Menopauza reprezintă momentul în care funcția reproductivă a unei femei încetează, după 12 luni consecutive de amenoree, adică de lipsă a menstruației. Menopauza poate să apară însă și mai devreme, înainte de 40 de ani, din cauza unor afecțiuni sau tratamente medicale sau poate fi amânată prin terapie de substituție hormonală. Acest lucru se poate face în așa-numita „fereastră de oportunitate”, care începe din perioada de tranziție la menopauză, și este stabilit de comun acord între medic și pacientă, ținând cont de istoricul medical al femeii, de evaluare și punând în balanță riscurile și beneficiile. Deși menopauza este un proces natural, simptomele sale pot fi agravate de hipogonadism, care reduce și mai mult nivelul hormonilor sexuali. Chiar dacă este deseori însoțită de simptome neplăcute, în mod normal menopauza nu necesită tratament, pentru că nu este o boală. Perioada care precede și urmează menopauzei este una destul de dificilă, presupune modificări la nivel fizic, psihic și emoțional, iar toate aceste schimbări pot să afecteze viața personală, socială și profesională a femeii. Respectarea unui stil de viață sănătos și vizita periodică la medic, pentru consultații, analize și investigații anuale sunt soluții simple și eficiente, prin care această etapă poate fi depășită cu ușurință.
După vârsta de 45 de ani, mai exact la o vârstă medie de 51 de ani, ne putem aștepta la instalarea menopauzei, aceasta fiind definită ca tranziția de la perioada reproductivă la cea non-reproductivă a unei femei. Noi, femeile, ne naștem cu un număr aproximativ de 2 milioane de foliculi ovarieni, număr diferit de la persoană la persoană și, pe măsura înaintării în vârstă, numărul și calitatea acestora se reduc. Mai exact, coborârea de pe platoul fertilității feminine este dictată tocmai de această diminuare treptată, până la epuizare completă, a numărului de foliculi ovarieni și a sintezei de hormoni sexuali precum estradiol, progesteron și testosteron. Deși această etapă este una naturală, fiziologică în viața oricărei femei și deși multe femei tranzitează această perioadă fără a experimenta simptome semnificative, studiile ne arată că aproximativ 80% dintre femei se confruntă cu simptome mai mult sau mai puțin specifice, adesea interferând cu calitatea vieții, cu activitățile zilnice. Pentru a înțelege mai bine creșterea adresabilității și popularitatea acestui subiect, menționez faptul că astăzi speranța de viață a femeii în lume este de 76 de ani, iar în Europa este de 83 de ani. În Evul Mediu, aceasta era de 33 de ani. Iată așadar că în prezent ne petrecem aproximativ o treime din viață în perioada postmenopauzală. În plus, portretul femeii de astăzi, cu vârsta cuprinsă între 45 și 55 de ani, este al unei femei aflate în plină activitate atât pe plan profesional cât și pe plan personal, al unei femei curioase, informate, care investește în starea ei de bine. Dacă bunicile noastre au traversat această perioadă în mod silențios, fără la fel de multe opțiuni terapeutice și fără același acces la informații, iată că lucrurile sunt abordate diferit astăzi.
Adresabilitatea către medic este surprinzătoare în mod plăcut, adesea dinainte de apariția manifestărilor tipice, femeile prezentându-se pentru evaluare de rutină, căutând recomandări pentru a facilita din timp această perioadă. Bineînțeles, această deschidere a pacientelor surprinde multe alte beneficii legate de sănătate, fiind o extraordinară oportunitate pentru educație, prevenție și screening.
Etapele Menopauzei
Există o serie de termeni ce definesc perioada reproductivă a femeii și aceștia urmăresc o secvență fiziologică: premenopauza, perimenopauza, menopauza, postmenopauza.
