursul copilăriei; sunt mulți prematuri care recuperează în timp și ajung la o greutate adecvată vârstei, cu o nutriție și îngrijire corespunzătoare.
Prematurii întâmpina dificultăți în ceea ce privește îndeplinirea funcțiilor corporale esențiale, din cauza imaturității organelor și sistemelor, a aparatului respirator, din cauza imaturității pulmonare și a deficitului de surfactant, nu-și poate realiza funcția de oxigenare și ventilație și se manifestă sindromul de detresă respiratorie.
În mod similar, sistemul digestiv imatur nu tolerează alimentația orală și sunt necesare metode alternative de hrănire.
Dezvoltarea neurologică
Nașterea prematură poate avea efecte profunde asupra dezvoltării neurologice.
În timpul ultimelor săptămâni de sarcină, creierul copilului se dezvoltă semnificativ, iar prematurii pot rata această perioadă importantă, riscurile pentru afecțiunile neurologice fiind invers proporționale cu vârsta de gestație.
Prematurii prezintă un risc crescut de probleme neurologice pe termen lung: paralizia cerebrală, tulburările de învățare, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) etc.
Dezvoltarea socială și emoțională
Nașterea prematură poate afecta procesul natural de atașament dintre părinți și copilul lor, în special în situațiile în care sunt necesare îngrijiri medicale imediate și/sau prelungite în unitățile de terapie intensivă.
Părinții prematurilor pot experimenta incertitudine și stres sporit, ceea ce poate afecta capacitatea lor de a oferi îngrijire și sprijin consistent.
Dezvoltarea bebelușului născut la termen
Nou-născuții la termen se nasc între 37 și 42 de săptămâni de sarcină și au traiectorii de dezvoltare tipice, în comparație cu prematurii.
Nou-născuții la termen au greutăți adecvate vârstei de gestație la naștere și par mai rezistenți în comparație cu prematurii.
Sistemul digestiv este adaptat pentru alimentația orală; sunt mai puțin frecvente dificultățile de hrănire sau problemele gastrointestinale.
Nou-născuții la termen nu dețin adesea necesitatea de asistare respiratorie, cu excepția cazurilor în care există complicații în timpul nașterii.
Dezvoltarea neurologică la termen permite o maturare corespunzătoare a creierului în uter, ceea ce contribuie la o adaptare mai rapidă la viața extrauterină.
Diferențe cheie între prematuritate și nașterea la termen
Diferențele dintre dezvoltarea prematurului și a nou-născutului la termen rezultă din caracteristicile specifice vârstei de gestație la momentul nașterii și din complicațiile asociate cu nașterea înainte de termen.
Copiii prematuri au frecvent greutăți mai mici la naștere și pot părea mai mici și mai puțin dezvoltați în comparație cu copiii născuți la termen.
Prematurii au organele și sistemele imature, ceea ce duce la diferite probleme de adaptare la viața extrauterină - sindromul de detresă respiratorie, dificultăți de hrănire, probleme de reglare a temperaturii etc.
Nașterea prematură poate duce la complicații de neurodezvoltare, cum ar fi paralizia cerebrală, întârzierile cognitive și tulburările de învățare, care necesită o intervenție timpurie și sprijin continuu.
Riscul de complicații și viabilitatea
Prematuritatea este o cauză majoră de morbiditate și mortalitate perinatală, iar ratele de mortalitate și morbiditate infantilă atribuite prematurității cresc proporțional cu scăderea vârstei gestaționale la naștere.
Există un consens general că la 22 de săptămâni gestaționale complete sau mai puțin nu există speranță de viață pentru nou-născutul prematur, iar între 23 și 24 de săptămâni se definește zona gri în care decizia este individualizată în funcție de dorința părinților.
Viabilitatea neonatologică în practică și exemple internaționale
În unele țări, zona gri se extinde până la 25 de săptămâni gestaționale complete, iar impactul vârstei gestaționale este completată de greutatea la naștere, sexul fetal și sarcina monocelulară ca factori pozitivi pentru viabilitate.
În România, ghidurile din obstetrică definesc limita inferioară a viabilității fetale la 26 de săptămâni gestaționale complete, iar definirea viabilității devine mai precisă atunci când se ia în calcul și greutatea la naștere.
Datele internaționale indică faptul că prematuritatea extremă poate fi salvabilă în condiții adecvate, dar necesită o echipă multidisciplinară și centre specializate.
Concepte ale politicilor de sănătate și utilitatea intervențiilor timpurii
Progresele în neonatologie au permis supraviețuirea unor nou-născuți din ce în ce mai mici, iar acest lucru a dus la necesitatea actualizării continue a cunoștințelor medicale.
Transportul mamei într-o maternitate de grad înalt, tratament individualizat pentru fiecare nou-născut, și un ciclu de corticosteroizi între 24-33 de săptămâni pot face diferența în ratele de supraviețuire.
Programele de intervenție timpurie și îngrijirea la termen sunt necesare pentru recuperarea și parcurgerea adecvată a etapelor de dezvoltare și pentru abordarea eventualelor întârzieri sau dizabilități.
Aspecte etice și decizii în îngrijirea prematurității
În cazul problemelor de ordin etic, legislația actuală nu ne permite să întrerupem ajutorul respirator unui nou-născut cu complicații incompatibile cu viața, în țările dezvoltate acest aspect fiind foarte bine pus la punct.
Deciziile tratamentului sunt luate printr-o consultare permanentă a părinților, în conformitate cu legea, asigurându-le totodată suportul psihologic necesar.
Concluzii practice despre îngrijirea prematurității
Diferenta în îngrijirea unui prematur se face prin îngrijirea corespunzătoare a mamei, dispensarizarea corectă și îndrumarea către un centru tertiar a sarcinilor cu risc de prematuritate, nasterea într-un centru tertiar sau echipa pregătită în reanimare neonatala.
Apare necesitatea echipei multidisciplinare pentru follow-up și pentru intervenții specifice în neurologie, oftalmologie, kinetoterapie și nutriție.
În plus, există exemple inspiraționale despre prematuri salvați, unde efortul medical și sprijinul familial au permis o creștere optimă în afara uterului protector.
Prematuritatea reprezintă o problemă complexă cu implicații sociale, economice și etice, iar îmbunătățirile în supraviețuire nu trebuie să diminueze cerințele pentru îngrijire calitativă și sprijin pentru familii.
Abordarea prematurității Partea I
Secvențe de date și repere pentru practică
- Prematuritatea afectează aproximativ 10% din nașteri, cu complicații variați în funcție de vârsta gestațională.
- Speranța de viață sănătoasă la 65 de ani în România este influențată de evoluția mortalității infantile și de accesul la îngrijire precoce.
- Limita inferioară de viabilitate neonatală în înregistrările internaționale tinde spre 22-26 de săptămâni, cu factorii de greutate la naștere și sexul care pot modifica pronosticul.
Întrebări frecvente despre prematuritate în practică clinică
- Care sunt principalele complicații ale prematurității? - sindromul de detresă respiratorie, afectări neurologice, tulburări digestive și de creștere.
- Ce înseamnă să asigurăm o viață cât mai normală pentru prematuri? - asigurarea suportului medical, urmărire interdisciplinară și intervenții timpurii.
- Cum afectează prematuritatea dezvoltarea socială și emoțională a familiei? - stresul parental și impactul asupra atașamentului necesită sprijin adecvat.
tags: #cat #traiesc #adultii #rezultati #din #nasteri