Blogul Fera combină sfaturi profesionale și informații interesante din viața animalelor. Risipim îndoielile și răspundem la întrebări pentru îngrijitorii de câini, pisici, iepuri, rozătoare sau chiar alte animale mai exotice! Pe blogul Fera veți găsi cele mai importante subiecte legate de nutriția, îngrijirea și sănătatea animalului dumneavoastră de companie.
Gestația în cazul câinilor este complet diferită de sarcina umană. Mulți stăpâni nu știu cum să recunoască semnele sarcinii, deoarece nu știu cât durează aceasta sau care sunt primele ei semne. O cățelușă gestantă va avea nevoie de susținerea și ajutorul stăpânului, așa că e o idee bună să te informezi atunci când vine vorba de sarcină.
Semnele și durata gestației la câini
Durata obișnuită a sarcinii la câini este de 2 luni, mai exact între 58 și 63 de zile. În primele săptămâni nu există semne vizibile, stăpânii observând de obicei atunci când abdomenul femelei devine proeminent.
Nu este foarte ușor să îți dai seama că blănoasa ta e gestantă. Simptomele nu apar imediat, se lasă așteptate, așa că sarcina poate veni ca o surpriză pentru stăpân. Cele mai importante semne sunt mărirea glandelor mamare și a abdomenului inferior. Din păcate, mărirea glandelor mamare poate fi cauzată și de o sarcină falsă, caz în care doar ecografia poate determina dacă există sau nu pui.
Comportamentul cățelușelor care trec printr-o sarcină falsă este același cu cel al unei femele gestante: își face loc în țarc, dă la o parte jucăriile, pregătește locul pentru apariția puilor. Acest lucru este normal, deoarece câinii, la fel ca oamenii, au un instinct matern înnăscut. Glandele mamare se măresc și poate apărea chiar și lapte. În această situație, este necesară o vizită la veterinar, deoarece sarcina falsă netratată poate cauza inflamarea glandelor mamare.
Gestația câinilor este mult mai scurtă decât cea umană. Ea durează doar 2 luni (aprox. 58-63 zile), iar după această perioadă apar puii. Cele două luni de sarcină sunt necesare pentru dezvoltarea armonioasă și completă a unor pui sănătoși.
Etapele sarcinii
- Prima săptămână: Ovulul este fecundat și sarcina apare. Femela începe să treacă prin schimbări hormonale, ceea ce îi va afecta atât corpul, cât și comportamentul.
- Săptămâna a treia: Embrionul sau embrionii se implantează în uter și placenta începe să se formeze.
- Săptămâna a patra: Embrionii încep să se dezvolte și să arate deja ca niște mici cățeluși.
- Săptămâna a cincea: Sarcina devine vizibilă, atunci când abdomenul crește în circumferință. Dacă suspectezi că mărirea abdomenului poate fi cauzată de o afecțiune, o ecografie este cea mai bună metodă de a diferenția sarcina de alte afecțiuni.
- Săptămânile 6 și 7: Perioadă de dezvoltare intensă a puilor. Se formează stratul de blană și sistemul osos. Femela începe să pregătească locul potrivit pentru aducerea pe lume a puilor.
- Săptămâna a opta și a noua: Nașterea poate avea loc.
Perioada de maturitate sexuală și ciclurile de călduri
Prima sarcină poate apărea doar după atingerea maturității sexuale. Acest moment variază în funcție de rasă. Câinii de talie mică și medie, cum ar fi Terierii Yorkshire, Dachshund sau câinii metis de talie mică sau medie, ating capacitatea de reproducere cel mai devreme. În cazul acestora, maturitatea sexuală apare între 7 și 12 luni. În cazul câinilor de talie mare, acest moment poate fi chiar în jurul vârstei de 24 de luni (2 ani). Simpla apariție a maturității sexuale nu este de ajuns pentru apariția sarcinii. Uneori, femelele care trec prin prima perioadă fertilă ("călduri") nu au încă maturitatea fizică necesară pentru a purta sarcina și pentru a da naștere puilor.