Premenopauza
Premenopauza este acea perioadă ce cuprinde intervalul dintre prima menstruație și ultima menstruație a femeii. În general este un proces de lungă durată cu instalare progresivă. Menstrele nu sunt lunare, ci o dată la 2-3 luni sau dimpotrivă sunt mai dese și survin la 2-3 săptămâni, dar în unele cazuri absența menstrelor poate să intervină brusc. De regulă vârsta la care se instalează menopauza naturală este între 40 și 55 de ani, cu o medie de 51 de ani și se întinde până la vârsta de 65 de ani. Sunt însă cazuri în care procesul intervine înainte de 40 de ani, când este vorba despre o menopauză prematură. Totodată unele femei pot avea menstre și după vârsta de 55 de ani, situații care necesită o monitorizare atentă, pentru că există riscul de hiperplazie de endometru și de cancer de sân.
Perimenopauza
Perimenopauza (sau premenopauza) este o perioadă care poate să dureze chiar și peste 10 ani, în care ovarele secretă din ce în ce mai puțin estrogen, până când nivelul acestui hormon scade brusc, cu 1-2 ani înainte de încetarea completă a menstruației. Perimenopauza reprezintă perioada de după apariția primelor simptome sau modificări biologice, se poate instala chiar și cu până la 10 ani anterior întreruperii complete a ciclurilor menstruale și durează până la 12 luni după ultima menstruație. Ciclul menstrual nu mai este regulat, sângerarea apare mult mai des sau mai rar decât este normal, poate fi foarte abundentă sau dimpotrivă, redusă cantitativ. Pot să apară și alte simptome specifice menopauzei (bufeuri, creștere în greutate, insomnii etc.), dar femeia poate rămâne încă însărcinată. Treptat, ovulația nu mai are loc în fiecare lună. Inițial va scădea sinteza de progesteron cu modificări ale ciclului menstrual, modificări de dispoziție, creștere ușoară în greutate, insomnii, urmate treptat de apanajul reducerii sintezei de estrogeni. Tulburările de ciclu menstrual sunt variabile. Unele femei experimentează creșterea fluxului, a duratei și/sau frecvenței ciclului menstrual, asociind uneori anemie în acest context, în timp ce în alte cazuri ciclurile menstruale se instalează la distanță crescută, cu flux și durată reduse.
Menopauza
Menopauza în sine este definită ca absența ciclurilor menstruale pentru o perioadă de 12 luni, așadar este un diagnostic stabilit retrospectiv. Menopauza marchează 12 luni consecutive de amenoree și finalul perioadei de premenopauză. Din acest moment, ovarele nu mai produc aproape deloc estrogen, nu mai eliberează ovule, femeia nu mai are menstruație și orice sângerare vaginală - metroragie - trebuie să fie un semnal de alarmă, care să o trimită urgent la medicul ginecolog. De asemenea, sarcina și nașterea devin imposibile.
Postmenopauza
Postmenopauza este perioada care începe după instalarea menopauzei și durează până la sfârșitul vieții. Postmenopauza se referă la anii care urmează după menopauză și durează aproximativ 10-14 ani. Simptomele neplăcute se ameliorează, deși în unele cazuri pot persista ani de zile după dispariția menstruației. În această perioadă pot să apară probleme de sănătate din cauza nivelului scăzut de estrogen - crește riscul de osteoporoză și de boli cardiovasculare. Sunt reprezentate de toate manifestările care apar pe fondul carenței de estrogeni.
Semne și Simptome ale Menopauzei
Nu toate femeile experimentează în același fel perioada perimenopauzală și cea menopauzală. Fie că vorbim de tipul de simptome, durata sau intensitatea acestora, este important de știut că fiecare femeie are o experiență unică. Variabilitatea acestor manifestări derivă din secvența oscilațiilor și declinului hormonal din această perioadă, precum și de vârsta la care acestea se instalează.
Pe lângă tulburările legate de ciclul menstrual, cel mai frecvent întâlnite și ușor de recunoscut sunt simptomele vaso-motorii, adică bufeurile (acele valuri de căldură, adesea însoțite de transpirații abundente). Mai puțin specifice decât acestea sunt o serie de modificări mai puțin cunoscute, ce se pot instala chiar și cu 10 ani înaintea întreruperii complete a ciclurilor menstruale, din perioada perimenopauzală. Acestea pot presupune apariția unui grad de oboseală necorelat cu activitățile zilnice, concentrare dificilă, acea senzație de ceață mentală (“brain fog”), insomnie, dureri de cap și dureri osteoarticulare. De asemenea, pot apărea modificări de dispoziție, stări de anxietate, de melancolie, piele uscată, uscăciune vaginală, scădere a libidoului cu afectarea vieții de cuplu și o tendință către infecții urinare repetate.
