Cauzele decesului matern după cezariană: risc, cauze, și gestionare în contextul nașterilor pos-Cezariană

Aproape jumatate (45,6%) din decesele obstetricale din tara noastră au drept cauza directa hemoragia.

Studiul analizează 113 decese prin sindrom hemoragic petrecute în România între anii 1995-2003, având la bază “dosarul de deces matern” întocmit potrivit metodologiei aprobate de Ministerul Sănătății.

Din totalul de 113 gravide decedate 31% erau mari multipare, 49% casnice și agricultoare, 17,5% analfabete și 39% cu pregătire școlară elementară (4-7 clase).

Jumătate din ele n-au fost supravegheate prenatal, iar cealaltă jumătate a beneficiat de o consultație prenatală corespunzătoare numai în 27,5% din cazuri.

Un număr de 42 de cazuri (37%) au decedat în afara unităților sanitare (25 la domiciliu și 17 în timpul transportului).

Decizia de transfer la eşalonul superior a fost tardivă în 15 din 20 cazuri (75%), deoarece 4 au decedat în ambulanță, 3 într-o oră, 5 în 2-3 ore și 3 în primele 12 ore de la transfer.

Ignoranța și lipsa de responsabilitate a gravidei a influențat decesul în 33,6% din cazuri, baza materială și infrastructura în 13,3% iar erorile din asistența medicală în 30,1% din cazuri.

Placenta praevia este denumirea datei complicatiei care apare atunci când placenta creste în partea inferioară a uterului și acoperă total sau partial deschiderea acestuia.

Afectiunea provoacă sangerări severe în timpul sarcinii si poate duce la o naștere complicată sau chiar la decesul gravidei.

Placenta Praevia vs. Placenta Normală: inainte de orice, trebuie să înțelegem rolul plăcentei.

Ea este un organ tranzitoriu, care apare în timpul sarcinii și face legătura între făt și mamă.

Rolul ei este de a asigura creșterea și metabolismul fetal prin aportul de nutrienți și oxigen.

De asemenea, protejează fătul împotriva toxinelor și infecțiilor.

Tot placenta secretă hormoni indispensabili evoluției normale a sarcinii.

Atunci când aceasta acopere parțial sau total deschiderea uterului, poartă denumirea de placenta praevia.

Poate apărea în 4 zone anatomoclinice: central, parțial central, marginal, lateral.

Placenta Praevia: cauzele apariției.

Până în prezent, nu au fost identificate cauzele reale care duc la apariția placentei praevia, dar afecțiunea este asociată cu o serie de factori.

Specialistii au constatat că cel mai des placenta praevia a apărut în urma avorturilor spontane și chiuretajelor repetate; cicatricilor uterine după operația de fibrom uterin; cicatricilor după cezariană; vârstei înaintate; sarcinii gemelare.

Orice sângerare neînsoțită de durere, care apare în al treilea trimestru, trebuie să ridice suspiciunea de placenta praevia.

Tocmai din acest motiv, monitorizarea sarcinii și morfologiile sunt extrem de importante.

Placenta Praevia și simptomele ei: simptomele variază în funcție de poziția placentei.

Atunci când este localizată parțial centrală, marginal, lateral apare sângerare nocturnă și fără durere.

Sângele poate fi roșu închis sau cu cheaguri, dar în cantitate mică și repetabilă.

Atunci când este poziționată central, sângerarea se declanșează brusc, în timpul unui contact sexual, al unui tuseu vaginal sau odată cu primele contracții uterine.

Sângele este roșu și în cantitatea atât de mare încât poate determina un șoc hemoragic matern sau exitus, în absența intervenției chirurgicale de urgență.

Complicațiile care pun în pericol sarcina și viața.

Sângerările repetate pot duce la anemie, infecție, șoc hemoragic sau chiar decesul gravidei.

Un alt risc este apariția rupturii uterine pe un segment inferior friabil.

Totodată, placenta se poate dezvolta anormal, în musculatura uterină. Aceasta afecțiune este numită placenta accreta.

Ea necesită histerectomie totală în scopul salvarii mamei.

În timpul travaliului, hemoragia reprezintă o mare problemă pentru că segmentul inferior uterin este sărac în mușculatura și contracția lui hemostatică rămâne ineficientă.

Naștere cu 90% șanse de cezariană.

O naștere vaginală este puțin probabilă, din cauza complicațiilor.

În cele mai multe cazuri, placenta praevia, cauzând sângerare abundentă, impune cezariană.

Scopul este salvarea mamei, indiferent de vârstă gestatională și de dimensiunile fătului.

De asemenea, se recurge întotdeauna la temporizare, pentru că fătul este prematur.

În cazul în care travaliul nu s-a declanșat, fătul nu suferă și hemoragia nu este mare, evoluția este favorabilă.

Deciziile cu privire la naștere țin cont de cât de avansată este sarcina, starea fătului și cantitatea de sânge pierdut.