Perioada de calduri la catele este un moment de stres pentru numerosi stapani. Aceasta marcheaza momentul in care are loc o crestere a fertilitatii catelusei, ceea ce inseamna ca ea poate ramane gestanta daca are loc o imperechere. Momentul in care debuteaza caldurile la catele marcheaza atingerea maturitatii din punct de vedere sexual, mai precis capacitatea de a se reproduce. Nu exista un moment fix in care incepe perioada de calduri la catele, deoarece acestea ating maturitatea sexuala diferit in functie de rasa. In cazul raselor de talie mica, putem vorbi despre un astfel de fenomen in jurul varstei de 6 luni. Uneori, poate fi dificil sa identifici acest prim moment in viata catelusei tale. De foarte multe ori, primele calduri nu se manifesta la fel ca celelalte si simptomele pot chiar sa lipseasca. Alteori, apar cateva simptome, insa ele nu marcheaza de fapt un grad ridicat de fertilitate. Odata instalata maturitatea sexuala, semnele caldurilor la catele sunt destul de evidente. Vei putea observa aparitia unor sangerari vaginale a caror culoare si consistenta se modifica pe masura ce nivelul de fertilitate creste. Treptat, va aparea si o schimbare de comportament, vizibila nu doar la catelusa, ci si la masculii din jurul sau. In prima faza, ea va fi mai agresiva, insa va incepe sa accepte masculii in jurul sau si sa isi ridice usor partea posterioara.
In principiu, perioadele de calduri se succed la fiecare 6 sau 7 luni. Indiferent de durata, se pot identifica patru stadii clare ale perioadei de calduri la catele.
- Proestrul: Prima etapa, cu o durata variabila, cuprinsa intre 3 si 17 zile. Apar modificari ale organelor genitale externe (umflarea vulvei) si sangerari de culoare mai inchisa.
- Estrul: A doua etapa, cu o durata medie de aproximativ 9 zile. Incepe ovulatia, nivelul de fertilitate creste, iar secretiile vaginale devin mai deschise, mai apoase si mai vascoase. Catelusa accepta masculii.
- Diestrul: Etapa urmatoare, mai indelungata. Daca nu a avut loc fertilizarea, simptomele incep sa se amelioreze.
- Anestrul: Ultimul stadiu, perioada de repaus, in care nivelurile de hormoni se regleaza.
Daca animalul ajunge la varsta la care ar trebui sa debuteze perioada caldurilor, insa nu apar manifestarile specifice, poate fi vorba despre o problema. In general, este necesar sfatul unui specialist pentru a-ti putea da seama exact care este debutul exact al caldurilor si cand incepe de fapt catelusa sa fie fertila.
Nutriția cățelei gestante și lactante
Sarcina unei cățele are o durată medie de 63 de zile şi alăptarea continuă pentru câteva săptămâni. Acesta poate fi cel mai important moment din viaţa câinelui vostru când vine vorba de o nutriţie precisă. Pentru o căţea gestantă sau care alăptează, malnutriţia poate duce la probleme grave de sănătate şi poate pune în pericol starea de sănătate a căţeilor.
Discutaţi cu medicul veterinar despre nevoile unice ale câinilor dvs. Gradul ridicat de digerabilitate se traduce într-o absorbţie mai eficientă a nutrienţilor de către un organism gestant sau care alăptează. Este important pentru că ajută un câine să maximizeze nutriţia din fiecare înghiţitură.
Căţelele gestante şi lactante au nevoie de o cantitate mare de energie. De fapt, cățelele care alăptează au nevoie de energie de 4-8 ori mai mare decât câinii adulţi sănătoşi. Aceste formule conţin elemente nutritive esenţiale în cantităţi suficiente şi ajută la dezvoltarea căţeilor, pentru a obţine un start bun în viaţă.
Alegerea hranei potrivite
Hrana dedicată puilor este mai bogată în nutrienți esențiali și conferă mai multă energie decât formula de hrană pentru adulți și este mai ușor de digerat. Hrana pentru pui îi oferă femelei putere în săptămânile 3-4 de sarcină, iar nutrienții sunt transmiși puilor prin laptele femelei.
Viitoarele mame își pot lua cantitatea necesară de energie și proteine din hrana pentru pui. Sortimentele de hrană Junior create pentru pui contribuie la sănătatea femelei gestante și după naștere. Condiția fizică a câinelui tău (și alte cerințe medicale) pot afecta nevoile nutriționale pe care le va avea în perioada sarcinii.
Noua alimentație trebuie introdusă treptat în dieta femelei pentru a lăsa timp stomacului să se adapteze. Începe prin a-i introduce hrana pentru pui în dieta obișnuită, câte puțin de fiecare dată, pe parcursul unei săptămâni, până când sortimentele de hrană au fost complet schimbate între ele.
