Rata de supraviețuire a nou-născuților cu infecții Acinetobacter în mediul neonatal

Infecțiile neonatale sunt acele infecții dobândite de nou-născuți în spitale din cauza unor manevre de investigație sau de tratament necorespunzătoare sau din cauza germenilor din mediul spitalicesc. În ultima perioadă, s-a creat o isterie generală legată de germenii din spitale, pe bună dreptate aș puncta, deoarece se pare că toate acele bacterii au îmbolnăvit o mulțime de pacienți și sunt greu de stârpit. Iar, când o persoană ajunge în spital pentru că este bolnavă și încearcă să se trateze de acea boală și pleacă acasă cu alte câteva infecții, este de-a dreptul revoltător. Și cu atât mai revoltător este când aduci pe lume un copil sănătos care se poate îmbolnăvi în spital din cauza unor bacterii. Am stat de vorbă cu Dr. Simona Pecec, medic specialist pediatrie pentru a trece în reviste infecțiile neonatale, astfel încât orice viitoare mamă să știe la ce se poate aștepta.

Ce sunt infecțiile neonatale?

Infecțiile nosocomiale sunt infecțiile dobândite în spital în urma unor manevre improprii de investigație și terapeutice sau din cauza mediului spitalicesc necorespunzător. Nu se consideră infecție nosocomială infecția asociată cu o complicație sau o extindere a unei infecții prezente la internare. Infecțiile nosocomiale neonatale sunt infecții care apar după trei zile de la naștere. Incidența infecțiilor nosocomiale variază între 2 și 10%, în funcție de unitatea spitalicească. Cea mai mare rată de infecții nosocomiale o au secțiile de terapie intensivă neonatală. Modul de manifestare al acestor infecții poate fi sporadic sau epidemic.

Vârsta de gestație și greutatea la naștere sunt cei mai importanți factori de risc pentru infecțiile nosocomiale, din cauza unui sistem imunitar slăbit al copilului. Infecția cu Staphylococcus aureus este cea mai des întâlnită infecție cu caracter nosocomial. Apare în cele mai multe maternități, statisticile demonstrând că rata de colonizare de fond a secției poate să dea până la 6% infecții cu stafilococ în rândul nou-născuților. Sursa de infecție poate fi reprezentată de purtătorii nazali, în majoritatea cazurilor, nou-născuții cu piodermită, impetigo, atunci când contaminarea se poate produce la același nou-născuț prin contactul diferitelor părți ale organismului sau prin răspândirea orizontală între nou-născuți. Și personalul poate fi răspunzător de răspândirea infecției, dacă suferă de stafilococii cutanate. Afecțiunea se manifestă prin pustule ale pielii (bășicuțe), conjunctivită, pneumonie, meningită sau sindromul pielii opărite.

O altă categorie de boli dobândite în spital o reprezintă infecțiile cu bacterii Gram negative. Agenții etiologici cel mai frecvent implicați în infecțiile neonatale sunt Escherichia coli, Enterobacter specia și Klebsiella pneumoniae. Epidemiile din secțiile de îngrijire a nou-născuților sunt asociate cu contaminarea sursei de apă, contaminarea soluțiilor antiseptice, medicamente și soluții intravenoase contaminate, lapte matern, chiuvete, circuite de ventilație mecanică, umiditate crescută, umidificatoare de oxigen, aparatura de aspirație a secrețiilor. Infecția cu Escherichia coli are ca agenți etiologici 3 tulpini de coli care produc diaree la nou-născut. Se răspândește rapid, după apariția primului caz, contaminarea fiind rapidă, greu de controlat, impunând închiderea secției de nou-născuți. Klebsiella pneumoniae este un germene Gram negativ care intră în compoziția florei normale a tractului digestiv, devenind patogen când rezistența organismului scade. Sursa de infecție poate fi reprezentată de purtătorii sănătoși și bolnavii din secție. Transmiterea infecției este pe cale aerogenă și fecal-orală. S-a constatat că există o strânsă legătură între infecția cu Klebsiella și tratamentul prelungit cu antibiotice cu spectru larg. Manifestările clinice pot fi respiratorii, infecții urinare, digestive, meningite, septicemii.