Cele mai frecvente simptome ale menopauzei sunt: modificări ale părului, pielii și unghiilor, modificări la nivelul mucoaselor, prin uscăciune vaginală, dispareunie, adică jenă la contactul sexual, usturime la micțiune, cu infecție urinară supra adăugată, pierderi involuntare de urină la râs, strănut sau efort, cauzate de scăderea tonusului musculaturii pelvine. O altă simptomatologie este reprezentată de țesutul adipos în exces, predominant în zona abdominală, edeme palpebrale și ale mâinilor, adică ochi umflați dimineața, accentuare a pungilor și cearcănelor, dureri ale articulațiilor mici, la nivelul mâinii și picioarelor, creșterea tensiunii arteriale, tulburări de somn, caracterizate de insomnie, somn de calitate proastă, schimbări de dispoziție, atitudine pesimistă, depresivă, plâns facil, nervozitate, anxietate, atacuri de panică până la declanșarea unor patologii severe psihiatrice. Bufeurile, caracterizate prin valuri de căldură, creștere ale temperaturii centrale, urmate de transpirații profuze, în exces, cu durată de câteva secunde sau minute. Acestea se pot repeta de câteva ori pe zi sau pe oră. Se asociază cu creșteri ale tensiunii arteriale, ale pulsului, atacuri de panică, disconfort general. Starea generală de oboseală, răul general, amețelile, chiar pierderi ale cunoștinței fac parte din tabloul clinic al menopauzei.
80% dintre femei experimentează simptome vasomotorii: bufeuri care pot lua forme foarte severe, pot ajunge până la 18 episoade pe zi și pot afecta viața unei femei până la incapacitarea acesteia de a mai munci și de a mai avea o viață socială normală; migrene; 55% dintre femei au aceste simptome înainte de instalarea menopauzei cu câțiva ani. Infectii urinare: riscul de a face o infecție urinară de-a lungul vieții este de 20% și creste cu 1% pentru fiecare deceniu de viață. Incidenta crescută a infecțiilor urinare la menopauză este asociată cu incontinența urinară, cistocel și retenția urinară.
Rolul Medicilor Specialiști în Managementul Menopauzei
Femeia intrată la menopauză are nevoie să fie evaluată și sprijinită de o echipă de medici din specialități diferite, cum ar fi cardiologie, endocrinologie, ginecologie, dermatologie, reumatologie, nutriție și psihiatrie. În centrele specializate în managementul menopauzei, fiecare femeie beneficiază de o evaluare complexă din partea unei echipe. În funcție de patologia predominantă, se fac analize de sânge, investigații specifice fiecărei specialități, ecografie de sân și mamografie, ecografie transvaginală și examen citovaginal Babes-Papanicolau, iar metodele terapeutice recomandate sunt personalizate în funcție de patologia fiecărei persoane în parte. Nu lipsește nici partea foarte importantă de consiliere privind modificarea stilului de viață, încurajarea unei alimentații echilibrate, importanța mișcării fizice regulate, a somnului odihnitor și a tehnicilor de relaxare.
Rolul Ginecologului
Se estimează că peste 50% dintre femeile în postmenopauză sunt afectate de sindromul genito-urinar, care include o colecție de simptome și semne asociate cu scăderea estrogenilor și care implică modificări ale aparatului genital. Printre aceste simptome amintim uscăciunea genitală, arsuri și iritații, disconfort, durere și afectarea funcției sexuale, imperiozitate la urinare și infecții recurente ale tractului urinar. Este puțin probabil ca aceste manifestări să se îmbunătățească fără tratament specializat, prescris de medicul ginecolog. Managementul este ghidat de simptomele pacientei, problemele de sănătate asociate, precum și de preferințele pacientei, iar abordarea terapeutică este orientată către ameliorarea simptomatologiei.