Ține cont de talia câinelui și de preferințe atunci când alegi sortimentul de hrană pentru pui pe care vrei să i-l oferi. Per porție, hrana uscată conține un număr mai mare de calorii decât cea umedă. De aceea, în cazul în care câinele consumă doar mâncare umedă, oferă-i mai multe mese sau porții mai mari pentru a te asigura că obține energia suplimentară de care are nevoie - mai ales dacă este de talie mare. De asemenea, poți încerca să combini mâncarea umedă cu hrana uscată, pentru a-i oferi viitoarei mămici ceea ce este mai bun din ambele game.
Ca de obicei, asigură-te că femela gestantă se poate hidrata oricând cu apă proaspătă și curată, mai ales dacă îi oferi hrană uscată pe timpul sarcinii.
Cantitatea de hrană necesară
Oferă-i viitoarei mămici porții de dimensiuni obișnuite în primele săptămâni ale sarcinii. În aceste stadii incipiente, este posibil să observi dispariția poftei de mâncare și apariția grețurilor asemănătoare cu „grețurile de dimineață”. Nu îți face griji însă, este perfect normal.
Începe să crești aportul de hrană, puțin câte puțin, cam din săptămâna cinci de sarcină. Crește porția gradual, câte puțin în fiecare săptămână, astfel încât, până în săptămâna a noua, porția să fie cu o treime mai mare decât cea normală. Până în acest moment, greutatea femelei trebuie să fi crescut cu până la 25%, sau chiar mai mult în cazul în care așteaptă un număr mare de pui.
Oferă-i porții controlate, măsurate, pentru a preveni obezitatea și pentru a te asigura că nu mănâncă mai mult decât ar trebui, deoarece aceste aspecte pot provoca probleme în timpul sarcinii și nașterii. Dacă ai orice nelămurire în ceea ce privește greutatea câinelui tău în timpul sarcinii, contactează medicul veterinar.
Este bine să îi oferi viitoarei mămici porții mici și dese de hrană mai ales în ultima perioadă a sarcinii, deoarece o burtică plină de pui înseamnă că nu mai este mult loc pentru mâncare.
Alăptarea puilor nou-născuți este un moment greu pentru mamă, deoarece puii au nevoie de mult lapte nutritiv pentru a crește mari și puternici. Pentru a ajuta la obținerea energiei suplimentare pentru alăptarea puilor, continuă să îi oferi femelei hrana specializată pentru pui pe care i-ai oferit-o și pe perioada sarcinii. Conținutul bogat în calorii și nutrienții adăugați îi vor da putere proaspetei mămici și o vor ajuta să producă lapte de calitate pentru puii săi.
În primele 1-3 săptămâni de alăptare, crește numărul de mese ale femelei de la două la trei. Până în săptămâna patru (când producția de lapte este maximă), oferă-i patru mese pe zi. În timpul alăptării, dimensiunea porției acestor mese trebuie să crească după cum urmează:
- Săptămâna 1: 150% din mărimea normală a porției
- Săptămâna 2: 200% din mărimea normală a porției
- Săptămâna 3: 300% din mărimea normală a porției
Cantitatea de hrană de care are nevoie câinele în perioada alăptării depinde, de asemenea, de rasa femelei și de numărul de pui. Dacă alăptează mai mult de patru pui, mama va avea nevoie de multă energie, deci va avea nevoie constant de hrană.
Proaspetele mămici vor alăpta puii aproximativ 6-8 săptămâni, dar puii vor trece, gradual, la hrană solidă de la vârsta de 3-4 săptămâni.
Nașterea la câini: Cum decurge și cum poți ajuta
Chiar dacă ești un crescător cu vechime sau urmează să asiști la prima fătare a cățelei, nașterea unor cățeluși este o experiență cu totul specială. Dar cum are loc mai exact fătarea la câini și cum pot oamenii să ajute cățeaua în această etapă a vieții sale? De regulă, prima fătare la câini aduce și foarte mult stres stăpânului, mai ales în ultimele zile înainte de momentul cel mare. Desigur, ei vor să facă viitoarea mămică să se simtă cât mai confortabil posibil și să evite complicațiile în timpul nașterii. Un lucru e sigur: cu cât mai informat ești despre acest subiect, cu atât mai relaxat vei fi când se apropie evenimentul.
