Cea mai lungă sarcină din lume și poveștile fascinante din timpuri diverse despre nașteri și copii

În toamna anului 1977, Lesley Brown, o femeie din Marea Britanie, află că nu poate face copii din cauza unei obstrucții a trompelor uterine. Uneori, Mama Natură are propriile sale planuri! În 1945, Belulah Hunter, o femeie din Statele Unite, aducea pe lume primul sau copil, după o sarcină de 375 de zile. Hunter a adus pe lume o fetiță perfect sănătoasă, iar cazul controversat a rămas în istorie. Elisabeth Anderson-Sierra, o femeie din Statele Unite și mama a doi copii, suferă de o afecţiune rară numită hiperlactare, ceea ce înseamnă că produce zilnic de 10 ori mai mult lapte matern decât orice altă mama. Cea mai bătrână mamă din lume nu este Adriana Iliescu, ci Rajo Devi Lohan, o femeie din India care la vârsta de 69 de ani a adus pe lume o fetiță. În anul 2007, Donna Simpson, o femeie care cântărea 240 kg, a născut prin cezariană o fetiță perfect sănătoasă. Deși la un moment dat Simpson anunțase că țelul ei este să ajungă să cântească 500 kg, în 2010 a avut 274 kg, iar în 2011 spunea că vrea să slăbească. Deși medicii i-au spus că o sarcină îi poate fi fatală, Stacey Herald, o femeie din Statele Unite care măsura puțin peste 73 cm, a dat naștere de trei ori până la vârsta de 35 de ani și ar fi vrut să mai aibă și alți copii. Din păcate, Stacey suferea de o boală rară, osteogeneza imperfecta, care stopează creșterea oaselor și dezvoltarea plămânilor, iar în 2018, la 44 de ani, a murit.

La începutul secolului al XVII-lea, soția unui fermier rus se putea lăuda că a adus pe lume 69 de copii. Despre cazul ei s-a scris în mai multe ziare de la acea vreme, jurnaliștii declarându-se absolut șocați de capacitatea femeii de a naște atât de mulți copii într-un timp relativ scurt. Femeia avea 16 perechi de gemeni, 7 perechi de tripleti și 4 perechi de cvadrupleți. Nimeni nu știe cum o chema pe femeia respectivă, însă după moartea ei, soțul său s-a recăsătorit cu o altă femeie care i-a mai dăruit încă 20 de copii. Nadya Suleman, cunoscută și sub numele de „Octomama”, a devenit celebră în întreaga lume în ianuarie 2009, când a dat naștere a opt copii. Thomas Beatie s-a născut femeie, însă în 2002 și-a făcut operație de schimbare de sex. La scurt timp, a cunoscut-o pe actuala lui soție, Nancy și pentru că aceasta era infertilă, Beatie a hotărât să poarte el sarcina, pentru că încă mai avea uter. În anul 2004 s-a născut prematur Saybie, cel mai mic copilaș din lume, care cântărea doar 243.8 grams, cât un telefon mobil de la acea vreme.

Beulah Hunter, o tânără de 25 de ani de peste Ocean, a rămas gravidă în 1945. Din cauza unei anomalii, sarcina femeii nu a durat doar nouă luni, ci un an și 10 zile. Pe 21 februarie 1945, femeia a născut normal, fără complicații, o fetiță, care avea 3,14 kg și era perfect sănătoasă, scrie Antena 3. Nadya Suleman, cunoscută pentru „Octomama”, a devenit faimoasă în lume când în ianuarie 2009 a născut nu mai puțin de opt copii. Recordul pentru cei mai mulți copii născuți de o femeie aparține unei țărânci din Rusia. Potrivit Cărții recordurilor, femeia a trăit în secolul al XVIII-lea și a avut 69 de copii. Soția lui Feodor Vassiliev din satul Șuia a avut 27 de sarcini și a născut de 16 ori gemeni, de șapte ori tripleți și de patru ori cvadrupleți.

O sarcină normală durează în jur de 280 de zile din prima zi a ultimei menstruații, cu o variație normală de la 259 zile (37 săptămâni) la 287 zile (41 săptămâni). In popor se știe că o femeie poartă în pântece copilul aproximativ nouă luni. La diferitele specii de mamifere terestre perioada de gestație variază de la 13 zile la oposum, la 640 de zile la elefant. Cu o gestație de până la 22 de luni, mai mult decât dublul duratei unei sarcini umane, elefantul este de departe campion la acest capitol. Ca o curiozitate, femela elefant nu au mai mult de patru descendînți în decursul unei vieți.