Daca vă confruntați cu probleme cauzate de placenta praevia, specialiștii noștri vă stau la dispoziție.

Sarcina este o perioadă importantă și delicată, iar sănătatea fătului este o preocupare majoră pentru medici și viitoarele mame.

Uneori, în timpul sarcinii pot apărea probleme precum malformații congenitale, anomalii cromozomiale fetale sau tulburări ereditare la făt.

Potrivit studiilor oamenilor de știință, moartea fetală intrauterină este definită ca decesul fetusului survenit după săptămâna a 20-a de gestație.

Data publicării: 29 octombrie 2025 Ultima actualizare: 29 octombrie 2025

În cazul în care apar anumite complicații sau riscuri în timpul sarcinii sau nașterii, medicii pot recomanda realizarea unei cezariane.

Principalele motive pentru efectuarea unei cezariane includ antecedentele mamei de operații uterine, inclusiv cezariane anterioare, care pot complica o naștere vaginală.

Situațiile legate de sănătatea fătului sunt factori decisivi în optarea pentru cezariană.

Chiar dacă o naștere naturală este planificată inițial, medicii discută cu gravida despre posibilitatea și detaliile unei cezariane, oferind informații despre procedură și riscurile asociate.

Nașterea prin cezariană, cunoscută și ca operație cezariană, este o procedură chirurgicală utilizată pentru a naște un copil prin incizii realizate în abdomen și uter.

Această metodă este tot mai des aleasă la nivel global, dar, ca orice intervenție chirurgicală majoră, nu este lipsită de riscuri.

Este important pentru viitoarele mame să discute cu medicul lor despre toate opțiunile de naștere și riscurile asociate fiecărei metode.

În procesul nașterii prin cezariană, tipul de anestezie utilizat este important atât pentru siguranța mamei, cât și pentru sănătatea copilului.

Anestezia loco-regională, care include rahianestezia și anestezia epidurală, este frecvent preferată.

Cu toate acestea, există situații în care anestezia generală devine necesară.

Desi implică adormirea mamei, anestezia generală permite efectuarea rapidă și sigură a operației.

Această procedură durează de obicei în jur de 45 de minute, dacă nu apar complicații.

În cadrul intervenției, chirurgul efectuează două incizii principale: una pe abdomen și una pe uter, pentru a permite extragerea copilului.

Pe durata intervenției, pacienta este protejată de vederea directă a operației printr-un ecran plasat peste corp.

Tipul de anestezie folosit poate permite pacientei să fie conștientă, dar fără senzație în partea inferioară a corpului, sau să doarmă complet.

Dimensiunea inciziei abdominale variază între 10 și 20 de centimetri, în funcție de necesitățile estimate de medic pentru extragerea copilului.

Există două tipuri principale de incizii: verticală, care se întinde de la buric la linia parului pubian, și orizontală, situată deasupra liniei parului pubian.

Recuperarea după cezariană este o etapă esențială și delicată pentru orice proaspătă mamă.

Durata tipică de convalescență după cezariană este de aproximativ 4 până la 6 săptămâni.

În această perioadă, mama se poate confrunta cu diferite simptome, cum ar fi dureri la nivelul inciziei, crampe, precum și sângerări.

Este vital ca mamele să se consulte cu medicul lor dacă simptomele devin severe sau dacă persista neobișnuit de mult.

În perioada imediată ce urmează întoarcerii acasă, este recomandat să se evite efortul fizic substanțial.

Pentru a sprijini procesul de vindecare, există câteva practici utile: hidratarea adecvată este esențială, astfel mamele sunt încurajate să consume multă apă.

Odihna suficientă nu trebuie neglijată, iar utilizarea unei perne sau a unei centuri de susținere poate oferi alinare suplimentară și protecție pentru incizie, facilitând o recuperare mai confortabilă.

1. În cele mai multe situații nu este nevoie de anestezie locală pentru a scăpa de firele de după operație, pentru că procedura durează maxim 10 minute și se efectuează fără disconfort pentru pacientă.

2. Da. Nu este interzis nici sauna, nici dusul nici înotul în piscina cu câteva precizări.

Trebuie evitată curățarea cu un burete a zonei unde s-a format cicatricea de după incizie, iar la sauna și piscina se recomandă purtarea unui costum de o singură piesă care să acopere și operația.

3. Da. Pentru că vorbim de o zonă foarte vascularizată care a suferit o tăietură precisă în adâncimea straturilor epidermiei. Prin urmare senzația de piscătură, înțepături, ciupire a pielii este perfect normală.

4. Nu reprezintă niciun pericol pentru pacientă dacă firele folosite la închiderea inciziei s-au lipit de abdomen.

Este important să NU vă lograți poziția lor și să le mișcați în afara unui personal specializat.

În recentii ani, modalitatea de naștere a fost reprezentată de cezariană într-un procent foarte mare.