Pregătirea pentru naștere
Perioada de gestație a unei cățele durează în medie 63 de zile. Dar și cele între 57 și 72 de zile sunt complet normale și nu sunt motiv de îngrijorare - cu condiția ca starea generală a cățelei să fie bună. Dacă e așa, nu ar trebui să intervii în procesul natural al gestației și al nașterii. Cățeaua simte exact când lucrurile devin serioase și știe cel mai bine ce sa facă.
Finalul perioadei de gestație la câini poate fi observat atât din punct de vedere fizic, cât și comportamental. Cea mai sigură metodă de a determina nașterea iminentă este verificarea regulată a temperaturii corpului. Ia temperatura rectală a cățelei de două până la patru ori pe zi cu o săptămână înainte de data nașterii calculată (de preferat în aceleași momente ale zilei). Dacă temperatura scade de la 38 la 37 de grade sau mai mult, urmează să nască. Te poți aștepta să vezi primul cățel în următoarele 12 până la 24 de ore.
Pentru a ajuta cățeaua să găsească un „cuib” potrivit pentru puii acesteia, îi poți oferi un culcuș cu ceva timp înainte de naștere (cel puțin cu două săptămâni înainte). Pune-l într-un loc liniștit, cald și nu prea luminat. Temperatura optimă din cameră este de circa 24 de grade. Se recomandă și să setezi un radiator cu lumină roșie ajustabilă ca o sursă suplimentară de căldură, sub care cățeii să se poată ghemui împreună la o temperatură de 35 de grade. Pe jos poți pune așternuturi vechi de pat, prosoape, pături ce pot fi spălate sau, dacă e cazul, ziare. Asigură-te că e mereu uscat și curat.
Fătarea la câini este foarte solicitantă și pentru stăpân. Va trebui ca, în timpul nașterii, să înlocuiești cearceafurile și păturile murdare cu prosoape noi, curate (posibil după fiecare cățel).
Semnele travaliului și desfășurarea nașterii
Semnele menționate, cum ar fi agitația, construirea unui cuib, gâfâitul, tremuratul, dificultățile de respirare, respingerea mâncării, diareea și vărsăturile ocazionale, apar cu circa 6 până la 24 de ore înainte de naștere și cresc continuu în intensitate. Aceste ore, în care cățeaua se pregătește intens de nașterea ce urmează, se numesc „faza de deschidere”. Pe lângă semnele externe vizibile, au loc anumite schimbări și în corpul cățelei, care sunt necesare pentru ca nașterea să aibă loc fără probleme. Cervixul se dilată (dilatare cervicală), este eliberat mucus cervical (ușoare secreții vaginale) și apar primele contracții.
După pierderea lichidului amniotic sau apariția primelor contracții ar trebui să apară primul pui la trei până la patru ore mai târziu. Odată ce primul pui ajunge în canalul cervical, cățeaua începe automat să împingă. În această fază cățeaua stă de obicei pe o parte sau împinge dintr-o poziție ghemuită. După două până la patru contracții puternice ale abdomenului, aceasta va reuși de obicei să nască puiul relativ ușor. Nu contează pentru câini dacă aceștia se nasc cu capul sau cu coada în față.
De obicei cățeii se nasc la intervale între 10 până la 60 de minute, dar sunt posibile și intervale mai lungi, de până la două ore (mai ales pentru mamele ce fac asta pentru prima dată). La circa cinci minute după ce se naște puiul, este excretată placenta, pe care mama o mănâncă, împreună cu membrana amniotică. Acest lucru nu ajută doar la menținerea locului curat, ci și ajută lactația cățelei din punct de vedere hormonal. Se poate întâmpla și să se nască doi sau trei pui unul după altul și ca placentele acestora să fie excretate ulterior.
Mama linge puii pentru a stimula respirația cățeilor neajutorați. Nașterea e gata odată ce s-au născut toți cățeii și a fost excretat același număr de placente. De obicei acest lucru se întâmplă în mai puțin de 12 ore, însă nașterea la câini poate dura până la 24 de ore.
Când este necesară intervenția umană?
Spre deosebire de oameni, cățelele nu au nevoie de ajutor în mod natural. Las-o în pace în faza de expulzie și intervii doar în caz de urgență. Este totuși bine să fii prezent cât durează travaliul la câini, deoarece s-ar putea să fie nevoie de ajutorul tău. Acest lucru se poate întâmpla dacă ies cățeii foarte repede unul după celălalt și femela încă este ocupată mâncând placenta primului născut. În acest caz, trebuie să eliberezi puii născuți ulterior din sacul în care se află cu un șervețel de hârtie și să tai cordonul ombilical. Acest lucru previne ca puii să inhaleze lichid amniotic. În cadrul acest proces poți usca puii existenți și să îi pui într-un coș separat cu o sticlă de apă caldă sau să îi pui direct lângă mameloanele mamei.