Tot în categoria infecțiilor nosocomiale se înscriu și anumite infecții virale. Adenovirusurile au fost adesea asociate cu epidemii în secțiile de îngrijire a nou-născuților. Cele mai comune manifestări clinice sunt conjunctivita și pneumonia. Virusurile Echo şi Coxsackie pot fi implicate în producerea infecției la nou-născut. În cele mai multe cazuri, sursa de infecție este reprezentată de mama cu boală severă și de personalul de îngrijire. Manifestările cele mai obișnuite date de aceste virusuri sunt hepatita, meningoencefalita, miocardita. Rotavirusurile și virusul hepatic A (VHA) pot fi implicate la rândul lor în infecțiile nosocomiale.

Important de știut despre sepsis și prevenire

Infecțiile neonatale reprezintă, în lume, a treia cauză de deces la nou-născut, după asfixie și malformațiile congenitale. Cei mai expuși riscului de infecție sunt nou-născuții prematuri. Acestea pot sta în spital aproximativ 100 de zile, iar, în această perioadă, vor trece cel puțin printr-o colonizare. Bebelușul se poate coloniza cu germenii care circulă în orice spital din lume. În spitale, infecțiile nosocomiale sunt cauzate, cel mai adesea, de stafilococul aureus, germene pe care îl regăsim în toate spitalele, dar mai frecvent în secțiile de chirurgie și de nou-născuți. Pe o perioadă de spitalizare de patru zile la nou-născut, aproximativ 60% dintre aceștia se pot coloniza cu stafilococ la nivel tegumentar sau ombilical.

Adesea, vaginul este colonizat cu streptococ B, cu gram negativ, încă dinainte de sarcină. În cazul în care gravidele nu sunt corect investigate din punct de vedere infecțios, infecția se poate transmite în momentul în care copilul trece prin filiera pelvi-genitală în timpul nașterii. În general, copilul alimentat artificial este mult mai expus riscului de infecție deoarece laptele matern conține anticorpi și factori anti-infecțioși pe care produsele artificiale nu le au. În orice spital este bine să se evite supraaglomerarea, spitalizarea prelungită, să se interzică accesul vizitatorilor fără un control permanent. Fiecare persoană trebuie să se spele pe mâini obligatoriu și să poarte echipament de protecție înainte de a intra în secția de nou-născuți.

Nou-născuții pot dezvolta o infecție la fel ca adulții. De exemplu, pot suferi de pneumonie sau infecție urinară sau chiar infecții în sânge, mai grave, cu afectarea mai multor organe. Pentru ca nou-născuții sunt mici, și nu ne pot spune ce este în neregulă, începem tratamentul pentru a preveni problemele. Este grav? De obicei, majoritatea infecțiilor transmise de la mamă la făt nu sunt grave pentru copil. Copilului i se vor administra antibiotice intravenos. Sepsisul neonatal este o complicație gravă, o urgență neonatală care apare atunci când un bebeluș cu vârsta mai mică de 28 de zile dezvoltă septicemie, o infecție în sânge. Această afecțiune este o urgență medicală și necesită intervenție promptă, pentru a preveni decesul.

Cea mai frecventă cauză a sepsisului neonatal sunt infecțiile bacteriene, dar această afecțiune poate fi cauzată și de virusuri sau fungi și poate afecta multiple organe și sisteme ale corpului nou-născutului. Există două forme principale de sepsis neonatal: sepsis neonatal cu debut precoce și sepsis neonatal cu debut tardiv. Sepsisul neonatal cu debut precoce se referă la infecția care apare în primele 72 de ore de viață ale nou-născuțului. Această formă de sepsis este adesea asociată cu infecția maternă, iar bacteriile implicate pot fi transmise de la mamă la copil în timpul nașterii. Printre bacteriile implicate în sepsis sunt Streptococul de grup B, Escherichia coli, Listeria, stafilococi coagulazo-negativi, Haemophilus influenzae și Listeria monocytogenes. Infecțiile virale, cum ar fi citomegalovirus și herpes simplex, precum și infecțiile fungice, cel mai frecvent cauzate de candida, pot determina sepsis la nou-născut. Semnele și simptomele de septicemie la nou-născut pot varia în funcție de severitatea infecției și de organele afectate.

Rolul markerilor bihemo-faza în diagnostic

Printre teste, hemoleucograma și markeri de fază acută sunt utilizați pentru evaluarea infecției. PCR (Proteina C Reactivă) este un marker de fază acută, iar valorile sale serice pot fi utilizate pentru monitorizarea terapiei și pentru decizia privind întreruperea antibioterapiei empirice în absența semnelor clinice sugestive. Procalcitonina (PCT) este un marker mai relevant în diagnosticul sepsisului bacterian în stadiile incipiente, cu o sensibilitate și specificitate superioare în multe cazuri față de PCR. IL-6 și IL-8 sunt cytokine cu valoare predictivă mare în primele 24-48 de ore, mai ales în secțiile de terapie intensivă neonatală, iar CD11b/CD64 reprezintă markeri de suprafață cu potențial diagnostic, deși nu sunt suficient de sensibili și specifici pentru a ghida deciziile terapeutice de sine stătător.