Rolul Endocrinologului
Medicul endocrinolog evaluează necesitatea administrării tratamentului hormonal și non-hormonal în menopauză și monitorizează atent răspunsul organismului la aceste terapii. Majoritatea femeilor pot beneficia de terapia hormonală, care trebuie începută cât de curând posibil și care durează cinci ani. Se folosește cea mai mică doză de hormoni în diferite combinații și moduri de administrare. Acestea sunt prescrise de medicul endocrinolog în funcție de simptomele, nevoile și preferințele fiecărei femei în parte.
Rolul Cardiologului
Indiferent de momentul în care menopauza se instalează sau dacă produce simptome mai mult sau mai puțin zgomotoase, această perioadă de tranziție din viața oricărei femei aduce cu sine multiple modificări cardiovasculare. Ele se datorează scăderii nivelului de hormoni care influențează negativ vasele de sânge și funcția endotelială, afectării profilului lipidic, remodelării cardiace și, nu în ultimul rând, modificărilor psihosomatice, de dispoziție sau ale somnului. Medicul cardiolog evaluează riscul de apariție a complicațiilor cardiovasculare și ajută la menținerea sub control a factorilor de risc, astfel încât aceste complicații să fie prevenite.
Rolul Dermatologului
În timpul menopauzei, nivelurile scăzute de estrogen au un impact mare asupra pielii, conducând la pierderea elasticității cutanate și accentuarea ridurilor. Statisticile arată că densitatea colagenului în perioada post-menopauză scade în medie cu 2% anual. De asemenea, în această perioadă firul de păr se poate subția, iar podoaba capilară își poate pierde strălucirea și cade mai mult. Afectarea țesutului cutanat este caracteristică menopauzei, iar procedurile propuse de medicii dermatologi vizează încetinirea procesului de îmbătrânire prin activarea procesului natural de regenerare cutanată. Pe lângă procedurile estetice speciale, se recomandă și o alimentație adecvată, suplimentarea cu vitamine, micro- sau macro-elemente, acid hialuronic, precum și adoptarea unui stil de viață activ și sănătos.
Rolul Nutriționistului
Creșterea în greutate în perioada menopauzei este atribuită nu numai modificărilor hormonale, dar și a factorilor genetici și epigenetici, care țin de stilul de viață (dietă, sedentarism). Conform studiilor din literatura de specialitate, dieta mediteraneană este modelul de intervenție nutrițională recomandat în menopauză. Este o dietă non-restrictivă, bogată în fibre și în grăsimi nesaturate (cele bune), cu rol dovedit în scăderea factorilor de risc cardiovasculari, dar și în prevenția scăderii densității minerale osoase. Medicul nutritionist susține că dieta trebuie, însă, personalizată, pentru a fi integrată unui mod de viață, de aceea evaluarea nutrițională este foarte importantă pentru un plan nutrițional individualizat. În cazul excesului ponderal, care apare frecvent în această perioadă, nu este suficientă doar restricția calorică, ci este importantă și calitatea caloriilor, precum și activitatea fizică potrivită pentru schimbarea compoziției corporale.
Rolul Psihiatrului și Psihologului
Dincolo de modificările hormonale, de dispoziție și de comportament pe care le poate asocia menopauza, există o componentă psihologică legată de atitudinea fiecărei persoane asupra propriei situații. Scăderea nivelurilor serice de estrogeni și progesteron poate induce modificări minime sau care pot evolua către tulburări de somn, anxietate, tulburări de concentrare a atenției sau tulburări depresive sau de libido. Riscul de a dezvolta depresie este de 4 ori mai mare la menopauză față de alte categorii de vârstă. Există multiple opțiuni și alternative terapeutice, începând de la substituția hormonală până la utilizarea de suplimente nutritive, de la schimbările în stilul de viață până la ajutorul de specialitate, medical, psihologic sau psihiatric la care este esențial să se apeleze de la primele semne de dezechilibru, fără teamă și fără rezerve.