Pentru a verifica dacă s-au născut toți puii, numără puii și placentele. E important ca numărul de pui și de placente să fie identic, pentru că, dacă rămâne placentă în uter, acest lucru poate duce la septicemie.
Deși „Mama Natură” a creat din start cele mai bune condiții pentru fătarea la câini, pot apărea și unele probleme la naștere și la fazele de alăptare. Ca un „observator” al nașterii, omul este acolo pentru a își da seama când există probleme în procesul natural și când e nevoie de intervenția sa sau a unui veterinar. Posibile cauze ale acestor complicații pot fi, de exemplu, absența contracțiilor, dificultăți ale căilor (vaginul este prea strâmt sau puii sunt prea mari), deschiderea neadecvată a canalului de naștere sau malformații ale cățeilor (de exemplu hidrocefalie sau căței morți). În toate aceste cazuri trebuie să contactezi veterinarul pentru a-i cere ajutor. El va efectua o ecografie sau o radiografie pentru a decide dacă e nevoie de cezariană. Operația poate salva viața cățelei și a puilor în astfel de situații.
Dacă nu mușcă sacul amniotic și nu linge puiul, e nevoie de ajutorul omului. Poți îndepărta sacul cu ajutorul unui șervețel de hârtie, după care poți pune cățeii lângă mameloanele mamei. Este cazul să intervii și dacă ai impresia că anumiți pui sunt împinși la o parte și primesc prea puțin din primul lapte.
Ca un prim tip de hrană pe lângă laptele mamei le poți oferi lapte pentru căței sau un amestec de apă cu hrană uscată pentru cățeluși, din care să le pui un pic pe gură sau pe lăbuță.
Îngrijirea nou-născuților
Puii de câine sunt complet neajutorați la naștere, dar în general pot găsi singuri mameloanele mamei. Chiar dacă sunt orbi și surzi și simțul lor de miros este subdezvoltat, ei pot găsi sursa de lapte a mamei cu ajutorul simțului tactil și a mișcărilor instinctive ale capului. Contactul apropiat cu mama în primele ore și zile de la naștere este esențial pentru supraviețuirea puilor. Nu doar din cauza laptelui hrănitor al mamei, ci și pentru a activa restul funcțiilor corpului. Căldura corpului mamei ajută ca puii să nu răcească, pentru că ei nu își pot regla încă singuri temperatura corpului. Dacă un pui se târăște prea departe de mamă, ea îl aduce înapoi și îl pune în între restul.
Nou-născuții nu au capacitatea de a-și face nevoile. Mama stimulează acest reflex lingând zona perineală a puilor. Ea spală apoi cățeii, pentru a păstra culcușul curat.
Activitatea principală a puilor în primele zile și săptămâni de viață va fi să doarmă și să bea lapte - ambele le fac în sincron. Datorită laptelui hrănitor al mamei, care le oferă toți nutrienții importanți, puii se vor îngrășa destul de repede. Pentru a-și satisface foamea și nevoia de a suge, puii beau lapte circa de 12 până la 20 de ori pe zi în primele săptămâni de viață. Intervalele între sesiunile de hrănire cresc pas cu pas după o săptămână. Până la săptămâna a patra de viață puii încă încearcă să sugă de circa opt ori pe zi. Abia din săptămâna a 5-a/ a 6-a începe să scadă mai mult nevoia cățeilor de a suge și se mulțumesc cu cinci mese pe zi. În general, laptele mamei este suficient până atunci.
Pentru a te asigura că puii câștigă destul în greutate, cântărește-i o dată pe zi. După 10 zile majoritatea cățeilor ar trebui să își dubleze greutatea de la naștere. În săptămâna a șasea de viață ei ar trebui să fie de 6 până la 10 ori mai grei decât în ziua nașterii.
În săptămâna a 8-a până la a 10-a de viață cățeii pot începe să mănânce hrană normală pentru juniori, cu un conținut de 80% de carne.