Diagnosticul de sepsis neonatal implică o evaluare complexă, inclusiv istoricul mamei și al nou-născutului, examen clinic detaliat, hemoleucogramă, PCR, PCT, CReactive, hemocultură, urocultură, și eventual puncție lombară. În situațiile de suspiciune, tratamentul cu antibiotice trebuie început imediat, iar ulterior poate fi adaptat în funcție de antibiogramă. Sepsisul neonatal poate avea complicații grave și potențial letale, necesitând intervenții în secția de terapie intensivă neonatală. Prevenția include igienă riguroasă, monitorizarea atentă a mamei și a nou-născutului, testarea pentru streptococul de grup B la mamă și administrarea antibioticelor profilactice în nașterea cu risc, precum și evitarea supraaglomerării în secții și restricționarea accesului vizitatorilor.

Acinetobacter și noile abordări terapeutice

În ultimii ani a existat interes major pentru bacteriile gram-negative precum Acinetobacter baumannii, cunoscută sub denumirea CRAB (carbapenem-resistant Acinetobacter baumannii). Bacteria CRAB este rezistentă la carbapeneme, reprezentând un risc crescut în unitățile de terapie intensivă. Administrația pentru Alimentație și Medicamente (FDA) nu a aprobat încă o nouă clasă de antibiotice pentru tratamentul CRAB în ultimii decenii, iar prevalența acestei infecții în spitale este semnificativă, în special în Asia și Orientul Mijlociu. Cercetătorii cercetează noi molecule, cum este zosurabalpin, o entitate chimică ce traversează două membrane bacteriene, inhibă creșterea CRAB și acumulează moleculele în citoplasmă până la moartea celulei. Zosurbalpin se află în faza 1 a studiilor clinice pentru evaluarea siguranței și a farmacologiei la oameni. Această dezvoltare poate oferi un model pentru abordări viitoare în tratarea infecțiilor cauzate de bacterii gram-negative rezistente.

Contextul rezistenței antimicrobiene rămâne o provocare globală majoră. Estimări recente indică milioane de decese la nivel mondial din cauza rezistenței la antibiotice, cu un impact semnificativ asupra sănătății publice. Cercetătorii subliniază necesitatea unor antibiotice mai țintite, cu efect asupra patogenului specific, pentru a proteja microbiota beneficiar îmbunătățind în același timp ratele de supraviețuire.

În concluzie, infecțiile neonatale nosocomiale includ o gamă largă de agenți, dintre care Staphylococcus aureus și bacteriile Gram-negative precum Escherichia coli și Klebsiella pneumoniae sunt cele mai frecvente. Sepsisul neonatal rămâne o urgență medicală pentru bebelușii sub 28 de zile, iar diagnosticul rapid și tratamentul precoce sunt esențiale pentru creșterea ratelor de supraviețuire. Progresele în monitorizarea biomarkerilor, împreună cu strategii de prevenție și cu terapii antibiotice mai bine orientate, promit îmbunătățiri semnificative în supraviețuirea și în calitatea vieții copiilor afectați.

Markerii principali pentru sepsisul neonatal includ IL-6, IL-8, TNF-α, CD11b/CD64, PCR și PCT, cu roluri diferite în diagnostic, prognostic și monitorizare terapeutică. În practica curentă, deciziile privind antibioterapia se bazează pe evaluarea clinică, rezultatele labora­tore și antibiograma, iar tratamentul de început trebuie inițiat rapid în secția de terapie intensivă neonatală.

Vă reamintim importanța prevenirii: vizite regulate la obstetrician, teste pentru streptococul de grup B, naștere într-un mediu curat, igienă riguroasă și Educație pentru familii despre semnele de alarmă la bebeluș.

tags: #ce #sansa #de #viata #are #un

Postări populare:

• Asternuturi vs. scutece pentru bebeluși: care sunt diferentele cheie?
• Cum fumatul accelerează îmbătrânirea plăgilor: un ghid pentru practicieni
• Tipuri de tumori care produc hCG și cum se diagnostichează
• Cum lucrează un neurolog pediatru în cadrul secției de Neurologie
• Alexandru Bebe Bucşă: biografia și cariera sa în peisajul actual