Sarcina didactică reprezintă partea structurată a unei activități de învățare, formulată în raport cu conținutul activității și cu nivelul de vârstă al copiilor. Scopul didactic al jocului este o finalitate educativă ce se regăsește în obiectivele specifice și în modul în care se realizează operațiile gândirii prin activități ludice. Din perspectiva autorilor M. Lăzărescu și L. Ezechil (2017), sarcina didactică este elementul de instruire în jurul căruia se antrenează gândirea copiilor, iar conținutul jocului didactic este reprezentat de sfera cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor. Regulile jocului sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții, iar obiectivele jocului didactic sunt interdependente cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniță.
Structura și etapele sarcinii didactice în joc
- Introducerea în joc urmărește crearea unei atmosfere favorabile, trezirea interesului și a curiozității copiilor pentru ceea ce va urma. La grupele mici se poate realiza în maniera surprizei, printr-un personaj cunoscut de copii, printr-o ghicitoare sau prin versuri cunoscute.
- Prezentarea materialului - momentul în care materialul de lucru necesar este pus la dispoziția copiilor pentru a-i familiariza cu caracteristicile intuitive ale obiectelor. Materialul poate fi prezentat în maniera surprizei sau ca material de lucru care nu atrage în mod expres atenția asupra lui însuși. La grupa mică educatoarea descrie materialul și reamintește alte jocuri în care a fost folosit același material; la grupele mari intuiția se poate face cu ajutorul copiilor sub forma reactualizării cunoștințelor.
- Anunțarea titlului jocului și a scopului - se face scurt și sugestiv. Denumirea jocului sintetizează esența și funcționează ca un leitmotiv pe întreaga desfășurare a activității.
- Explicarea și demonstrarea jocului are un rol hotărâtor pentru buna desfășurare a activității.
- Executarea jocului de probă se realizează sub îndrumarea directă a educatoarei, care intervine frecvent pentru a reaminti regulile și succesiunea etapelor, formulând precizări organizatorice.
- Executarea jocului de către copii se desfășoară în momentul imediat următor jocului de probă.
- Complicarea jocului se realizează după ce se constată că întreg colectivul a executat corect elementele de detaliu. Jocurile didactice pun copiii în situații concrete de viață pentru a-i pregăti pentru problemele din realitate.
Conținutul și scopul jocului didactic
Conținutul jocului didactic este reprezentat de sfera cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor, iar regulile jocului sunt prestabilite și obligatorii pentru toți participanții. Obiectivele jocului didactic sunt în interdependență cu obiectivele celorlalte forme de activitate din grădiniță, fiind o parte componentă a acestui sistem de activități.
Rolul jocului didactic în dezvoltarea copiilor
Multe jocuri cu scopuri didactice aduc copiii în situații concrete de viață pe care sunt chemați să le rezolve, pregătindu-i pentru o serie de probleme oferite de viața reală. Jocul didactic contribuie la activarea întregului colectiv al grupei, dezvoltă deprinderi practice elementare și de muncă organizată, și este o formă prin care copilul își exercită funcțiile psihologice, educaționale și de dezvoltare fizică.
Conform ideilor lui Vasile Molan (2017), jocul este activitatea principală ce caracterizează copilăria; copilul se joacă, se bucură prin joc, socializează, exersând astfel abilitățile necesare devenirii. În grădiniță, copilul poate experimenta lumea jocului alături de colegi, inițiind jocuri libere sau în cadrul centrelor de joc, precum „Joc de rol”.
Contribuția teoretică în învățământul preșcolar
Jocul didactic este o parte din psihopedagogia preșcolară, întemeiată pe idei precum cele ale lui Piaget, conform cărora acceptarea și respectarea regulilor determină participarea la efortul comun al grupei. Teoreticieni precum Vygotskij au subliniat esența jocului ca creare de situații imaginare ce modifică comportamentul copiilor și le orienta acțiunile spre lumea fictivă.
Referințe notabile în bibliografia românească despre jocul didactic și învățământul preșcolar includ lucrări precum:
- Scihiopu, U. (1975) - funcții psihologice complexe ale jocului.
- Datorită conținutului și modului de desfășurare a jocurilor didactice - mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv.
- Chiscop, L. - didactica educației limbajului în învățământul preșcolar.
- Dogaru, Z. - jocuri didactice pentru educarea limbajului.
- Tomșa, G. (coord.) - Psihopedagogie preșcolară și școlară.
Exemple de sarcini didactice și aplicații practice
Exemplele prezentate în studii și ghiduri metodice includ activități în care copilul identifică, denumește, descrie și compară obiecte sau situații, folosind jocuri tematice, povestiri și activități de manipulare a materialelor. În cadrul grupelor mici, sarcina poate fi formulată pentru a stimula observarea și descrierea detaliilor, iar la grupele mari - pentru reactualizarea cunoștințelor prin demonstrarea în fața colegilor. În contextul atelierelor de joc de rol, copiii explorează situații din realitatea cotidiană, dezvoltând abilități sociale și de colaborare.
De asemenea, diagrama în-Venn poate fi folosită pentru a evidenția diferențele și asemănările dintre personaje din povești, iar o floare de lotus cu opt petale poate reprezenta diferite meserii, cu forme geometrice ascunse în fiecare balon pentru a stimula recunoașterea și asocierile conceptuale.
| Etapă | Scop | Activități cheie |
|---|---|---|
| Introducere | Crearea atmosferei | Personaj surpriză, ghicitoare, versuri |
| Prezentare material | Familiara cu obiectele | Descrierea materialului, reacurentarea cunoștințelor |
| Titlu și scop | Sinteza esenței | Leitmotiv pe durata jocului |
| Execuția probă | Adeverința regulilor | Supraveghere, precizări organizatorice |
| Executarea copiilor | Aplicarea pe practică | Joc efectuat de copii |
| Complicare | Verificarea întregului proces | Creșterea nivelului de complexitate |
tags: #ce #este #sarcina #didactica