Dacă ai o femelă gestantă, poți decide ca aceasta să fete acasă. Deși poate îți dorești o fătare la domiciliu, este important să ai la îndemână numărul de telefon al unui medic veterinar, în cazul în care lucrurile se complică. Va trebui să găsești, în casa ta, o zonă în care femela poate făta. Este important ca această zonă să fie amenajată corect, pentru a te asigura că mama se simte confortabil și nu este stresată, iar puii vor avea cel mai bun start posibil în viață. Aceasta trebuie realizată dintr-un material neporos, să poată fi curățată cu ușurință și să aibă dimensiuni adecvate pentru femelă și pui. Așează pe fundul cutiei materiale care vor păstra căldura în interior și pot fi scoase cu ușurință pentru curățare: prosoapele, cearșafurile și ziarele sunt ideale.
Puii nou-născuți își pot pierde cu ușurință căldura corporală și se pot deshidrata; de aceea, este esențial să te asiguri că spațiul de „maternitate” are întotdeauna nivelul corect de temperatură și umiditate. În primele patru zile de viață ale unui pui, mediul în care se află acesta trebuie menținut între 29,5 și 32 °C. După aceea, temperatura poate scădea treptat până la aproximativ 26,7 °C într-un interval de la șapte la zece zile, apoi la 22,2 °C până la sfârșitul celei de-a patra săptămâni de viață a puilor. Igiena trebuie menținută cu strictețe în zona în care s-au născut puii, ceea ce înseamnă atât limitarea numărului de persoane care au acces acolo, cât și dezinfectarea și curățarea frecventă.
Pregătește și prezintă-i femelei spațiul și cutia în care va făta cu una-două săptămâni înainte. Astfel, femela va fi mult mai liniștită. Asigură-te că nici ea, nici spațiul respectiv nu intră în contact cu alte animale adulte.
Cățeii sunt foarte sensibili în primele trei săptămâni de viața lor. În special primele 48 de ore pot fi un factor decisiv în ceea ce privește continuarea dezvoltării lor sănătoase. Încearcă să determini cățeii să sugă cât mai curând posibil după naștere. În loc să primească lapte, cățeii vor primi colostru, un lapte produs de mamă în primele zile după fătare, care susține și îmbunătățește sistemul imunitar al acestora.
Este recomandat să cântărești regulat cățeii pentru a avea o imagine mai clară a stării și evoluției lor. Cățeii care nu reușesc să câștige în greutate sau încep să piardă în greutate trebuie examinați de un medic veterinar cât mai curând posibil. De asemenea, trebuie să identifici cățeii care au avut o greutate mică la naștere, astfel încât aceștia să poată fi monitorizați.
Cum să livrezi căței
Nutriția mamei în primele săptămâni de la naștere are o influență mare asupra calității laptelui pe care îl produce, așadar și asupra sănătății puilor. Pentru a produce lapte are nevoie de cantități considerabile de proteine și calciu. Cerințele ei energetice cresc cu circa 325% în comparație cu cele normale. Așa că ai putea și să îi dai niște suplimente minerale. Dar ai grijă ca nutrienții să fie într-un raport corect unul față de celălalt; prea mult sau prea puțin dintr-un anumit mineral/ nutrient poate cauza ca alte substanțe să nu fie procesate cum trebuie de corpul și să apară deficiențe. Fătarea la câini și perioada de după sunt etape foarte obositoare și este datoria ta să fii foarte atent la animal în această perioadă. Dacă pierde în greutate, este mai inactivă sau îi cade părul, fă o programare la veterinar. Lipsa producției de lapte, simptomele de deficiență ale cățelei în faza de alăptare sau inflamarea mameloanelor (mastită) sunt cele mai comune probleme care pot apărea în faza de alăptare în primele săptămâni. Primele semne sunt febra, refuzul de a lăsa puii să sugă, refuzul de a mânca sau apatia. Consultă un veterinar imediat ce observi aceste simptome sau vezi că stagnează sau chiar scade greutatea cățeilor sau se înrăutățește starea generală a cățelei.
În ciuda numărului mare de afecțiuni și complicații posibile, majoritatea nașterilor au loc fără probleme. Așa că fii cât mai calm și ai încredere în natură și în instinctele cățelei. Dacă cunoști etapele individuale ale nașterii și posibilele dificultăți, știi deja când ar trebui să lași cățeaua să se descurce singură și când ar trebui să suni la veterinar. Tu doar asigură-te că ai toate cele necesare pentru căței, de la hrană la produse de igienă. Asigură-te că oferi cățeilor un regim sănătos! Citește și articolul nostru despre hrănirea puilor de câine.