Avorturile spontane precoce sunt foarte frecvente și una din 5 femei suferă un avort spontan fără niciun motiv evident. Sângerarea și/sau durerea la începutul sarcinii pot fi un simptom al avortului spontan și trebuie să solicitați sfatul medicului dacă vă aflați în această situație. Vi se pot oferi teste, inclusiv o ecografie, pentru a verifica sarcina. Odată stabilit diagnosticul de avort spontan, medicul dumneavoastră vă va explica care sunt opțiunile dumneavoastră, care includ gestionarea prin așteptare, tratament medicamentos sau intervenție chirurgicală. Cele mai multe avorturi spontane sunt un eveniment unic și există o șansă mare de a avea o sarcină de succes în viitor.
Ce este un avort spontan precoce?
Dacă pierdeti sarcina în primele 3 luni, acest eveniment se numește avort spontan precoce. Cele mai multe femei au sângereări vaginale, dar ocazional simptomele pot fi complet absente. În acest caz, avortul spontan poate fi diagnosticat cu ajutorul unei ecografii.
De ce apar avorturile spontane?
În cele mai multe cazuri, identificarea cauzei avortului spontan timpuriu este imposibilă. Se consideră că cea mai frecventă cauză este o problemă cu cromozomii copilului. Dacă un copil nu are numărul corect de cromozomi, acesta nu se va dezvolta în mod corespunzător și sarcina se poate termina printr-un avort spontan.
Care sunt șansele ca eu să am un avort spontan?
Din păcate, avorturile spontane timpurii sunt foarte frecvente. Multe avorturi spontane timpurii apar înainte ca menstruatia să fie intarziată sau înainte ca sarcina să fie confirmată. În primele 3 luni de sarcină, una din cinci femei are un avort spontan, fără un motiv evident, în urma unui test de sarcină pozitiv. Riscul de avort spontan este crescut de vârstă, probleme medicale, factori de stil de viață. Nu există dovezi că stresul poate provoca un avort spontan. Sexul în timpul sarcinii nu este asociat cu avortul spontan timpuriu.
Ce trebuie să fac dacă am sângerări și/sau dureri în primele 3 luni de sarcină?
Sângerarea vaginală și/sau crampele în stadiile incipiente ale sarcinii sunt frecvente și nu înseamnă întotdeauna că există o problemă. Cu toate acestea, sângerările și/sau durerile persistente pot semnala un avort spontan.
Cum este diagnosticat un avort spontan precoce?
Un avort spontan precoce este de obicei diagnosticat printr-o ecografie. Este posibil să vi se recomande fie o ecografie transvaginală, fie o ecografie transabdominală sau ambele. Ecografia transvaginală poate fi recomandată deoarece oferă o imagine mai clară. Niciunul dintre aceste tipuri de ecografii nu crește riscul de a avea un avort spontan. Poate fi oferită opțiunea de teste de sânge pentru nivelul hormonului sarcinii (βhCG). Dacă sângerați sau aveți dureri, poate fi efectuată o examinare vaginală. În cazul unor femei, avortul spontan are loc relativ repede, dar în cazul altora procedura de diagnosticare și gestionare poate dura câteva săptămâni.
Care sunt opțiunile mele dacă se confirmă avortul spontan?
- Gestionarea prin așteptare - Această cale are succes la aproximativ 50 din 100 femei. Poate dura până la 3 săptămâni, cu verificări la 2 săptămâni. Dacă sângerarea sau durerea se stabilizează, este probabil ca sarcina să fi fost eliminată; dacă nu, se poate recomanda altă evaluare.
- Administrarea de medicamente (gestiunea medicamentosă) - Această cale are succes la 85 din 100 femei și evită anestezia. Se folosesc mifepristona și misoprostol, de obicei ca comprimate vaginale. Procesul poate dura câteva ore, cu durere și sângerare. Poate dura până la 3 săptămâni până la finalizarea sângerării. Următorul test de sarcină este recomandat după 3 săptămâni; dacă rămâne pozitiv, se reevaluează situația.