Rolul Kinetoterapeutului
Menopauza influențează aparatul locomotor și afectează activitatea fizică a oricărei femei. Trebuie avut în vedere complexul de factori care încep să acționeze, inclusiv din perioada de pre-menopauză, și care determină modificări funcționale, și apoi structurale, la nivelul scheletului, mușchilor, aparatului capsulo-ligamentar și a tendoanelor care susțin articulațiile. Din cauza modificărilor endocrine și ulterior metabolice, structurile capsulo-ligamentare și tendinoase devin mai laxe, susținerea articulațiilor fiind din ce în ce mai dificilă - consecința o constituie instabilitatea, laxitatea și nesiguranța în desfășurarea unor mișcări și activități. Medicul specialist de recuperare medicală, în echipă cu terapeutul, au un rol esențial în limitarea și controlul consecințelor acestor modificări. Pe baza rezultatelor unei evaluări amănunțite a articulațiilor, a mobilității și funcționalității aparatului locomotor în general, medicul elaborează un program personalizat de recuperare fizicalo-kinetoterapeutică care ajută femeia aflată la menopauză să își recapete condiția fizică, să se simtă în formă și să evite complicații mio-artro-kinetice posibile la nivelul coloanei sau al articulațiilor.
MENOPAUZA nu este o boală | BOABE DE CUNOAȘTERE | cu Dr. Iosif Niculescu
Diagnostic și Investigații
Simptomele pot să apară cu ani de zile înainte de instalarea menopauzei și pot continua mult timp după dispariția menstruației. Intensitatea lor diferă de la o persoană la alta, astfel încât unele femei trec ușor peste această perioadă, în timp ce altele au simptome greu de suportat. Dacă simptomele sunt severe, medicul ginecolog sau specialistul în endocrinologie poate oferi un tratament pentru ameliorarea lor.
Tranziția spre menopauză poate fi diagnosticată printr-o serie de analize hormonale (în special FSH - hormonul de stimulare foliculară, TSH - hormonul de stimulare tiroidiană și estradiol, indicator al producției de estrogen) și printr-o ecografie transvaginală, care arată care este rezerva ovariană a femeii în momentul respectiv. Dacă nu mai pot fi observați foliculi antrali pe ovare sau dacă numărul lor este foarte mic, atunci înseamnă că femeia se apropie de menopauză. Medicul poate verifica funcționarea ovarelor și prin intermediul unor analize de sânge, care măsoară nivelul de hormoni într-o anumită etapă a ciclului menstrual.
Pentru stabilirea unui diagnostic, medicul va ține cont și de istoricul tău medical. Astfel, în această perioadă se pot recomanda următoarele investigații medicale: screening uzual, reprezentat de hemoleucogramă, profil lipidic, glicemie, transaminaze, sumar de urină, analize de sânge hormonale, pentru monitorizarea nivelului de estrogeni, a progesteronului, dar și a gonadotropilor FSH, LH, prolactină. Analize de sânge pentru stabilirea nivelului vitaminei D, alături de testul DEXA, cu monitorizarea nivelului vitaminei D, este important pentru depistarea osteoporozei.
Tratament și Prevenție
Scăderea nivelului de estrogen afectează întregul organism și crește riscul apariției unor afecțiuni. De aceea, consultul medical periodic este obligatoriu, pentru a putea identifica din timp (sau chiar preveni) posibile complicații. Schimbările hormonale care apar înainte și după menopauză pot declanșa unele tipuri de cancere hormono-dependente - cancer de sân, cancer endometrial și cancer ovarian.