Cezariana este aproape o regulă la gravidele cu antecedente de naștere prin cezariană, indiferent de indicația pentru care aceasta s-a efectuat.

Un consensus european recent enunță posibilitatea nașterii vaginale după cezariană ca fiind o alternativă în cazul unei sarcini unice, la termen, cu fătul în prezentare craniană, cu antecedente de histerotomie segmentară, ca eveniment chirurgical unic, cu sau fără nașteri vaginale anterioare.

Nașterea vaginală după cezariană este contraindicată la gravidele cu rupturi uterine anterioare, și la cele cu contraindicații absolute, precum placenta praevia, care se aplică indiferent de prezența sau absența unei cicatrici uterine.

În prezent, indicațiile late pentru cezariană în contextul circumstanțelor sociale au condus la creșterea ratei acestei proceduri.

În majoritatea spitalelor din lume, cezariană este aproape o regulă la gravidele cu antecedente cezariană, independent de indicație.

Există în prezent multiple dezbateri despre definirea ratei acceptabile de nașteri prin cezariană.

Rata globală a nașterilor prin cezariană în 2013 varia între 15,6% (Olanda) și 50,4% (Turcia).

Planificarea unei nașteri vaginale după cezariană în comparație cu cezariană electivă reprezintă o dezbatere veche, continuă.

Principala preocupare în calendarul de urmărire a unei nașteri vaginale după cezariană este prevenirea rupturii/dehiscenței cicatricei uterine, necesitând consiliere antenatală temeinică.

Conform unui consens al Colegiului Regal de Obstetrică și Ginecologie, planificarea nașterii vaginale după cezariană este posibilă și poate fi o alternativă fezabilă în cazul unei sarcini unice de 37-40 de săptămâni, cu prezentație craniană, cu antecedente de histerotomie-histerorafie segmentară.

Nașterea vaginală după cezariană este contraindicată în cazul rupturii uterine anterioare sau în cele cu placenta praevia.

Literatura arată că pacientele cu una, două sau trei nașteri prin cezariană au un risc crescut de placentă praevia în sarcina curentă.

Placenta accreta este întâlnită în 11-14% din cazurile de placentă praevia și uter cicatricial și în 23-40% din cazurile cu placenta praevia și uter dublu cicatricial.

Cauzele exacte ale inserției placentare accreta nu se cunosc.

Placentația accreta este o complicație obstetricală severă, a cărei incidență este în creștere datorită numărului mare de gravide care aleg cezariană.

Prin urmare, viciile de inserție și localizare a placentei reprezintă adesea o consecință a intervenției asupra uterului, inclusiv cezariană, și o contraindicație pentru naștere vaginală în aceste circumstanțe.

Probabilitatea succesului unei nașteri vaginale la gravidele cu uter cicatricial sau dublu-cicatricial este individuală și este crescută la multipare cu istoric de naștere vaginală.

Gravidele trebuie să fie informate despre posibilitatea insuccesului unei nașteri vaginale planificate, cu terminarea ei prin cezariană de urgență.

Astfel, nașterea vaginală după cezariană trebuie să se desfășoare în spital cu circuite medicale conforme cu practica modernă, pentru acces rapid în sala de operații în situație reală de urgență.

Rata de succes a nașterii vaginale este mai mare cu cât scorul este mai mare.

Travaliul indus, absența unei nașteri vaginale în istoric, IMC peste 30, distonia de dinamică sau de dilatație ca indicație a cezarianei anterioare sunt factori pentru risc crescut de insucces al nașterii vaginale.

Strategia de încurajare a nașterii vaginale după cezariană poate reprezenta o politică adecvată de sănătate publică, benefică atât pacientei, cât și nou-născutului.

Potrivit unor studii și ghiduri internaționale, planificarea nașterii vaginale după cezariană este posibilă în condiții controlate și cu consiliere adecvată.

Explicații suplimentare despre riscuri și supraveghere

Travaliul prelungit este indicativ pentru potențiale complicații în timpul nașterii, iar monitorizarea atentă este esențială.

Ruptura de perineu, probleme legate de cordonul ombilical sau frecvența cardiacă anormală a bebelușului pot apărea în travaliu.

Sângerarea excesivă este o complicație majoră a cezarianei, iar managementul acesteia este crucial pentru salvarea mamei.

Infecția, leziunile de organe, aderențile pelvine și internările prelungite sunt posibile complicații postoperatorii.

Recuperarea după cezariană poate fi influențată de reacțiile adverse la medicație și de starea generală a pacientei.

tags: #cauzele #mortii #dupa #cezariana #ineu

Postări populare:

• Ce provoacă exfolierea unghiilor în sarcină și cum să tratezi
• Poți rămâne însărcinată de lichidul preejaculator?
• De ce să alegi scutecele hipoalergenice Pampers pentru confortul bebelușului
• Ghid complet despre scutecele Huggies și Pampers
• Regina Maria Enescu – rețeaua de excelență în obstetrică, ginecologie și fertilitate