- Intervenția chirurgicală (evacuarea cavității uterine) - Se poate realiza sub anestezie generală sau locală. Succesul este de 95 din 100 femei. Sarcina este aspirată prin colul uterin, cu posibile preparate preoperatorii pentru înmuierea cervixului. Intervenția este, în general, sigură, dar există riscuri de complicații precum sângerări, infecții sau leziuni ale uterului. Uneori pot fi necesare retrageri dacă sarcina nu este eliminată complet.
În timpul și după avort, fragmentele eliminate pot fi trimise pentru teste în laborator pentru confirmarea intrauterinității sarcinii și pentru evaluarea posibilelor malformații. Unele femei aleg să aducă fragmentele la spital pentru confirmare. Sângerarea vaginală poate persista 1-2 săptămâni, cu flux menstrual revenind în mod normal după 4-6 săptămâni; fertilitatea poate reveni în prima lună după avort, deci se recomandă contracepție dacă nu doriți sarcină imediat.
Vezi mai jos detalii despre diferitele tipuri de avorturi și proceduri
- Avortul medicamentos - implică administrarea a două pastile, cu interval de 24-48 de ore. Poate fi efectuat în până la 8-9 săptămâni (eventual până la 12 săptămâni în condiții speciale). Eficiența este ridicată (aproximativ 94-98% la sub 9 săptămâni). Simptome comune: contracții, sângerare; riscuri scăzute, dar pot apărea infecții, retenție de produse, sau sarcină evolutivă în caz de eșec. Recuperarea fizică este de obicei rapidă.
- Avortul chirurgical - include aspirarea conținutului uterin (primul trimestru 5-12 săptămâni) sau dilatarea și chiuretajul (12-21 săptămâni). Procedura este rapidă (de obicei 10-30 de minute) și necesită internare în spital în multe cazuri. Sistemul de procedură poate include antiseptice, anestezie și instrumente speciale. Riscuri: complicații, infecții, perforare, sângerări.
- Inducția de naștere/avort prin inducție - folosind medicamente pentru a provoca contracții și expulzie. De obicei se aplică în cazul sarcinilor mai avansate. Procedura poate necesita monitorizare atentă.
După avort, recomandările includ: a) monitorizarea sângerării și a durerilor; b) consultări de control ginecologic pentru ecografie pelviană; c) consiliere emoțională dacă este necesar; d) planificare familială și informații despre revenirea la activitatea sexuală și la muncă. Recuperarea emoțională variază; sprijinul familial și accesarea unui psiholog pot ajuta semnificativ.
Factorii care pot influența succesul procedurilor și alegerea metodei includ vârsta gestațională, istoricul medical, prezența unor afecțiuni, fumatul, obezitatea, consumul de alcool și utilizarea testelor prenatale invazive. Mai multe despre culorile, sângerările și durerea pot fi discutate cu medicul pentru a asigura o selecție optimă a metodei și a îngrijirii post-procedură.
Chiuretajul uterin reprezintă o procedură prin care cu ajutorul unor instrumente speciale este îndepărtat atât conținutul cavității uterine cât și mucoasa (endometrul) în scop terapeutic sau diagnostic. Se recomandă în situații precum avortul spontan, sarcina molară, sau alte situații ginecologice, cu riscuri și proceduri specifice de pregătire și recuperare. Rezultatele histologice pot confirma dacă sarcina a fost intrauterină sau o sarcină molară.
tags: #cate #minute #dureaza #avortul
Postări populare:
- Citește despre sarcină și noi începuturi
- Rolul asistentului maternal profesionist în îngrijirea copiilor
- Provocările cardiologiei pediatrice la Spitalul de Urgență pentru Copii Iași
- Procesul de repartizare computerizată pentru licee în Beba Veche: ghid practic
- Programa școlară Limba și literatura maternă maghiară pentru clasele primare: scopuri