Menopauza nu este o boală, ci o stare fiziologică normală, prin urmare nu necesită tratament. Astfel, în anumite situații, în urma unui consult detaliat și a unor analize speciale, medicul poate recomanda tratament de substituție hormonală, cu estrogen sau estrogen combinat cu progesteron. Pentru a preveni osteoporoza, medicul poate recomanda un supliment de calciu și vitamina D, iar în cazul în care s-a declanșat deja afecțiunea, poate fi administrat un tratament specific. Un stil de viață activ și echilibrat este esențial pentru femeile care vor să-și mențină sănătatea după menopauză. Dieta - trebuie să fie bogată în legume, fructe și cereale integrale, pentru stimularea digestiei și prevenirea obezității. Lactatele degresate sunt importante pentru aportul de calciu, iar carnea de pește, nucile și semințele asigură acizi grași nesaturați, foarte buni pentru sistemul cognitiv și cardiovascular. Sportul - este necesar pentru menținerea unei greutăți corporale normale și a unui nivel crescut de HDL-colesterol (colesterolul sănătos, care protejează vasele de sânge). Prin urmare, soluțiile care pot ameliora în mod natural simptomele neplăcute ale menopauzei sunt ușor de aplicat și trebuie să facă parte dintr-un stil de viață sănătos la orice vârstă. La aceste recomandări se adaugă și vizita anuală la medicul de familie, pentru consultație și efectuarea unui set complet de analize și investigații.
În funcție de nevoile fiecărei paciente în parte, medicul stabilește dacă este recomandată terapia de substituție hormonală și care sunt examinarea necesare pentru identificarea unor eventuale complicații.
Tratamentul în menopauză vizează două aspecte: reducerea simptomelor, pe de o parte, iar pe de alta parte, reducerea riscurilor de afecțiuni asociate pe termen lung. Acest tratament presupune administrare de estrogeni, progesteron și, în unele cazuri, testosteron, sub formă de hormoni bioidentici, așadar hormoni a căror structură chimică este identică cu cea a hormonilor produși în mod fiziologic, în mod natural de ovare. Tratamentul cu estrogeni poate fi administrat sub o varietate de forme - atât sub formă de comprimate pe cale orală, cât și sub formă topică (cutanată, prin aplicarea unui gel, a unor pufuri sau a unor plasturi pe piele). Adesea, tratamentul topic, cel pe cale cutanată, este cel preferat, mai ales prin prisma evitării pasajului hepatic, așadar a sintezei de factori implicați în creșterea coagulării sângelui, evitând un posibil risc de evenimente tromboembolice. Acest aspect este cu atât mai important în cazul pacientelor cu factori de risc adiționali, precum supraponderalitatea, fumatul sau asocierea de afecțiuni cardiovasculare. Pe lângă aceste căi de administrare, estrogenii pot fi administrați și în varianta intravaginală, pentru ceea ce se numește sindrom genito-urinar, așadar pentru tratarea uscăciunii vaginale sau a altor modificări din sfera uro-genitală asociate menopauzei. La tratamentul cu estrogeni sistemici, în mod obligatoriu se asociază tratament cu progesteron, de preferat varianta micronizată. Tratamentul cu testosteron a fost și încă mai este dezbătut. Există o indicație clară pentru această terapie și anume scăderea libidoului, atunci când tratamentul cu estrogeni în asociere cu progesteron nu a ameliorat și această componentă a simptomatologiei. În mod ideal, tratamentul necesită a fi inițiat în primii 10 ani de la întreruperea ciclurilor menstruale. Desigur că sunt situații în care terapia hormonală este contraindicată sau nu este dorită de către pacientă. În aceste cazuri, se recomandă medicamente ce includ o serie de plante, magneziu și vitamina D, care au ca scop ameliorarea simptomatologiei.
Teama pentru terapia hormonală de substituție a fost instaurată de un articol publicat în anul 2002, ce a identificat un risc crescut de cancer mamar și risc tromboembolic sub tratament. În cadrul studiului publicat au fost o serie de particularități care au influențat negativ rezultatele. În primul rând, tipul de progesteron nu a fost cel micronizat, ci medroxiprogesteron acetat, adică sintetic, iar estrogenii au fost administrați sub formă de comprimate. O altă particularitate importantă a fost vârsta femeilor înrolate în studiu, majoritatea având peste 55-60 de ani și o mare parte dintre ele prezentând deja factori de risc asociați, precum afecțiuni cardiovasculare. Impactul articolului a fost atât de mare încât recomandările pentru terapie hormonală au scăzut cu 80% în ultimii 20 ani. Actalmente, abordarea în terapia hormonală de substituție are ca pilon esențial tocmai evitarea apariției de posibile efecte adverse.