Revenind la recordul absolut pentru specia umană, acesta este deținut de Beulah Hunter. În momentul în care americanca avea 25 de ani, ea a experimentat cea mai lungă perioadă de gestație: un an și 10 zile! Se întâmpla în îndepărtatul 1945, dar cazul său a rămas în istorie! Perioada de sarcină s-a întins pe 375 de zile, cu aproape o sută de zile mai mult peste o sarcină obișnuită. Nu e de mirare că a devenit un record, mai ales că pruncul a supraviețuit la naștere, fiind o fetiță botezată Penny Diana. Medicul Daniel Beltz, cel care a ajutat-o pe Beulah Hunter să-și aducă pe lume fetița, a jurat că sarcina a fost reală. Pentru a-și susține afirmația, doctorul a făcut public un test de sarcină făcut în laborator, datat 24 martie, care atesta că ciclul menstrual al tinerei se oprise la data de 10 februarie. Tot el a păstrat cea mai mare parte a raportului medical care a atestat recordul. Potrivit medicului, în primele trei luni, sarcina tinerei a decurs normal. Ulterior, a urmat o perioadă în care mama nu a simțit modificaări ale sarcinii. Abia în luna a șasea femeia a început să experimenteze senzații noi, normale în sarcină. Tot atunci a fost pentru prima dată când și-a simțit copilul mișcându-se în pântece. Mai mult, ritmul cardiac al copilului a putut fi detectat abia în septembrie 1944, și nu în iulie, potrivit graficului unei sarcini normale. Când a fost adusă pe lume, pe 21 februarie 1945, micuța Penny Diana cântărea 3,14 kg. Greutatea era mică pentru un bebeluș care a avut nevoie de mai bine de un an pentru a se naște. Din fericire, în ciuda complicațiilor, micuța era perfect sănătoasă și arăta ca un copil născut la termen. La acea vreme, atât medicul, cât și mama au avut de înfruntat valuri de critici din partea medicilor care au pus la îndoială veridicitatea cazului. „Prostii!”, le-a răspuns doctorul Daniel Beltz, ori de câte ori a fost confruntat.

Durerile sunt de tot felul. Uneori ne doare o pieliță din aceea care se desprinde pe marginea unei unghii și urlă, așa, surd și ascuțit de fiecare dată când se agață de ceva. Alteori ne doare degetul mic de la picior atunci când îl lovim de vreun colț de mobilă. Alteori, când iubirea e ascunsă prin spatele vreunui colț de minte, mintea însăși proiectează o durere grea în zona pieptului, păcălindu-ne că ne doare Sufletul, de parcă ceva făcut de Dumnezeu ar putea să doară. Atât de mare e aroganța omului, că își închipuie că ceva făcut de om poate avea efecte negative asupra a ceva creat de Dumnezeu. Nu vă panicați negativ, nu voi filosofa mult. Vom merge imediat la povestea Evei, care a început undeva prin spate pe la Ateneu. Cert e că durerea a primit de la noi această capacitate incredibilă de a ne capta toată atenția atunci când se manifestă. Când ceva ne doare, toată atenția noastră e direcționată spre durerea respectivă. Durerea e tot ce contează atunci. De parcă toată mintea noastră s-ar aduna în punctul acela dureros și foarte rar realizăm cât de mare e capacitatea noastră de a da atenție unei Iubiri.

La ora 8 de dimineață, pe 21 mai 2019, Eva Dac, o tânără de 24 de ani mutată în București, se afla lângă Ateneu și a devenit subiectul unei povești online emozionante, care s-a transformat în analiză socială și medicală despre traume, speranțe și miracole în timpul sarcinii. Următorul text prezintă cum evenimentele s-au derulat și cum oamenii au reacționat la aceste intervenții, includerea unor detalii despre medici, despre presă și despre reacțiile publicului la acest fenomen unic în România.

• Durerea, speranța și miracolul nașterii sunt elemente recurente în poveștile despre sarcină.
• Episoade istorice privind copii multipli au fascinat comunitățile internaționale, inspirând studii, discuții etice și monitorizări medicale.
• Mesajul central vorbește despre capacitățile incredibile ale corpului uman și despre modul în care societatea percepe și gestionează nașterile neobișnuite.

Primele semne că nașterea va avea loc au apărut în seara zilei de 31 martie, când copilul și-a scos doar bretonul prin fanta originară. Dar doar bretonul, da? Pe la 20:35. Presa vuia. Creștetul a apărut abia pe la 23:40. Eva urla ca mâncată de mistreț. Copilul a ieșit cu totul la 00:02 pe 1 aprilie 2020, ascendent în Săgetător. Imediat după naștere copilul a cerut să se odihnească. Ce a urmat știți cu toții, copilul se odihnește încă.

Dialoguri între asistente și personal medical au surprins momentele tensionate ale unei nașteri neobișnuite, reflectând profesionalismul și modestia echipei medicale. Dialogurile includ glume și reflecții despre dureri și experiențe, oferind o imagine autentică a atmosferei din spital în timpul nașterii.

În final, nașterea a fost un reper cultural și medical, iar relatarea aceasta evidențiază în permanență că siguranța mamei și a copilului trebuie să rămână prioritatea principală în orice situație de sarcină postterm încărcată cu incertitudini. Monitorizarea atentă, intervențiile medicale adecvate și suportul emoțional al familiei și al comunității pot contribui la un rezultat de succes, cât și la înțelegerea mai bună a unei realități biologice complexe.

tags: #cat #zile #a #tinut #cea #mai

Postări populare:

• Rolul asistentului maternal profesionist în îngrijirea copiilor
• Puncte de interes: medici pediatri în Gheorgheni, Cluj-Napoca - centre și servicii
• ghid complet embriotransfer
• principii de funcționare pentru difuzoarele de 8 ohmi
• Structură şi cerinţe tehnice pentru serviciile de consultanţă în arhitectură