Procesul contravențional și cazurile de lucru depind în esenţă de regulile privind sarcina probei, iar în practică aceasta aparține contravenientului, în timp ce autoritatea ce a constatat fapta poate avea obligația să probeze legalitatea și temeinicia măsurii. Sarcina probei în sarcina reclamantului apare în mod expres atunci când contravenantul contestă fapta, calificarea juridică sau sancțiunea; trebuie să dovedească că acestea nu sunt legale ori temeinice.
Reguli generale despre sarcina probei în contravenții
Sarcina probei îi aparține contravenientului, iar dovedirea nelegalității și/sau netemeiniciei unui proces verbal de contravenție revine acestuia. Dacă o contravenție este legată de viteza, greutate, gabarit, nivel de zgomot sau poluare, potențialele probe sunt furnizate de dispozitive special omologate/atestate, iar legalitatea operațiunilor de măsurare și calcul determină validitatea procesului verbal. În situațiile în care este necesară măsurarea, cântărirea ori alte operațiuni tehnice, rezultatul acestor operațiuni poate determina atragerea răspunderii contravenționale.
Norme de referință: Norma de Metrologie Legală NML 021-05/2005 (Aparate pentru măsurarea vitezei) prevede clar că faptele contravenționale necesită constatare prin dispozitive speciale și că legalitatea acestor operațiuni influențează legalitatea procesului verbal. Pentru viteze se folosesc radar sau cinemometru, pentru cântărire cântarul, pentru poluarea fonică sonometrul, iar pentru calitatea aerului, monitoare și aparate specifice.
Rolul autorității constatatoare
Având în vedere că contravenientul nu deține în mod uzual probele, iar acestea sunt culese și conservate de către agenții constatatori, legea poate inversa sarcina probei de la contravenient la autoritatea care a constatat sancțiunea. Acest lucru are drept scop asigurarea probelor într-un domeniu în care probele tehnice sunt esențiale și nu pot fi aduse de reclamant în mod eficient. În aceste cazuri, dacă operațiunile tehnice nu s-au făcut conform normelor legale, procesul verbal poate fi anulat.
Principiul constatator ex propriis sensibus nu se aplică atunci când este necesară o probă tehnică; situațiile în care aceste probe lipsesc sau nu pot fi administrate de instanță pot conduce la anularea procesului verbal, deoarece acuzația nu poate fi probată.
Situații speciale în dreptul muncii: art. 272 C. muncii
În conflictele individuale de muncă, art. 272 C. muncii stabilește că sarcina probei poate reveni angajatorului în apărarea sa, însă acesta nu poate fi interpretat ca o derogare de la regulile generale. Obligația de a depune dovezi nu este o scutire a salariatului de a proba, iar salariatul are dreptul să solicite instanței încuviințarea și administrarea diverselor probe, conform Codului de procedură civilă.
Textul art. 272 C. muncii este analizat ca o cvasi-inversare a sarcinii probei în contextul dreptului comun actual: fiecare parte are obligația de a proba propriile susțineri, indiferent de calitatea procesuală. Totuși, această inversare nu înseamnă că angajatorul este automat văzut ca vinovat; documentele relevante pentru soluționarea cauzei se găsesc în mod uzual în posesia sa.
Aplicabilitatea art. 272 C. muncii depinde de proba raportului juridic dedus judecății; de aceea, depunerea contractului individual de muncă sau a dovezii existenței unei relații de muncă este esențială și prioritară. Salariatul, în lipsa accesului la documentația angajatorului, poate întâmpina dificultăți semnificative în probarea pretențiilor sale, iar dreptul său de a demonstra poate fi exercitat cu ajutorul inspecției judecătorești și a altor mijloace prevăzute de cod.
Procedură și competențe în vederea administrării probelor
Angajatorul, în situațiile contestării actelor unilateral adoptate, are obligația de a depune documentația ce a stat la baza măsurii, pentru a dovedi legalitatea și temeinicia măsurii respective. Salariatul are dreptul să solicite restabilirea sau completarea acțiunii, în cadrul art. 204 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța poate dispune reaprecierea motivelor și a probelor pe baza documentației atașate întâmpinării.
Instanța poate ordona înfățiarea înscrisul probator dacă este comun părților sau dacă partea adversă s-a referit la înscris în proces. Art. 295 C. proc., art. 255 alin. (4) C. proc. civ. și alte prevederi accentuează rolul autorităților competente în comunicarea informațiilor și înscrisurilor necesare pentru soluționarea cauzei. În situația în care înscrisul necesar soluționării cauzei se află în posesia unei terțe părți, aceasta poate fi citată ca martor pentru a aduce înscrisul în instanță.
Înalta Curte de Casație și Justiție a întărit principiul probării: sarcina probei incumbits ei qui dicit, adică apaține celui care afirmă ceva, iar nu celui care neagă.
Concluzii utile pentru practică
- Sarcina probei poate fi inversată în anumite circumstanțe, în special în dreptul muncii, pentru a reflecta poziția mai puternică a angajatorului privind deținerea înscrisurilor relevante.
- Declarațiile, înscrisurile și probele conturate în faza scrisă sunt esențiale pentru clarificarea legalității și temeinicia măsurilor/unor sancțiuni adoptate de angajator.
- Necesitatea utilizării de dispozitive omologate/atestate pentru măsurări tehnice determină validitatea probelor în contravenții legate de viteză, zgomot, poluare etc.
- Salariatul reclamant are dreptul să ceară administrarea de probe și să solicite instanței să înfățișeze înscrisuri deținute de angajator, precum și să utilizeze autoritățile competente pentru obținerea informațiilor necesare.
Rezumat metodologic
În contravenții, sarcina probei aparține în general contravenientului, iar probele tehnice necesare (viteza, greutatea, zgomotul, calitatea aerului) sunt realizate cu dispozitive omologate. Când este necesară măsurarea ori o operațiune tehnică, legalitatea rezultatelor determină validitatea procesului verbal. În dreptul muncii, art. 272 C. muncii operează ca o regulă de suprapunere a responsabilității probelor în funcție de raportul dintre părți, dar nu crează o derogare absolută: ambele părți au obligația de a proba ceea ce susțin. Instanța poate dispune comunicarea și administrarea probelor deținute de angajator sau de terți, iar salariatul poate solicita reaprecierea cererii prin acțiunea inițială sau în cursul procesului, în funcție de circumstanțe.
Legea probelor: Regula relevanței și admisibilității probelor de caracter
tags: #ce #inseamna #sulte #in #sarcina #reclamantului
Postări populare:
- Despre Ginecologul Vesa Ioan: încredere în îngrijirea femeilor
- Gestionarea operațiunilor logistice prin dispecerizare dinamică în timp
- Ce spune perspectiva creștină despre pierderea de sarcină
- scopul monitorizării fetale în sarcină
- Colaborarea dintre Spitalul Monza și Medicai pentru imagistică pediatrică în timp real