Consider că avem nevoie de o cât mai bună mediatizare atât în cabinet, cât și în mod general. Menopauza nu este o boală. Este o etapă fiziologică și cu cât ne pregătim mai bine pentru aceasta cu atât tranziția poate fi mult mai ușoară. Aici ne referim la câțiva piloni esențiali printre care dieta, sportul, evitarea stresului, renunțarea la fumat și la alcool.
Osteoporoza apare progresiv, dar în primii ani de menopauză se pierde rapid masa osoasă, deci trebuie luate măsuri.
Menopauza nu este o boală, ci o stare fiziologică normală, prin urmare nu necesită tratament. Astfel, în anumite situații, în urma unui consult detaliat și a unor analize speciale, medicul poate recomanda tratament de substituție hormonală, cu estrogen sau estrogen combinat cu progesteron. Pentru a preveni osteoporoza, medicul poate recomanda un supliment de calciu și vitamina D, iar în cazul în care s-a declanșat deja afecțiunea, poate fi administrat un tratament specific. Un stil de viață activ și echilibrat este esențial pentru femeile care vor să-și mențină sănătatea după menopauză. Dieta - trebuie să fie bogată în legume, fructe și cereale integrale, pentru stimularea digestiei și prevenirea obezității. Lactatele degresate sunt importante pentru aportul de calciu, iar carnea de pește, nucile și semințele asigură acizi grași nesaturați, foarte buni pentru sistemul cognitiv și cardiovascular. Sportul - este necesar pentru menținerea unei greutăți corporale normale și a unui nivel crescut de HDL-colesterol (colesterolul sănătos, care protejează vasele de sânge). Prin urmare, soluțiile care pot ameliora în mod natural simptomele neplăcute ale menopauzei sunt ușor de aplicat și trebuie să facă parte dintr-un stil de viață sănătos la orice vârstă. La aceste recomandări se adaugă și vizita anuală la medicul de familie, pentru consultație și efectuarea unui set complet de analize și investigații.
În funcție de nevoile fiecărei paciente în parte, medicul stabilește dacă este recomandată terapia de substituție hormonală și care sunt examinările necesare pentru identificarea unor eventuale complicații.
O categorie specială de paciente sunt cele care au intrat în menopauza precoce, întrucât acestea necesită în mod aproape obligatoriu tratament. Putem vorbi despre menopauza precoce atunci când aceasta se instalează mai devreme de împlinirea vârstei de 40 de ani. În ultima perioadă, se observă o creștere a incidenței acestui fenomen. Dacă rapoarte anterioare estimau o frecvență populațională de 1%, date din 2011 indică creșterea acestui procent până la o valoare de 7,4%, conform unui studiu prezentat la conferința ESHRE (European Society of Human Reproduction and Embryology). Cifra actuală este greu de precizat tocmai datorită cauzelor multiple, din ce în ce mai des de natură chirurgicală.
Până la instalarea completă a menopauzei, contracepția trebuie urmată prin protecție locală sau dispozitiv intrauterin, dacă acesta există anterior, întrucât există risc de sarcină nedorită.
Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de morbiditate la femei, la nivel global. Osteoporoza: începând cu vârsta de 40 de ani, femeile încep să piardă între 0.3% și 0.5% din masa osoasă anual.
Femeia la 50 de ani are acum o viață foarte activă. În sarcina ei cad multiple responsabilități. Copiii sunt în tranziție către maturitate și au încă nevoie de mama lor. Îngrijirea părinților sau a rudelor mai în vârstă îi revine de cele mai multe ori tot ei. Din păcate, menopauza vine cu o scădere a capacității de muncă și a rezistenței la efort prelungit. Cunoscând mai bine această stare fiziologică, femeile pot face față mai bine acestor roluri.
tags: #caut #medic #ginecolog #specializat #in #menopauza